Wednesday, November 20, 2013

Înşir'te mărgărite



 ..


Mult mai multe imagini la WW găsiţi pe blogul lui Carmen
iniţiatoarea acestui joc.

34 comments:

  1. ....ehehe, să se înşire. Şi frumusetile astea şi altele!

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Bilutele acestea albe le insiram pe ata cand eram mici. La asemuiam cu margaritarele din povesti :) Erau tare frumoase...si mi-am amintit de copilarie de aceea am creat o atmosfera de basm pentru ele :)

      Delete
  2. Spre norocul nostru, putem atinge măcar...virtual :) aceste fructe sferice, mici, care formează o compoziţie multicoloră atrăgătoare, deoarece ele se situează de partea accesibilă, aşadar...neîngrădită.
    Numai bine !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cresc langa un gard de plasa de sarma, asa este... :)
      Azi le-am fotografiat. Am zis sa le prind eu inaintea gerului ;)
      Multumesc! :)

      Delete
  3. Ţi-am mai spus: ieşi în pragul casei, faci poze cu o conservă şi gata postarea!
    Şi nici măcar nu i-ai surprins pe Snow şi căţel (cum îl cheamă, Gogu sau Piţurcă?)...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Avantaj eu :) Nu e chiar asa de simplu. Uneori fac 30-40 de fotografii si abia de pot alege doua-trei care sa fie potrivite sau reusite.
      Snow cu alta ocazie :) Am sa le transmit ca ti-e dor de ei ;)

      Delete
  4. Ce frumos!
    Le pot imprumuta pentru un shooting!?:)
    Pop Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cum sa nu? Vrei sirag doar din margaritare sau si cu bobite rosii? Gherghinele s-ar potrivi de minune :)

      Delete
  5. Am vazut iuntr-o curte o minune de arbust cu asemenea bilute ,ca nu ma dumiream cesunt.Asa ca aici la tine sunt in cunostinta de cauza.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hurmuz se numeste acest arbust. Se poate gasi si in garduri vii mai putin sofisticate. Arata frumos la inceputul verii cand e inflorit (are niste flori alb-roz foarte interesante) si acum, toamna, cand e plin de margaritarele (bilutele albe). Eu am cateva fire in gradina.

      Delete
  6. Imi place efectul care l-ai adaugat pozelor. Da o nota de mister si se potriveste parca cu cadrele surprinse. Fain tare! Happy WW Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am ales pentru postare titlul unei povesti si am dorit ca si fotografiile sa aiba aparenta unei atmosfere de basm... :) M-am gandit mult daca sa fac asta sau nu...dar ma bucur ca iti place.
      Multumesc, Larisa. :)

      Delete
  7. Cand eram mici bobitele albe care cresteau in gardul viu (de la vreun arbore mic care se nimerise pe acolo ) si care erau otravitoare (huhu) erau cele mai bune pocnitori! Ne placea sa adunam sa le aruncam pe jos si sa le calcam, evident [ ce mai joaca].
    In schimb, cu macesele statea altfel treaba. ele erau culese spalate, uscate si puse la pastrare pentru ceai:).

    Happy WW draga Elly!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, si noua ni se spunea ca sunt otravitoare si chiar sunt, ai dreptate. Noi le insiram pe ata, in loc de margele. Dar pe cele mai mari si mai pufoase le spargeam si noi ca sa pocneasca :) Stii ca n-am baut niciodata ceai de macese? Poate fiindca am de unde sa culeg :)
      Multumesc, Rux!

      Delete
  8. Ei, biluţele albe tare mult îmi plăceau, erau nişte mărgeluţe perfecte!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, cred ca toti copiii se joaca cu ele pe post de margele :)

      Delete
  9. Foarte frumoase mărgele naturale.
    Să ai parte de o noapte liniștită și faină.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cele mai frumoase. Pacat ca nu pot ramane asa pe termen nelimitat.
      Multumesc, Liviu.

      Delete
  10. Minunat! Ai creat atmosfera povestilor!
    Happy WW!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca am reusit ma bucur, Nicole.
      Ma bucur si ca ai reaparut :)
      Te pup!

      Delete
  11. Ei, da :) Margele naturale :) Pacat, ca nu se pot pastra ... Ce ghirlande splendide alb-rosii ar iesi pentru Craciun ...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pacat ca nu se pot pastra, ai dreptate, Dani. Si mie mi-ar placea foarte mult sa se poata. Ar fi o idee foarte buna sa poata fi folosite pe post de decoratii de Craciun.
      Multumesc. :)

      Delete
  12. Ma asteptam sa citesc o poveste... :))
    Dar si margelutele mi-au colorat ...noaptea! :)))
    pupici!

    ReplyDelete
    Replies
    1. N-avem voie povesti. Doar e miercurea fara cuvinte ;)
      M-ai facut sa zambesc si-ti multumesc. Noapte buna!

      Delete
  13. Pe alea albe, desi toxice, ori le spargeam sub talpa, ori le trageam dupa fete cu "pustile" din tuberman(tub de plastic pentru vechile instalatii electrice).

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cunosc genul ala de tub. In podul casei instalatia se afla bagata prin el :)
      Voi, ca baietii :)) Iar noi, fetele, cu margelele, ca fetele ;)

      Delete
  14. M'ai facut sa'mi amintesc de primii ani, cand stateam inca la bunici...si ma jucam cu ceilalti copii cu macese, le insiram, ne bateam cu ele...spuneam povesti despre ele... :)) Frumos :)

    ReplyDelete
  15. In copilarie, zona unde locuim era impanzita cu garduri vii purtatoare de bobite albe! Erau o frumusete: multe si dese! Acum... s-au cam dus... Le-au distrus "veneticii". :) Noi le ziceam "nebunele" si le pocneam de zor sub talpa pantofilor!
    In curtea scolii aveam maces... Era dezastru cand apareau fructele! Toti ne tineam gulerele lipite de gat, de teama sa nu ne alegem cu semintele de macese pe piele! Ingrozitor de "mancacioase" sunt, cu pufii lor mici! Era distractia preferata, in recreatii! :))
    Seara minunata sa iti fie!

    ReplyDelete
  16. noi si acum le insiram pe jos si calcam pe ele, pt ca pleznesc...haios! si lui bebe ii place sa le striveasca :))

    ReplyDelete
  17. Cand eram copil, munceam sa insir pe ata bobitele albe, ma jucam cateva clipe cu ele, apoi le calcam in picioare, fericita ca pocneau. Nu am gasit anul acesta, ca nu imi cresc in casa tufe, insa tie iti pot spune ca si acum imi place sa le calc in picioare. :)))

    ReplyDelete