Friday, July 19, 2013

Prea multă înghețată



                          "Fistic, cacao, vanil..."                          

Fotografiile sunt postate la rezoluție maximă. Pentru vizualizare detalii, dați click deapta și deschidere în fereastră nouă.




Am văzut acum ceva ani un film vechi cu Ștefan Mihăilescu-Brăila printre alții. Juca rolul unui vânzător de înghețată, un rol de neuitat. De acolo subtitlul...ca un simplu și sincer omagiu pentru actorul extraordinar care a fost.

==========================================================================

Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.
Dacă dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o oglindă retrovizoare.




20 comments:

  1. Mă mir că-şi mai aminteşte cineva de el.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu nu ma mir ca te miri. Poate multora nu le spune nimic azi numele sau, dar chiar a fost un mare actor.

      Dar totusi...postarea era despre cu totul altceva, o observatie foarte interesanta pe care am facut-o in imagini...
      Titlul postarii nu e ales la intamplare.

      Delete
  2. Tare faina lumina in imaginile tale!
    Cu vanilie, te rog!:))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Era dimineata, in jur de ora 10,30... Merci :)
      Sa vedem care dintre cele trei domnisoare te aude ;)

      Delete
    2. Tocmai de aceea si se recomanda ca pozele sa fie facute dimineata sau seara, nicidecum la pranz cand lumina e prea puternica, la fel si umbrele.

      Delete
  3. Elly, nu-i prea multă, niciodată nu-i prea multă. ;)
    Una cu fistic și cacao, combinată! Și una cu căpșuni, miniam mniam!
    Cea mai bună înghețată am savurat-o la Veneția, era de pistachio, eva de vis, ca tot ce se găsea pe acolo!
    Seară frumoasă și pupic lui Snow, de la noi și de la pikini! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Povestea acestor fotografii e interesanta. Am scris-o deja, e un fel de dubla poveste :)
      E si o reflexie aici :) E despre inghetata povestea dar in alt fel :)
      Eu nu sunt chiar mare consumator de inghetata desi e buna, nimic de zis :)
      Multumim frumos, draga Mirela!

      Delete
  4. O retrospectiva interesanta! Felicitari!
    O zi cat se poate de placuta!

    ReplyDelete
  5. In a doua poza chestiile alea colorate sunt inghetata?! Eu as fi zis ca sunt sucuri, au niste culori dementiale!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este si masina de inghetata alaturi, in adancimea fotografiei :)
      Acelea frumos colorate nu sunt sucuri ci granita :)

      Delete
  6. a. Fotografiile au fost făcute la câteva secunde distanţă, judecând după deplasarea acelui trecător vârstnic, cel cu şăpcuţa albă, care apare în cele trei imagini.Exact ca la Google Maps - Street View.
    b. Patronul firmei "GERMANOS" este un grec.Amicii mei din Comunitatea Elenă îl cunosc.Dar în vitrina magazinului (cred că sibian ! ) vedem : în stânga un dispozitiv atrăgător cu butoane vesel colorate pentru a vorbi la el, iar în dreapta un ditamai "utilaj", care dă impresia că e tot cu butoane, care, odată apăsate, ne dau însă felurite îngheţate...colorate.În poză îmi place prezenţa roşului pentru a da un oarecare echilibru culorilor.
    Numai bine !

    ReplyDelete
    Replies
    1. a. Nu te-ai inselat prea mult in privinta timpului. Si ce e interesant e ca esti singurul care cred ca are timpul si curiozitatea de a vedea ce se ascunde in postarile mele care sunt mai mereu cu schepsis. Iti multumesc din suflet pentru asta :)
      b. Toate imaginile sunt din Sibiu, am scris la taguri. Da, ai observat foarte bine ce se afla in partea de reflexie a postarii. Exact ceea ce spui :) M-a uimit cate masini de inghetata erau atat de aproape una de alta, intr-o zi de vara si nimeni nu cumpara... Ori era prea devreme, ori erau prea multe...;) Rosul colantilor e acela, nu? Da, arata tare fain.
      Multumesc mult pentru extraordinarul spirit de observatie. :)

      Delete
    2. Mulţumesc, Elly.Acum, nu întotdeauna (mai) observ.Sunt din ce în ce mai superficial şi uneori trec repede peste ceea ce este de fapt esenţial.La imaginile tale se simte imediat din poză efortul tău de alegere a unghiului, a subiectului, a luminii-umbrei, ca şi pasiunea de a apăsa pe buton ÎN CUNOŞTINŢĂ şi nu la voia întâmplării (dacă nu sunt instantanee).Apreciez pozele tale pentru că şi eu am pozat o viaţă întreagă, adică vreo 50 de ani, chiar şi în nenumărate ocazii protocolare.
      Weekend cu bine !

      Delete
  7. Draga Elly, pozele astea ma indeamna la melancolie caci imi aduce aminte de orasul meu de suflet - Pitesti. Nu, blocurile si casele nu seamana cu cele de pe centrul Pitestiului, insa buticurile si magazinele cred ca sunt la fel peste tot.
    Pana acum am tot vorbit de dorul de Acasa, insa tu mi-ai reamintit cat de dor imi este de Pitestiul meu drag.
    Un inceput de saptamana cat mai relaxant si frumos.

    ReplyDelete
  8. :))Zambesc,dar de cate ori vad vanzandu-se inghetata pe strada,tot asa imi vine si mie sa strig.Parca aud chemarea:"Fistic, cacao, vanil!..."
    Cat despre ce bine se reflecta masinaria de inghetata in vitrina Germanos...Cu vanzatoare cu tot.;0
    Noapte buna sa ai!

    ReplyDelete
  9. ce imagini frumoase! si il recunosc si pe D-nul Reno, este nelipsit în fiecare din fotografii :))) M-am uitat atenta, poate ca descopar vreuna din cunostintele mele, plimbându-se pe bulevard, dar nu... De fapt sunt deja 13 ani de când m-am mutat din Sibiu.
    Ma bucur mult ca ti-a placut orasul si ca ne-ai prezentat fotografiile!

    Un sfârsit de saptamâna minunat îti doresc!

    ReplyDelete
  10. stii ca mi-au sarit in ochi culorile caselor ce se porivesc cu aromele insirate in titlu? :) vanilie e terasa galbena, da? :)

    ReplyDelete
  11. si am vazut si personajul, da! :)

    ReplyDelete
  12. Creed că am o fotografie cu fata care vinde înghețată...:)

    ReplyDelete