 |
| Plaja si marea privite de pe faleza |
De multe ori prima impresie conteaza foarte mult. E chiar definitorie. Daca cineva sau ceva imi lasa o anume impresie, apoi e cam greu sa mi-o mai schimb, orice ar fi. Ziua de vineri, 6 septembrie însă...
Nici n-ajunsesem la hotelul Sport că mă sună Spanac, pe care nici macar nu l-am recunoscut dupa voce nevazand numărul (am un LG Shine cu ecran oglinda si cand e lumina a vedea ceva pe ecran e misiune imposibila).
Mă intreba pe unde ma aflu. "La 100 de metri de hotel", i-am spus. El in tren cu Refu. Pe la Medgidia...parca. Deci macar trei bloggeri tot aveam sa fim la triatlon.
Parcă ziceam ceva despre impresii. Acum despre cele bune...
La receptie se afla lista cu noi, echipele de bloggeri, pe care doamna receptionera astepta cu nerabdare sa ne inregistreze. Sosita printre primii, am fost directionata cu un zambet catre camera 310.
Claudia era acolo. Eram nerabdatoare sa o cunosc pe stapana vocii care ma contactase inca din prima zi din partea Smartatletic. Curiozitatea mi-a fost satisfacuta si inca in dublu exemplar as putea spune. Am facut cunostinta deodata si cu Claudia, si cu sora ei, Cristina. Doua zeite cu plete brune, inalte, pline de gratie si amabilitate. Parca am uitat de dureri si de tot ce indurasem in noaptea horror de abia sfarsita.
Mi s-a spus care e agenda si am fost indemnata sa ma odihnesc putin având program de voie pana seara, la cina intre 19,00-20,00 de unde trebuia sa plecam, oarecum incolonati, catre Maritimo pentru a completa declaratiile pe propria raspundere, a lua kitul de participare si unde avea loc si sedinta tehnica.
 |
| Terasele (cam) parasite... plaja cam pustie |
Am despachetat rapid, am incercat sa caut conexiunea wireless pe care n-am gasit-o, am incercat sa si dorm dar n-am putut, am facut mării si imprejurimilor cateva fotografii de pe balcon apoi am plecat pe plaja. Cam pustie si parasita dar nu mi-a displacut, nu-mi era dor de mingi in cap, de nisip in ochi si nici nu ma încantă aglomeratia de trupuri puse la rumenit.
M-am intors, m-am intalnit cu Spanac si cu stickul lui de net. M-a salvat, aveam de pregatit o postare cu imagini. Am mers la cina unde m-am intalnit cu o parte dintre ai nostri dar si cu Radu, blogger constantean, venit sa ne sustina. Apoi am luat un taxi catre Maritimo. N-aveam habar decat ca se afla la intersectia lui Aurel Vlaicu cu Bd. Tomis. În Constanța, desigur.
Nu credeam ca acolo se mai poate intampla vreo intersectie... Maritimo e la capatul Pamantului. Cel putin noua asa ni s-a parut.
Organizarea mergea snur, am facut tot ce trebuia doar ca vorbind cu Andrei (Refu) colegul meu din echipa a 3-a de stafeta am aflat ca nu are bicicleta. Iar Claudia nu prea stia pe moment de unde s-ar fi putut face rost de una. Incepea din nou sa se arate ghinionul la orizont. Tot discutand am cam intarziat si nu ne-am luat kitul de participare. Se putea lua si dupa sedinta tehnica. Am fugit acolo, unde unul dintre prezentatori, si anume Marius Vintila, tocmai intreba daca vreo echipa de stafeta ar avea nevoie de serviciile lui de inotator. Nu s-a oferit nimeni iar mie si nu doar mie, ni s-a parut o gluma simpatica. Sedinta putin cam lunga, zgomot cam mare, caci alaturi se transmitea meciul Romania-Ungaria, asa ca eu n-am ramas decat cu informatia ca inotatorii n-au voie sa inoate fara casca iar alergatorilor le este interzis sa alerge la bustul gol.
Sedinta terminata, am fugit la zona de distribuire kituri. Le-am luat si am aflat ca ghinionul poate fi si mai mare. Cel de-al treilea membru al echipei noastre nu putea veni. Deci teoretic nu puteam concura fara inotator. Deci...venisem cam degeaba.
 |
| Scoici pentru Geanina |
Am zis inotator?!?! Dar parca cineva tocmai intreba daca e nevoie de el... Ne-am zis sa incercam, poate vrea sa fie inotatorul nostru. Cum cine? Marius Vintilă! A fost incantat, avea nevoie doar de acordul lui Bogdan de la Smartatletic. Acord pe care l-a si primit.
Apoi am tot intrebat ce se poate face in privinta bicicletei incat auzindu-ne, cineva de la Smartatletic ne-a informat ca mai exista o bicicleta de rezerva. Era a noastra cu conditia ca Andrei sa fie foarte punctual la intalnirea de dimineata. La ora 8,00.
Cum se intoarce ghinionul! De unde n-aveam nici bicicleta si ramasesem si fara un membru al echipei...si cum tot demersul nostru parea compromis, era greu de imaginat ca se va arata soarele. Mai ales ca era seara tarziu...
Si totusi, inca o data in viata am inteles ca nu e bine sa disperăm, că norocul ne asteapta de multe ori chiar după primul colt.
Super Elly! Soarele vine el, nici o grija, numai ca uneori mai poposesti dupa niste nori ... se joaca de-ascunsalea cu noi :))) ... Ma bucur sincer ca, pana la urma, ati reusit sa va prezentti ca o echipa completa ... Tot raul spre bine: daca mergea totul bine ....ce mai scriati voi pe bloguri, nu? "Veni, vidi, vici" ?! :))) Asa ati simtit totul la maxima intensitate :P ... Pupici :*
ReplyDeleteAșa nostalgii mă cuprind văzând marea noastră! Avem o mare parfumată și albastră, dar nu știm cum să ne-o facem aliată și prietenă, și nu mă refer la noi două, care o iubim și așa...Mă opresc, mai bine admir panorama splendidă, făcută mării, căci ai ales un unghi magnific. Midiile îmi amintesc de copilărie, la italieni le-am văzut doar în...spaghetti, iar la greci, deloc! Alte scoici sunt florile mărilor lor minunate. Soarele a răsărit și toate s-au aranjat, mă bucur mult, așa cum mă bucur de albastrul infinit din prima imagine și de scoicile din ultima. Terasa, da, cam părăsită, la Marea Neagră sezonul e pe sfârșite în septembrie, când în alte părți, Creta, Rhodos, etc, devine cel mai bine de mers acum, nemaifiind atât de cald.
ReplyDeleteAți fost o echipă sudată și asta contează cel mai mult. Seară frumoasă, sigur ai ce scrie, te pup! :)
Multumesc de nominalizare !
ReplyDeleteDe unde la tine atata putere?Pe zi ce trece ma uimesti.
ReplyDeleteWou, ce rasturnare de situatie(am citit si prima parte a povestirii), acum nu mai ramane decat sa ne spui ca ati castigat competitia. :D :) Nu tot ce incepe rau se termina si mai rau, uneori si legile lui Murphy pot fi invinse. :) Arata bine marea in fotografiile tale. La fel si plaja... :) Eu am vazut pe fb niste fotografii (la Refu ) si mi s-a parut ca v-ati distrat de minune. Am intrat si pe blogul lui, dar nu am inteles prea bine clasamentul postat. :P Astept lamuririle tale.
ReplyDeleteOdihna placuta, draga Elly. :)
Mai omule, esti extraordinar! ai atata ambitie, atata forta, atata......pai altcineva in locul tau si-ar fi vazut de leneveala la soare, nicidecum sa se implice atat, mai ales in asa conditii de...ghinion!
ReplyDeleteEsti de milioane, si sincer nici nu-mi pasa daca ati mai castigat sau nu, esti deja invingatoare! stiu eu de ce! :)
simpatica posarea ta de la capatul Pamântului! :)) iata-ma si pe mine intoarsa din concediu, odihnita si gata sa fac galerie. Cum se numeste echipa din care faci parte? are un nume sau doar numar? :) Oricum, tin pumnii! Succes!
ReplyDeleteChiar m-ai facut curios, astept continuarea. Triatlonul e o competitie infernala.
ReplyDeleteDraga mea draga Elly, o sa ma pun la curent cu tot ce am pierdut! Imi place ca iei bloggingul in serios, sa inteleg ca ati avut o intalnire cu mai multi bloggeri sau cum??
ReplyDeleteOh, Elly ce bine ai mentionat sa nu disperam in situatii critice. Parca imi dai un oarecare optimism, ca simt ca sunt urmarita de un ghinion si situatii nefaste in mod permanent. Si eu astept un salvamar, inotator... orice ar fi
ReplyDeleteVoi ati avut ocazia sa intalniti oameni deosebiti, si asta e un lucru important in viata, si anume, sa iti iasa persoane potrivite in cale.
Ma bucur foarte mult ca v-ati descurcat cu toate treburile... mai ales cu organizarea in astfel de momente, cand trebuie sa fii permanent in alerta sa le rezolvi pe toate
Te pup
Asa este de multe ori norocul ne asteapta chiar dupa colt. Unele situatii se aranjeaza de la sine.
ReplyDeleteTe pup! Astept continuarea :)!
de ce am eu asa ca o premonitie ca o data gasit norocul, nu l-ati mai scapat din maini... :P
ReplyDeletesa ai zi faina!
Nu se putea sa se termine rau. Probabil ca toate gandurile bune ce te-au insotit au sarit pe soarta si au fortat-o sa fie buna cu tine, cu voi.Inca un gand de bine de la mine.
ReplyDeleteTriatlonul e un concurs greu, oricine ar concura. Tare-mi plac întâmplările tale care conţin de toate: acţiune, suspans, descriere, sentiment. Îmi laşi, cum spuneam şi data trecută, o mare nerăbdare in suflet. Te felicit, Elly.
ReplyDeleteExact ca-n viata, in general: una calda, alta rece! :) In tot raul e si-un bine! Nu?!
ReplyDeleteImi plac plajele mai mult sau mai putin pustii - la Portita, candva, era superb! Si imi plac terasele discrete = cu putini amatori. :) Dar nu-mi place la triatlon! Mai departe? Mai departe?! Sa nu-mi spui ca scrie-n carte! :) Astept cu interes!
Zile fericite iti doresc!
Dar stiu c-ai fost ocupata in ultimul timp nu gluma. Frumoase activitati ai :)
ReplyDeleteCum te stiu, niciodata nu renunti. Nici macar cand totul se arata a fi negru:)
ReplyDeletePână la sfârşit, toate ţi-au mers bine.
ReplyDeleteAiurea.... Degeaba ai treminat asa 'Si totusi, inca o data in viata am inteles ca nu e bine sa disperăm, că norocul ne asteapta de multe ori chiar după primul colt.', cata vreme spectatorii au fost privati de o alergare la bustul gol... :( De-aia nici n-am venit. :)) Daca as fi auzit ca este obligatorie alergarea concurentelor la bustul gol, alergam si eu pe margine, langa concurente.... =))
ReplyDelete