Până acum câțiva ani aveam foarte multe căpșuni, atât de multe încât nu puteam să le consumăm. Le făceam dulceață, căpșunată, înghețată, mai făceam un fel sirop concentrat (îndulcit, desigur) care ținea luni de zile, dăruiam din ele în stânga și-n dreapta la prieteni, colegi de serviciu. Toate astea fiindcă era păcat să le lăsăm să se prăpădească, fiind fructe care nu rezistă odată coapte.
Într-o zi tanti Ioana, vecina, era prin propria grădină, ca și mama. Vorbind ele despre una-alta, adică despre ce aveau plantat prin propriile grădini, mama i-a oferit și ei niște căpșuni, gândindu-se că poate poftește văzându-le. I-a oferit cam la un kilogram de căpșuni.
Peste câteva ore, în aceeași zi, se pomenește mama cu tanti Ioana că vine cu niște semințe de flori, azi nu mai țin minte ce fel de flori. Asta, așa, pentru că nu i se păruse suficient să mulțumească. Pur și simplu.
Am zâmbit când, întoarsă de la serviciu, mama mi-a povestit întâmplarea și și-a mai amintit un episod oarecum asemănător, petrecut cu ani în urmă, având-o ca eroină tot pe vecina noastră. Ne-am dat seama că tanti Ioana credea cu sfințenie în reciprocitate. Îmi dai ceva, musai să îți dau și eu. Poate că și invers, n-am avut ocazia să verificăm. Mama nu-i oferise căpșuni cu gândul să primească atunci ceva în schimb, nici cu nădejedea că poate vreodată va primi de la ea orice altceva. Fusese un gest absolut spontan. Fără niciun fel de obligație, fără vreo așteptare.
Acum nu mai avem căpșuni, secetele prelungite din ultimii 4-5 ani le-au transformat în specie pe cale de dispariție. De aproape 4 ani nu mai este nici tanti Ioana, odihnească-se în pace! Era o femeie cumsecade.
Printre puținele căpșuni supraviețuitoare sunt acestea, fotografiate la început de iunie, anul acesta.
Printre puținele căpșuni supraviețuitoare sunt acestea, fotografiate la început de iunie, anul acesta.
Anul acesta am avut si eu ocazia sa mananc niste capsuni tare parfumate si gustoase, chiar din gradina proprie. Noi avem o casuta intr-o zona subcarpatica, nu i-am auzit pe ai mei plangandu-se de secete. Abia astept recolta de mere. :P Aici e aici, caci sunt ani cand pomul nu vrea sub niciun chip sa rodeasca. :D :(
ReplyDeleteO poza cu flori de la tanti Ioana ?
ReplyDeleteImi place capsunata ! :)
Sunt fructele mele preferate,
ReplyDeletedar anul acesta n-am mâncat decât o dată.
Dacă prind conditii bune, capsunele se inmultesc foarte repede de la sine. Mama tot le mai smulgea din curte că se intindeau prea mult, iar ele apareau inapoi.
ReplyDeleteNu mai sunt soiuri de-ale noastre perene.La cativa ani degenereaza,indifent cat le-ai ingriji.Eu m-am necajit si le-am scos.Oricum, nu se omoara nimeni din familie cu capsuni .
ReplyDeleteAu trecut foarte mulți ani de când aveam și eu căpșuni plante în grădină. Într-un an a băltit apa peste ei și s-au distrus. Nu i-am mai replantat.
ReplyDeleteSi cand te handesti ca citind titulul am crezut ca e vorba despre barbatii buni...:)
ReplyDeleteNu stiu ccum e la voi, de fapt nu stiu nici din ce zona a tarii esti, nu asta conteaza, dar la noi, in Banat exista o lege nescrisa: daca eu iti dadeam niste capsuni, caise, sau orice , tu ca vecin imi aduceai ceva. Nu pentru ca te simteai obligat ci pentru a demonstra ca esti la acelasi nivel cu mine.Era un fel de concurenta, dar una pozitiva , fara invidii.
ReplyDeleteNu imi dadeai a doua zi dar iarma ma trezeam cu tine ca imi aduceai nu stiu cce gem facut de tine dupa o alta reteta decat aceea folosita de femeile din casa mea.
Era o mandrie sa te lauzi cu produsele pe ccare le faceai de pe urma gradinii tale....Daca cadoriseam cu prune, cel mai probabil ai mei primeau palinca de prune sau altceva.
Asta era traditia in zona.Nu mai am gradina si te invidiez ca ai asa ceva , e o binecuvantare chiar daca uneori este foarte greu de intretinut.
Ce frumos!
DeleteDar, de e foloseşti timpul trecut? Astăzi nu mai este aşa?
Elly, sa fii multumita ca macar mai ai capsuni. Nu stiu de ce, dar la socrii mei se fac atat de putine incat chiar poti spune ca sunt pe cale de disparitie. Ploile putine si acide, seceta aceasta prelungita, solul si multe altele despre care noi nu stim. Macar cele putine cate sunt au gust adevarat.
ReplyDeleteCat despre reciprocitate si spontaneitate: multe persoane sunt asa. Poate ca asa au fost invatate, poate ca asa simt ele. Si e chiar frumos sa mai dai ceva, fara vreun gand de a primi ceva inapoi, dar uite ca mi s-a intamplat si mie: aveam prea multe legume in frigider (dovlecei, rosii, castraveti, ridichie alba, porumb de fiert samd)si am facut o plasuta cu cate putin din fiecare pentru niste prieteni. La schimb, si asta fara a fi cerut vreodata, am primit faina de grau proaspata ...numai buna de niste gogosi :)
O vineri frumoasa, Elly!
Sunt oameni care atunci cand daruiesc ceva astepta sa primeasca ceva in schimb, acesti oameni se simt obligati ca atunci cand primesc ceva sa dea si ei ceva.
ReplyDeleteSunt alti oameni care iubesc sa daruiasca fara sa astepte nimic in shcimb, parerea mea este ca cea mai mare fericire este atunci cand daruiesti cuiva ceva ce isi doreste, esti mai fericit decat atunci cand primesti
La bunica in gradina inca se mai inmulteste zmeura....n-am mancat de multe vreme , o cedam celor mai mici
ReplyDeleteMi-e foarte dor de fragutele alea dulci si aromate Mai demult , cand mergeam in tabara la munte le gaseam peste tot, prin paduri, acum nu stiu daca mai sunt, e drept ca nici nu prea umblu prin paduri
Mmmmmmmmm! Arată minunat!
ReplyDeleteAi dreptate! si capsunii si oamenii cumsecade sunt o specie amenintata!......
ReplyDeleteAvea si mama o vecina cu care ne trezeam din cand in cand la usa. ne aducea cate ceva bun (in general fructe) din gradina ei. Simteam mereu nevoia sa ii dau ceva in schimb, habar nu am de ce... S-a dus si ea, a intrat in paragina si gradina...
ReplyDeletePoate ca le vei putea inmulti iar. Din cate stiu eu, capsunile se intind repede.
La mine la tara in ultimi ani s'au tot inmultit:| A pus frate'miu 2-3 cuiburi si surprinzator s'au prins, in primul an am avut putine, dar anul urmator mare mi'a fost mirarea sa vad ca aproape s'au dublat ca intindere si in fiecare an au tot crescut si acum e o portiune destul de maricica de capsuni, dar nu fac foarte multe, cat sa mancam o data- de 2 ori, nu sa facem capsunata(desi as vrea sa beau o data:)) ) sau dulceata, pentru asta cumparam :d
ReplyDeleteVreo 3-4 ani am incercat si eu sa cultiv capsuni; mi-am cumparat si carti; am aflat, cam tarziu, ca sunt mai multe soiuri. Unele soiuri trebuie replantate dupa un timp...
ReplyDeletePS. Cu reciprocitatea mi se pare normal; asteptam/ provocam/ ocazii de a comunica...
Cand eram in tara, aveam si noi multe capsuni, in gradina casutei pe care o au ai mei langa Bucuresti. Si nu numai capsuni, multe multe alte fructe si legume. Acum nu cred ca mai sunt. Cum nu sta nimeni permanent acolo, e cam greu de intretinut curtea.
ReplyDeleteAcum cumpar de la supermarchet, dar parca nu au acelasi gust ca cele culese proaspat din gradina...
frumoasa aducere aminte, frumos episod despre capsuni, buna vecinatate si principii. Se zice ca de cate ori pomenim numele unuia dus pe lumea cealalta, facem o mare bucurie defunctului. Numele "tanti Ioana" a fost preluat aici de fiecare cititor al blogului tai... ce frumos!
ReplyDelete