Un film straniu, într-un oraș din viitor

http://dragosteoarba.blogspot.com/2013/07/un-film-straniu-intr-un-oras-din-viitor.html

Mai era puțin până la ora stabilită. Somnul nu-i fusese prieten în noaptea ce se apropia de sfârșit. Nu fiindcă trebuia să fie în picioare încă de la ora patru și un sfert nu dormise. Nici nu știa de ce, poate de gânduri prea multe și insistente. Pur și simplu somnul abia de i se lipise de gene preț de vreo oră, nu mai mult.

Încă odihnindu-și capul pe pernă, ochii-i priveau, prin perdea, cerul care începea să se aurească cu tente rozalii departe, departe... Zorii nu se grăbeau, n-aveau de ce. 

De unde se auzeau, dintre blocurile cartierului, în unele dimineți de vară, glasuri de cocoși repezindu-se și semețindu-se, în cântec năvalnic de "Bună dimineața! Treziți-vă, somnoroșilor!", pentru ea rămânea un mister perpetuu.

De când se mutaseră în cartier, când și când, unii zori de zi răcoroși de vară purtau pecetea interpreților de ocazie cu creste sângerii, pinteni și pene în culori vii, metalizate. Și-și amintea cu drag și nostalgie de lungul șir de cocoși din gospodăria părintească. 

Ori poate că erau doar niște înregistrări cu cântece de cocoși?!? Se gândise și la asta. Erau destui adolescenți glumeți în cartier. 

Se ridică, nu mai avea stare. Imediat avea să sune și alarma de pe mobilul fetei. Nu aveau prea multe de făcut, aveau timp. Pregătiseră totul din ajun, inclusiv ceea ce aveau să îmbrace. 

Nu-i spuse fetei că-i moartă de somn, ca să n-o întristeze. Se pregătiră rapid de drum, aproape în tăcere și în jumătate de oră erau deja în fața blocului, îndreptându-se către gară. Ca totul să fie cât mai simplu, cu două zile înainte cumpărase de la agenție și biletele. 

Ca un voal gri-roz, zorile dimineții aveau nu doar parfum de nouă zi de vară și de briză ci și de viață nouă. Așa simțea dar, în același timp, o încerca o ușoară nostalgie căci într-o astfel de dimineață, cu mulți ani în urmă, același drum îl făcuse și ea, tot alături de mama ei, dar și tristețe adâncă. De doi ani și jumătate draga ei mamă pășise dincolo...

Doar vocile lor scăzute se auzeau în liniștea zorilor. Își ascultau pașii pe trotuarele acum aproape pustii. Orașul părea aproape adormit. Dacă n-ar fi circulat într-un sens sau altul câte-o mașină, și ea parcă somnolentă, ar fi zis că se află în pustiu. Pustiu cu asfalt, beton și sticlă...și pentru o clipă își imagină că sunt amândouă personaje într-un film straniu, într-un oraș din viitor pustiit de vreo calamitate. Îi mărturisi fetei viziunea ei de-o secundă și zâmbiră amândouă, îndepărtând gândul ciudat.

Cu fiecare pas, cerul era tot mai luminos, se înstăpânea dimineața cu tot neastâmpărul ei. 

Douăzeci și cinci de minute când ești îngândurată și țeși mii de gânduri, trec precum clipele. În gară nu erau prea mulți oameni. Poate că ar fi fost și mai puțini dar mai pleca încă un tren, în altă direcție, la interval de doar câteva minute.

În tren, acolo unde aveau locurile, compartimentul era complet liber. Gândea că, legănată de tren, avea să doarmă puțin. Fata, simțind-o foarte obosită, luă asupra ei biletele, își puse căștile la urechi și-i spuse că poate ațipi liniștită. O va trezi ea... 

...Visă cum se bucura că fata reușise la examenul de admitere, pe un loc la buget... Că la firma unde lucra situația se va redresa și că problemele pe care și le făcea relativ la banii pentru facultate se vor rezolva. Că va fi bine... Visă că pleacă într-o scurtă vacanță...tot la mare, dar la Marea Mediterană...ca-ntr-un schimb de experiență.

Sel Marin

Se visă navigând pe Mediterană, simțind din plin soarele, căldura și briza mării iar în nări cu parfumuri proaspete de bergamotă, lămâie... Apoi mai pregnant simți arome de sare și ierburi de mare, de mușchi... Peste față o loviră, cu miros proaspăt și puternic de apă de mare, stropi uriași și sărați care odată uscați de vântul călduț îi lăsară pielea ușor aspră...

Se trezi când mai aveau vreo zece minute până în Gara de Nord... Compartimentul era acum plin...

Sub impresia visului paradisiac își dădu cu mâna peste față și simți arome de mosc alb și cedru... 

Zâmbi interior... Își aminti că văzuse pe internet, cu doar câteva zile înainte, un parfum care i se păruse minunat, fiindcă îi plăceau parfumurile acvatice, proaspete. Sel Marin - James Heeley unisex se numea și probabil că n-avea să-l încerce niciodată în realitate. Dar fusese plăcut și doar în vis...

Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema numită Parfumul zorilor îi aparține Tinei.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată următorii:

Mirela, Cătălin, Grișka, Gabi, Tina, CZ,  Vania, Axlandra, Vienela, Iulian, Anca, Lili, Diana, Simona, Nina, Mala, Dana Lalici,
Irealia, Vavaly, ghurhu, Daurel, Lili, Lili