"Stiai ca sunt nimic fara tine..."

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/11/stiai-ca-sunt-nimic-fara-tine.html

[6. Prima moarte sau distilarea prin rămânerea în viaţă]

SCRISOARE
 

„Am pierdut multe lucruri in viata. Si am suferit, si am plans. Mai mult, mai putin... 

Am cunoscut iubiri. Am cunoscut neimpliniri si despartiri. Niciuna n-a fost insa ca despartirea de tine. Niciuna nu m-a durut atat de mult. Niciuna nu mi-a spulberat sufletul in toate cele patru zari ...si inspre cer...dar si inspre afundul pamantului... Niciuna.   

A fost ca si cand ai fi murit. Si o parte din mine a murit si ea deodata cu tine. In ziua aceea toata lumea mea s-a prabusit. Tot ceea ce traisem, visasem, sperasem, s-a imprastiat ca si cand n-ar fi fost.

Nu ne-a fost foarte bine, stiu. Ca un copil rasfatat ai facut tot ce-ai vrut din mine fiindca te iubeam nebuneste, fiindcă știai ca sunt nimic fara tine... Știai... Si-ai profitat din plin, in toate felurile posibile, de multe ori de neinteles si pentru mine. Si te-ai jucat de-a v-ati ascunselea cu sufletul meu
chinuit si cu dorintele mele, cu toate nadejdile mele. 

Ai plecat de cate ori ai vrut...te-ai intors de cate ori ti-a convenit. Imi maltratai sufletul si te primeam inapoi...si te-as fi primit asa pana la sfarsitul povestii. Ai idee cate nopti perna nu mi s-a uscat? Stii cate zile si nopti am visat, mai mult cu ochii deschisi, ca revii? Caci nu mai dormeam...nu mai dorm nici acum. Nu mai fac multe lucruri fiindca eu nu mai sunt eu, cea de atunci. Sunt doar o umbra... O umbra care inca te viseaza... Doar subconstientul meu crede ca esti viu. El nu se da batut. Nu stiu cum sa-l conving. N-am reusit inca. 

...Si pentru ca nu stiam unde sa-mi plâng durerea... Si pentru ca celor din jurul meu simteam ca nu le pot spune nimic, fiindca n-ar intelege sau ar pune prea multe intrebari...ori ar da o multime de sfaturi de care n-aveam nevoie si care mai mult mi-ar fi produs rau...mi-am facut un blog. 

Unde sufletul meu, aproape mort, sa-si plangă durerea, să-si cânte iubirea. Să-ți facă un altar. Ție, disparutului meu... Un loc unde sufletul meu sa agonizeze spre vindecare.

Pentru cei ce ma iubeau, pentru cei vii din jurul meu, trebuia sa raman in viață. Era o situatie de avarie in viata mea. Iar in momentul acela, de crunta deznadejde, alta solutie n-am știut...”