Monday, July 29, 2013

N-am fost luată în brațe



Acum vreo două zile Anastasia punea și își punea niște întrebări. Printre ele aceasta: "De ce trebuie să linguşim şi să fim linguşiţi?"
Dacă la câteva din acele întrebări puteam găsi un răspuns acceptabil, la aceasta, o întrebare dublă de fapt, o parte din mine a refuzat pe moment și măcar să se gândească la un răspuns. Apoi m-am răzgândit. Mi-am spus că aș putea răspunde și am s-o fac acum.

Am să pornesc de la definiția verbului a linguși.
LINGUȘÍ, lingușesc, vb. IV. Tranz. și refl. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria.

Privind în jur se poate destul de lesne observa și constata că societatea umană cam așa funcționează.
Definiția din DEX este destul de cuprinzătoare și oferă pentru a linguși sinonime care relevă comportamente ce nu fac cinste. Chiar dacă există părerea cum că lingușirea atrage prieteni, oare chiar trebuie să facem asta? Pentru că viața demonstrează într-un final că acei prieteni nu sunt de nădejde, sunt falși.

De ce oamenii se lasă lingușiți și lingușesc la rândul lor? Probabil pentru că simt că lingușeala primită (pe care foarte posibil ca foarte mulți să nici n-o perceapă astfel părîndu-li-se justificată și meritată) le crește stima de sine. Iar cei ce lingușesc, se gândesc că obțin unele foloase personale exersând cu sârg acest gest și multiplicându-l...iar și iar. Pe termen scurt metodele funcționează, ipocrizia funcționează. Și totuși, de ce? Poate pentru că nimeni nu dorește să fie marginalizat, e un sentiment întristător, dureros. 
 
Iată pentru ce nu voiam să găsesc un răspuns. Pentru că răspunsul nu-mi place fiindcă simt că nu place. În plus, este o întrebare care mie nu mi se potrivește. Nu-mi place să fiu lingușită deși mulți dintre cei care mă cunosc foarte superficial încă acționează ca atare. De câte ori simt că cineva vrea să ma lingușească peste un minim pe care îl consider acceptabil...mă îndepărtez de persoana respectivă. Simt că persoana are așteptări similare sau chiar mai mari de la mine și eu...nu pot răspunde favorabil. Nu-mi place nici să lingușesc. A face complimente reale, justificate e una, a linguși e cu totul și cu totul altceva. 

Prin urmare, nu pot linguși și am pierdut mult în viață din pricina asta. Neagreând să fiu lingușită și dând de înțeles aceasta celor din jur...la fel, am pierdut. Nu aș spune că am fost chiar marginalizată dar nici n-am fost luată în brațe.

"Linguşirea este plata anticipată a trădării care ţi se pregăteşte", spunea Nicolae Iorga și nu cred că era departe de adevăr.
Iar Plutrah spunea: "Când deţii o funcţie mare este bine să ai urechi care să asculte mai degrabă îndrăzneala şi cuvintele adevărate decât linguşirea".


Alte gânduri și povești aici, la Anastasia.



25 comments:

  1. Un minunat inceput de saptamana, cu o tema super! Mi-a placu mult raspunsul pe care l-ai gasit si formulat si sunt intru totul de acord. Si eu am pierdut de cateva ori in viata din cauza ca nu m-am putut cobora la a lingusi ( am urat permanent "pupincuristii" :)) ca asa erau porecliti cei cu limbile mieroase urmarind profituri), am simtit ca asta este asteptat si am riscat, ramanand verticala. Am pierdut si nu imi pare rau!
    Spre norocul meu, de 13 ani traiesc intr-o lume in care asa ceva " nu se poarta". A fi lingusit sau a lingusi, in societatea incare traiesc este la fel de ciudat ca cersitul la colt de strada!
    (Apropo... tare rusine imi este ca toata vara, pe bulevardele din Augsburg si Ulm, am intalnit cersetori tigani, barbati si femei, tineri si zdraveni. interpretand poezii cu sfinti si urari de sanatate, pe romaneste! )

    ReplyDelete
  2. Daaa...într-adevăr, lingușeala este un pericol ascuns ce ne urmărește mai în toată viața cotidiană. Nu suport lingușitorii dar din păcate trebuie să-i acceptăm. O săptămâna plăcută. :)

    ReplyDelete
  3. Da, ai dreptate in mare parte.. dar ce facem cu oamenii care asa sunt facuti si nu fac aces lucru din dorinta de a lingusi ci pur si simplu fac acest lucru pentru ca se simt singuri si au impresia ca laudand gratuir vor avea pe cineva langa ei?

    ReplyDelete
  4. Felicitari pentru acest articol. Succesul si linguseala: cortina se mira de fiecare data ca este aplaudata cand cade !
    O vara minunata !

    ReplyDelete
  5. Tare bun articolul! ai spus cuvinte ce nu reuseam sa le adun! ma confrunt cu urmarile faptelor unora de care ai vorbit si tu, si inca nu-mi pot tine nervii in frau cat sa nu ma cobor la un anumit nivel spunand ceea ce-mi vine la gura in aceasta perioada! stiu ca nu prea are sens acum ceea ce scriu :) dar linguseala este o boala de care incerc sa ma feresc! nu cred ca trebuie sa ne obisnuim sa traim cu asta! tine de coloana vertebrala a fiecaruia sa nu se indoaie lingusind peste tot pt o viata mai buna si mai usoara! si nu cred ca lipsa linguselii este o problema de inadaptare....cum mai considera unii!....

    ReplyDelete
  6. M-am saturat de linguseala ..... mai sunt denumiti si pupincuristi cei care practica acest sport, precum zicea si Carmen... Familia mea se pare ca are o coloana vertebrala de otel.... nu prea ne putem apleca pentru "a pupa in (dos)", pentru ca in primul rand ne-ar dura pe noi .... Dar, pe langa sport, o consider si o boala... sunt unele persoane care pur si simplu aa sunt ele alcatuite ....trec anumite praguri si nu mai sunt considerate complimente ...oare de ce?! prea singuri, prea nesiguri de ei insisi ... cine stie?! desi nimeni nu agreeaza, se cam practica...

    ReplyDelete
  7. Nu mi s-a mai întâmplar de multă vreme să fiu linguşit.
    După ce n-am mai condus un colectiv, n-am avut parte de laude nemeritate.
    A existat o singură excepţie, pe net, dar am tăiat-o din faşă, fiindcă mi-era jenă.

    ReplyDelete
  8. Eu nu cred că ai pierdut nimic. Fiind în aceeaşi situaţie, de fiecare dată m-am bucurat că nu am intrat în "graţiile" persoanelor care erau linguşite de întreg grupul/colectivul/etc. Am observat şi urmările... are dreptate Iorga!
    În plus, nu m-aş putea odihni dacă aş obţine "favoruri" în acest fel. Mă uit la cei care-o fac şi mi-e milă de sufletul lor, ... tare mult se chinuie..
    Răspunsul scurt la întrebările mele este: NU. Nu trebuie să linguşim, nici să fim linguşiţi.

    te pup, draga mea, seară frumoasă!
    mulţumesc pentru articol, mulţumesc că m-ai luat în seamă :)

    ReplyDelete
  9. Luatul in brate il consider a fi un gest spontan si lipsit de linguseala ! :)

    ReplyDelete
  10. Felicitari pt articol!
    Cuvintele potrivite la timpul potrivit pot motiva, consola, recompensa, inspira. Iar a complimenta nu este acelasi lucru cu a lingusi, a maguli, sunt însă numeroase meserii în care tupeul şi linguşeala sunt principalele cerinţe pentru obţinerea succesului.
    Nici eu nu agreez lingusirea!
    Se spune ca sunt doar nişte mituri!
    O seara frumoasa!




    ReplyDelete
  11. Personal cred ca toti flatam, periem si magulim pe cineva la un moment dat. Imi pare rau, dar nu cred ca relatiile intre oameni, de orice gen ar fi ele nu presupun - dat si luat. Nu conteaza ca-s vorbe, sentimente sau foloase materiale.

    Unii manipulam fara sa ne dam seama ca de fapt asta facem .

    ReplyDelete
  12. Mie imi place sa "periu" parul fetitelor,ba mai mult la si impletesc in fel si chip.Pentru acest serviciu minor ele ma iubesc.;)

    Cat despre linguseli...incerc sa nu iau parte la asa ceva,daca am ceva de spus spun,daca nu...tac.

    Noapte buna iti doresc!...sincer.:)

    ReplyDelete
  13. Pai totusi una este Hug, luatul in brate, sau atingerea parului sau mainilor sau umerilor cuiva drag (sau de fapt nu neaprat mereu cineva ff special, ci chiar asa cu altruism sau empatie, asa cum sunt evenimentele alea de tip Give a Hug Day) descrisa mai sus de Angi sau Radu, care este cu adevarat ceva datator de sanatate atat pt cel care daruieste cat si pt cel care primeste, si alta e linguseala propriu-zisa facuta asa fara nici un soi de sentiment spontan de apreciere si de daruire reala, nici macar cu empatie autentica sau cu vreo intentie macar altruista. Desi, ma rog, si empatia si altruismul se educa, si cum ele SUNT, cred eu, folositoare cooperarii umane in grupuri, eu cred ca si de aia linguseala continua sa existe si ea si a fost totusi acceptata si chiar incurajata la nivel social destul de larg, pt ca e POSIBIL, ma gandesc, (la fel cum s-a remarcat ca persoanele care isi fac Botox, chiar ajung dupa aia, chiar si daca efectul injectiei a trecut, sa nu le mai vina sa se incrunte chiar atat de des ca inainte si ulterior chiar sa raporteze stari de fericire/lipsa de ingrijorare chiar mai inalta...indiferent de daca le-au revenit ridurile !), ca desi o proportie mare din activitatile de linguseala sa nu aiba nici un rost, ci chiar sa fie posibil daunatoare sau manipulative in mod neetic, POATE totusi o particica mica, chiar si din greseala, sau fara intentie deosebita, ofera totusi ceva, un soi de liant social de cooperare intre oameni care altfel nu ar avea nici in clin nici in maneca unii cu altii...de aceea eu personal nu as da asa cu piciorul chiar total nici linguselii, nici cersetorilor cu poze de sfinti si poezii de la Augsburg sau Ulm, desi desigur as sta cu ochii pe portofel, plus la respectarea ordonantelor locale relativ la posibila poluare fonica sau igiena locului respectiv, etc, adica as fi destul de riguros in a stabili niste norme de buna convietuire, si asta e desigur treaba rezidentilor locali sa o faca, impreuna cu cei pe care i-au ales local, stiu ca nu e treaba mea, ca nu rezidez in Augsburg sau Ulm, insa zau pe mine ideea de iconite total kitsch asa ma inveseleste intr-o oarecare masura, pe bune, desi stiu ca e ceva privit de la ff mare distanta si fff super artificial, asa ca si cum as fi turist, si ma amuz de cum arata acele orase daca as trece pe acolo, ceea ce desigur stiu ca nu suna ff politicos pt locuitorii lor ! numai ca eu am adesea o atitudine de turist asa cascat si superficial efectiv pe oriunde ma duc, inclusiv chiar si in sect 2 Bucuresti unde mi-am petrecut o parte din copilarie si as zice ca am ceva legaturi mai mari decat cu alte locuri pe unde am mai dormit sau trecu, etc).

    ReplyDelete
  14. Lingusirea face parte din natura umana... Depinde si de caracterul omului, de fiecare individ in parte daca poate lingusi sau nu.

    ReplyDelete
  15. Eu nu stiu a mai lingusi insa imi place sa alint si sunt asssa la alintat. Insa treaba asta cu alintul tine zodie...
    Is dependenta imbratisari, luat de mana si pupaceala. Oriunde, oricand.
    Pe lingusitori ii miros imediat. Nu ii indepartez ci le raspund franc in fata explicandu le ca nu e cazul sa exagereze ...;)
    Pop!

    ReplyDelete
  16. Eh cata dreptate in cuvintele de mai sus. Nu suport sa ma lingusesc si poate de aia si am putini prieteni, desi acei prieteni lingusiti nu cred ca sunt cu adevarat prieteni. Tot din cauza ca nu suport pupincurismul (scuza-mi expresia, ca altfel n-o pot numi) am urcat greu scarile in viata. Inca le mai urc ce-i drept, dar stau mandra pe picioarele mele, fara sa depind de cineva.
    La mine merge doar linguseala aia la parinti si la sot si uneori la prieteni, fac ochi mierosi ca pisoiul din Shrek, pentru a obtine ceva ce imi doresc. Si nimeni nu rezista privirii mele. Hihihi.
    Pupici si vacanta placuta!

    ReplyDelete
  17. Linguseala este un fel de minciuna amestecata cu prefacatorie, iar eu urasc si mincinosii si prefacutii.
    Ai dreptate, oamenii lingusesc ca sa traga foloase, sa castige si se lasa lingusiti ca sa-si creasca stima de sine.
    Eu una apreciez sinceritatea foarte tare. Chiar daca cineva nu ma place, macar sa fie sincer.

    ReplyDelete
  18. Asa ca da!, ador femeile care stiu cat si cand sa departeze picioarele si-mi place sa le limbgusesc pana aproape de paroxism, orgasmul fiind doar un obstacol in obtinerea descatusarii totale... ;)
    Pentru ca pana la urma suntem animale sociale, iar 'paduchirea' pe care ne-o facem reciproc are o noima, cat timp nu se depasesc anumite limite, iar protagonistii stiu sa jongleze pastrand calea dreapta pe demarcatia fina dintre gretzos si adorabil...
    Nu e femeie careia sa nu-i placa complimentele, asa cum nu e barbat caruia sa nu-i placa recunoasterea barbatiei sale, iar daca cei doi reusesc sa evite exagerarea, produsul final este o relatie savuroasa, nu o pupincureala generalizata... Cui naiba nu-i face placere un 69 facut cu pofta?! ;)

    Eli, dupa cum ai observat, nu ti-am spus 'bun gasit' si nici nu-ti urez 'o zi splendida', pentru ca stii ce?...nu de mine depinde obtinerea unei zile bune. E doar o vorba de cacat, spusa de obicei cu gandul in alta parte, doar de dragul aparitiei acelor litere pe ecran...
    Iti spun doar ca m-as ineca oricand in acel albastru abisal...ceea ce sunt convins...conteaza mai mult... De ce? Pentru ca un compliment sincer nu se compara cu o aprobare ipocrita.

    P.S.: Imi cer scuze pentru inerentele greseli gramaticale si/sau facute la tastare, insa nu mai am rabdarea de a reciti si a corecta comentariul, intrucat s-a cracanat de ziua, iar eu sunt sub influetnza...rau de tot...

    P.P.S.: Fa ceva cu blogspotu' asta, ca-i a nu stiu cata oara cand nu-mi da voie sa scriu comentarii mai mari de 4096 caractere... :)) Stii ca eu cand pornesc, greu ma mai opresc... :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Shit! Nu ma lasa sa postez comentariul... L-am impartit in doua si vad ca nu ramane decat partea 2-a a comentariului...
      Blogspot sux! Badly!

      Delete
  19. Mie-mi place sa pup in cur....femeile... Sincer! Mi se pare o tampenie sa fii barbat si sa nu recunosti lucrul asta. Si n-am pus in ghilimele 'pup in cur' pentru ca literalmente imi place sa fac oral doamnelor si domnisoarelor generoase si dragute... Nimic nu se compara cu o savarina mancata lent, sau, dupa cum imi place mie sa spun 'I could eat a peach for hours!'... ;)
    Si pe bune daca nu-mi place si mie sa fiu 'lingusit' in acelasi mod. Reciprocitatea e cheia in acest 'aranjament' liber consimtit.

    ......

    Eli, imi cer scuze pentru un asemenea inceput de comentariu, dar sincer...ipocrizia a atins cote atat de inalte, incat imi vine sa-mi fut una cu tastatura-n dintzi, cat sa-mi ramana ESC si left Shift pe post de premolari...
    Am citit si eu comentariile, fapt ce era gata-gata sa ma trezeasca din bautura...dupa ce investisem o noapte-ntreaga-n Silva neagra... :(
    Stii ce constat? Ca e vorba de aceiasi oameni care te pupa-n cur since...forever, gratulandu-te cu 'draga Elly', 'sa ne citim cu bine' si 'o seara minunata iti doresc', cu alte cuvinte comentarii de o libidinosenie si o prefacatorie bloggeristica duse la extrem, pentru ca apoi sa vina si sa sustina sus si tare ca pupincurismul si lingusirea sunt demne de blamat. Makes me wanna puke, really...
    Nu stiu cum sa o spun mai delicat, dar...oamenii care n-au coaie in real life, se comporta la fel si in spatiul virtual. Faptul ca cineva te cocoloseste si te acopera in cuvinte de puf, fara a te contrazice niciodata, fara a avea o opinie contrara, fara a fi 'viu', fara a-si sustine punctul de vedere, ci doar dorind sa se incoloneze in acea gloata despre care vorbesti tu cand spui ca 'nu vor sa fie marginalizati', iar apoi sustine ca lingusirea este no good, nu face decat sa ridice ipocrizia la rang de virtute, distrugand prin implozie mitul socializarii prin internet. Pentru ca, sa-mi fie scuzata nesimtirea (normal ca n-o sa fie :)), insa in mod normal oamenii tind sa 'rupa tacerea', sa fie plini de curaj si de sange-n instalatie, fix cand vine vorba de acoperamantul si siguranta relativului anonimat asigurate de comunicarea online. Iar daca nici atunci nu putem decat sa gratulam, sa confirmam, sa comentam aproband dobitoceste si sa pastram o stereotipie liniara asemanatoare cu o cale ferata fara curbe, inseamna ca societatea ne-a bulit psihic intr-atat de mult incat sa uitam de natura noastra conflictuala, care ne defineste ca si oameni.

    ReplyDelete
    Replies
    1. N-am spus ca tre' sa ne certam intre noi, ci sustin pana la ultima suflare puterea polemicii in locul aprobarii unilaterale...puterea diversitatii, in locul unanimitatii debile.
      In fine...o lungesc cam mult si nu cred ca-si are rostul... Tu mereu ai avut un grup constant de cititori/comentatori, care sunt obisnuiti cu vizite dus-intors (pe baza de reciprocitate), insa nu cred ca te-ai bucurat de un feed-back real, care sa pulseze de viata si informatii, ci ai raspuns platonic si imperturbabil unor comentarii, pana cand cred ca ti-ai pierdut si simtul 'devotamentului' pentru pastrarea acestor aparentze...
      Fuck it! That's not for me...

      Asa ca da!, ador femeile care stiu cat si cand sa departeze picioarele si-mi place sa le limbgusesc pana aproape de paroxism, orgasmul fiind doar un obstacol in obtinerea descatusarii totale... ;)
      Pentru ca pana la urma suntem animale sociale, iar 'paduchirea' pe care ne-o facem reciproc are o noima, cat timp nu se depasesc anumite limite, iar protagonistii stiu sa jongleze pastrand calea dreapta pe demarcatia fina dintre gretzos si adorabil...
      Nu e femeie careia sa nu-i placa complimentele, asa cum nu e barbat caruia sa nu-i placa recunoasterea barbatiei sale, iar daca cei doi reusesc sa evite exagerarea, produsul final este o relatie savuroasa, nu o pupincureala generalizata... Cui naiba nu-i face placere un 69 facut cu pofta?! ;)

      Eli, dupa cum ai observat, nu ti-am spus 'bun gasit' si nici nu-ti urez 'o zi splendida', pentru ca stii ce?...nu de mine depinde obtinerea unei zile bune. E doar o vorba de cacat, spusa de obicei cu gandul in alta parte, doar de dragul aparitiei acelor litere pe ecran...
      Iti spun doar ca m-as ineca oricand in acel albastru abisal...ceea ce sunt convins...conteaza mai mult... De ce? Pentru ca un compliment sincer nu se compara cu o aprobare ipocrita.

      P.S.: Imi cer scuze pentru inerentele greseli gramaticale si/sau facute la tastare, insa nu mai am rabdarea de a reciti si a corecta comentariul, intrucat s-a cracanat de ziua, iar eu sunt sub influetnza...rau de tot...

      P.P.S.: Fa ceva cu blogspotu' asta, ca-i a nu stiu cata oara cand nu-mi da voie sa scriu comentarii mai mari de 4096 caractere... :)) Stii ca eu cand pornesc, greu ma mai opresc... :D

      Delete
    2. Hai ca l-am pacalit pana la urma... Faci tu curat cand vii, ca nu pot sa sterg initialul comentariu, care e de fapt partea a doua a intregului comentariu, pe care blogspotu' nu mi-l publica initial... E o adevarata invalmaseala... Fuck it! :))

      Delete
  20. Uneori simtim nevoia sa fim bagati in seama...sa ne simtim importanti multi dintre noi nu o facem pur si simplu o facem din necesitate

    ReplyDelete
  21. foarte frumos articolul!
    Sa ai un weekend frumos, draga elly!

    ReplyDelete
  22. Elly, eu nu pot decat sa aprob ceea ce a spus deja Catalin referitor la comentariile de pe blogul tau. Sunt inca sub influenta celor peste zece postari pe care le-am citit in ultima ora si la toate am vazut o multime de reactii care pareau false... Deci?

    ReplyDelete