N-avea decât douăzeci și cinci de ani și...cam atât. Nici nu știa cum de Paula îl convinsese să o ia de nevastă. Se lăsase așa, pe mâna ei, și, mai ales a mamei lui care spunea că voia să-l vadă mai repede la casa lui. Se trezise, dintr-o dată, la biserică, împins de o forță mai puternică decât el. El ginere, ea mireasă. Nuntă cu dar și cu prea mulți invitați, parcă.
De fapt știa cum se întâmplase, dar se simțea oarecum mai bine autoamăgindu-se. Fata era ceea ce se chema o partidă bună căci nici nu se făcuse nunta și deja ai ei îi dăduseră ca zestre un apartament de trei camere. Dumnezeu știa cum reușiseră, cu ce relații.
Să primești așa, de pe-o zi pe alta, apartament, și nu oricum. și nu oriunde, ci în unul din cele mai noi blocuri din cel mai nou cartier al orașului, nu era la îndemâna oricui. În acel an, 1980, pentru așa ceva, pe căile firești, alții așteptau cu anii.
 |
| Geo Costiniu in filmul Septembrie |
Îi găsiră rapid și lui un alt loc de muncă, mai bun. Și socrii îi dădură de înțeles că se putea și mai mult dacă totul avea să meargă bine.
Radu n-avea prea multe în cap. Sau, mai corect spus, în capul lui erau cu totul și cu totul altele: prieteni mulți, sport, căci încă mai juca tenis de masă la care câțiva ani fusese foarte bun, concurând și câștigând multe campionate și...altele.
Altele, mereu altele. Îi plăcea noutatea. Înalt, brunet, cu umeri largi și șolduri înguste, posesor al unui superb profil grec, Radu era și șarmant, amuzant, plin de viață, de neastâmpăr. Femeile picau ca muștele, nici nu observau că e insurat. În 1978 rulase în cinematografe și făcuse furori filmul Septembrie. Mulți și mai ales multe îi spuneau că seamănă aproape perfect cu vedeta filmului, cu Geo Costiniu și nu era deloc o exagerare.
Nici nu se uscase cerneala pe certificatul de căsătorie și, în adâncul sufletului, regreta deja pasul făcut. Juca zi de zi o comedie. O juca bine căci nimeni nu observa, Paula nici atat.
Fiecare anotimp îi adusese, de când se știa, alte și alte noi iubite și, mai nou, amante. Nu le ținea decât poate o lună, poate trei-patru, cel mult. Se învățase așa. Unora le plăcea o haină nouă, o casă nouă, lui o femeie nouă. Uneori iubitele se suprapuneau și câte două-trei. Se plictisea însă repede iar de când se însurase era și mai ușor să scape de ele.
Fiecare anotimp îi adusese, de când se știa, alte și alte noi iubite și, mai nou, amante. Nu le ținea decât poate o lună, poate trei-patru, cel mult. Se învățase așa. Unora le plăcea o haină nouă, o casă nouă, lui o femeie nouă. Uneori iubitele se suprapuneau și câte două-trei. Se plictisea însă repede iar de când se însurase era și mai ușor să scape de ele.
Era clar că se legase prea devreme...înainte de a fi terminat de colindat pe nenumaratele poteci vesele ale vieții pe unde e bine să o faci singur. Căsătoria nu-i aducea nicio bucurie. Nu-și iubea nevasta, n-o iubise niciodată.
Era doar o relație comodă și avea suficiente avantaje încât să nu dorească să se schimbe nimic. Din prea multă dragoste, Paula însista să facă și el o facultate și chiar îl ajută să se pregătească cât de cât pentru admitere. Trei ani aveau să fie colegi: ea la ingineri, el la subingineri.
 |
| Geo Costiniu |
O luă și pe asta nu ca pe o provocare, ci ca pe o noutate. În rest n-avea de gând să schimbe nimic chiar dacă aveau să locuiască acolo împreună.
Trei ani a cunoscut profund pe aproape toate colegele și prietenele Paulei dar și pe multe altele. Orașul în care erau studenți era suficient de mare ca sa aiba permanent o nouă amantă. Și câtă vreme Paula, îndrăgostită orbește părea să nu observe...mergea înainte.
Câțiva ani după facultate, reîntorși în orașul lor, tabloul se prezenta identic. Radu avea în continuare alte noi amante. Aproape toate fetele și femeile mai atrăgătoare sau mai rele de muscă din oraș trecuseră prin patul lui doar că, între timp, începuseră să ajungă, în sfârșit, zvonuri la urechile Paulei. Poate dacă ar fi reușit să rămână însărcinată, să facă un copil, nu i-ar mai fi păsat nici ei de infidelitățile lui însă nu se întâmplase. Câteva analize discrete dovediseră că ea era cea care nu putea avea copii. Atunci când el, agasat de prezența unei întregi armate de păpuși de care se tot împiedica prin tot apartamentul, îi propuse într-o zi să înfieze unul, ea nici nu vru să audă. Nu știa decât că-și iubește bărbatul. Nu prea mai știa însă cum să-l țină lângă ea oricât de mult închidea ochii.
Ocazia sosi. Nesperată. După revoluție, curajoșii sau după unii chiar inconștienții, începură să demareze mici afaceri. Comerț, în principal. Ambițioasă, Paula se gândi că o afacere ca asta n-ar fi chiar un copil dar tot ar fi ceva. Și-n plus, găsise soluția să-l lege mai tare. Fiindcă el fu cam sceptic în privința succesului unei afaceri, Paula care atât așteptă, deschise firma pe numele ei și se asocie cu încă o familie. Cum erau printre primii în oraș lucrurile mergeau bine, chiar foarte. Atât de bine încât începu să le pună bețe în roate asociaților. Fără remușcări, scăpă de ei repede.
Sperase că succesul afacerii o să-l ambiționeze și pe el și va uita de aventuri. Radu se implica cât putea dar nu de dragul afacerii ci al banilor care veneau și tot veneau. La fel cum veneau și femeile în viața lui. Altele noi mereu...fiecare cu parfumul ei de noutate.
Altele, altele... încât în disperare Paula începu să-l amenințe că-l lasă fără nimic dacă o părăsește cumva. Apartamentul era pe numele ei, firma la fel... O urâse puțin dintotdeauna, acum o ura din adâncul sufletului. Radu începuse să se simtă prizonier într-o colivie aurită din care în unele nopți visa că evadează. Ar fi dorit să-și fie propriul stăpân însă iubea prea mult confortul, banii...
Foarte nou, senzual, masculin, urmărind să descătușeze pasiuni nestăpânite și purtând tocmai de aceea numele zeului grec al iubirii, EROS de la Versace este un parfum cu note orientale. Boabele de tonka, ambra, florile de mușcate și vanilie îi conferă senzualitate iar esentele de lemn de cedru, vetiver și mușchi de stejar masculinitate.
EROS este un parfum persistent, o creatie deosebita a casei Versace. Bărbații declară că le place iar femeile că îl adoră.
Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului Condeielor Parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema numită Parfum de nou îi aparține Soniei.
Au mai scris pentru tema de astăzi următorii:
Mirela, Dana, Vero, Silving, Lolita, Vienela, Tina, Nina, Vania, Gabi, Simona, Gand Vis, Mala, Sonia, Alexandra, Alexandra Ali, Diana, Vavaly,
anca, CZ, Tina, Lolita, Dana Lalici,
O poveste interesanta,desi cam trista,din punctul de vedere al Paulei.Insa eu de aici am retinut un titlu de film, si chiar am sa-l caut pe net,sa vad de-l gasesc,ca tot sunt in cautare de filme romanesti de vazut cand si cand,seara.
ReplyDeleteO saptamana spornica,Elly!
E reala si ca-ntotdeauna, vinovatul nu-i doar unul...
DeleteFlmul, da, poate fi cautat :) Vad ca a si fost gasit ;)
Multumesc mult. La fel!
Oare... daca zic ca e o poveste trista de ambele parti, iau apararea cui nu trebuie? Hmmm...
ReplyDeleteIn orice caz, foarte fain scrisa! La multe povestiri inainte!
Ai citit bine. Asa este. Si inca nu-i toata...
DeleteMultumesc mult pentru apreciere, Iustina. Si pentru incurajare :)
Tocmai ce-am citit comentariul tau la mine, e tarziu,am vazut "Septembrie",acum l-am terminat:)
ReplyDeleteNoapte buna, sau buna dimineata!
As fi fost curioasa cum ti s-a parut. Dar daca l-ai urmarit si mi-ai comuunicat ca l-ai vazut ... cred ca se subintelege :)
DeleteMa bucur.
Amestecat...dupa cum se vede. Iti multumesc.
Telepatia funcționează, Elly dragă și nu e prima oară! Aseară, până nu publicaseși tu povestea, încercam să-mi aduc aminte numele actorului din Septembrie, film care a făcut sali pline la vremea lui și care mi-a plăcut mult. Mi-am amintit repede de Geo Costiniu, dar în același timp mi-am dat seama că n-am mai auzit de el în ultima vreme...Am descoperit astfel că nu-i este prea bine și m-am întristat. Dar să revin la eroii poveștii tale. Uf, niciodată n-am fost de acord cu căsătoriile aranjate, decât dacă-s aranjate de miri, ha ha ha! Doar cei doi știu dacă vor sau nu să fie împreună. Totuși, bănuții îi atrag pe mulți și multe, de-aia vedem atâtea cupluri ciudățele, dar în care cel care a căutat confortul și banii celuilalt se tot jură că s-au luat din amor!Paula a avut ambiții prostești, pe care le-a plătit cu vârf și îndesat, căci ea a insistat să se căsătoarească, mizând pe averea dată de părinți. Ce trist este să constați că nu ești iubit, parcă nimic nu e mai trist. Și totuși, ea lupta să apere căsnicia lor stearpă... Poveștile tale sunt frânturi de viață. Elly dragă! Interesante și bine scrise. Doresc să revăd filmul, a fost bun, sunt curioasă cu ce ochi l-aș vedea azi. Eros e trăznet, un parfum pe care nu-l uiți, obsedant!
ReplyDeleteÎți doresc ca parfumul Noului să te însțească și să-ți fie bine mereu! :)
Asta e chiar extraordinar, Mirela :) Da, a fost un film de succes si ai dreptate, si eu am aflat acum vreo doi ani ca Geo Costiniu a avut multe necazuri si o duce nu prea bine. E pacat...
DeletePovestea pe care v-o spun aici e cat se poate de reala, ii cunosc mult prea bine pe cei doi. Asa se intampla cand iti cumperi un barbat. Eu, ca sa fiu sincera, pe ea o condamn. A avut ceea ce a meritat. Si in anasamblu, s-sau meritat unul pe altul. Dar sunt multe familii care asa s-au format, nu-i singura. In altele exista si copii...din pacate.
Ce-mi place e ca v-am facut, acum, in septembrie, sa doriti sa revedeti "Septembrie". Stii ce e dragut? S-ar putea sa para ca am potrivit acest film lunii in care suntem. Culmea e ca nu. Pur si simplu el e parte din puzzle.
Parfumul e destul de nou si nu se potrivea altul mai bine cu personajul. Poate mai putin cu faptul ca e un om slab...in rest...perfect.
Multumesc frumos! :)
Nu-mi pare deloc trista poveste. El a zburdat prin viata, ea si-a construit afacerea, banuiesc ca si ajutorul parintilor a contat! :)
ReplyDeleteAstept continuarea.
Asta daca vrem sa vedem povestea asa, la suprafata. E totusi trista si daca am timp, poate o voi continua cu o alta ocazie.
DeleteDar mai degraba e o lectie dura pentru cine e mai la inceput de drum in viata. Sper sa reusesc s-o termin. Multumesc, Radu! :)
Mie îmi pare tristă, dar se întâmplă asemenea lucruri. Chiar mi-a povestit un bărbat o dată, povestea lui ce semăna până la un punct cu a lui Radu. După ce îşi făcuse o agendă în care însemna numele tuturor femeilor pe care le avusese(oribil!) soţia a descoperit agenda şi acesta a devenit cauza divorţului. Îmi părea că lui îi păruse rău, spre deosebire de eroul poveştii tale. Frumoasă poveste şi frumos scrisă!
ReplyDeletePai lui ii paruse rau...iar nevasta lui a gasit de cuviinta sa dea divort. Mi se par reactii totusi normale si care arata ca ceva sentimente poate totusi avea respectivul pentru ea. Sau macar avusese.
DeleteInsa aici n-a fost decat o casatorie in care un barbat s-a lasat cumparat si-au mai fost ambitii mari de-o parte, imaturitate si frivolitate de alta... Poate o voi continua. Am sa incerc.
Multumesc mult, Mihaela! Ma bucur mult ca ti-a placut povestea.
O poveste deloc nouă. De atâtea ori am auzit-o, dar niciodată nu i-am pătruns toate înţelesurile. Fluenţa textului tău mi-a adus mai aproape tâlcul uneei astfel de întâmplări. Aştept continuarea.
ReplyDeleteAltfel... mi+ai adus aminte de Septembrie şi de Anda Onesa. Mi-ar plăcea să-l revăd.
Poate am exprimat-o fluent cum spui si cu toate dedesupturile fiindca o cunosc prea bine. Sunt niste oameni din apropierea mea caci, ti-ai dat seama poate, e reala.
DeletePoate o voi continua. As dori dar deocamdata stau foarte prost cu timpul.
Multumesc mult, Sonia! :)
ai povestit frumos si cred casi real din pacate!
ReplyDeleteDin pacate, da, real. Din pacate vedem tot mai multe astfel de cazuri.
DeleteMultumesc, Cami! :)
Paula si Radu....ce poveste :) Si ce amintiri frumoase imi trezesc aceste nume
ReplyDeletePoveste in care oamenii se merita unul pe altul. Cam trista...
DeleteDoamne, n-as vrea sa fi fost in locul Paulei.
ReplyDeleteDoar daca ai de gand sa-ti cumperi un barbat... Dar stiu sigur ca n-ai face asa ceva.
DeleteNu ai de ce sa-i plangi de mila. Unii gasesc ceea ce cauta.
Intr-un fel ea era constienta, a vrut sa fie viata ei asa.. :P totul pe interes :)
Deleteimi pare acum, ca toate casniciile sunt aranjate... vorba mirelei... prea vezi cupluri ciudatele si nu stii cum s-au format
ReplyDeleteacum.... ce sa faci, sa ne gandim si la visele spulberate si innourate ale "amantelor" care nici nu isi dau seama ca sunt pe post de amante, ci pe cine stie ce rol de viitoare sotie, la cum mint barbatii astia...
Sunt si unele aranjate, se stie... si fenomenul a existat dintotdeauna.
DeleteCat despre amante... Oricum, omul doar se distra si ele stiau in ce intra. Deci nu suferea nimeni. ;)
Pare urat din partea mea sa spun ca se cam merita unul pe altul? ea ca i-a inghitit minciunile si s-a mintit de una singura si apoi a facut orice sa-l tina obligat-fortat langa ea, si el pt ca a ales cale comoda si usoara! nu-i judec, Doamne-fere! e o concluzie trasa, ca pt mine, si ar trebui sa fie o lectie de viata, pt cei care invata si din greselile altora!
ReplyDeleteNu, Mona, nu pare deloc urat. Cei doi s-au meritat unul pe altul, ai perfecta dreptate. Exact de aceea am si scris povestea lor fiindca poate fi o lectie de viata. Pentru cine vrea s-o citeasca asa. :)
DeleteMultumesc!
Se "pupă" într-adevăr cu poezioara mea :)
ReplyDeleteŞi ai povestit foarte frumos!
Vero, apreciez mult ca ti-ai rupt din putinul timp sa vii sa citesti povestea. Iti multumesc :)
DeleteÎmi place mult cum e scrisă povestea! Dacă e adevărată, înseamnă că ambii protagonişti au suferit. El pentru că se simţea ca într-o colivie, deşi evada în aventuri frugale, ea pentru că s-a autoamăgit că-l poate face să o iubească pentru banii ei. Mi-a plăcut maxim exprimarea "a cunoscut profund pe aproape toate colegele și prietenele Paulei, dar și pe multe altele". Dacă va exista o continuare, te rog să anunţi! Voi fi pe aproape! :) Te pup!
ReplyDeleteMa bucur mult ca iti place. Da, din pacate e adevarata si in felul lui, fiecare a suferit. Mai mult ea. Eu n-am compatimit-o fiindca e o persoana de o rautate rar intalnita si si-a cam meritat soarta.
DeleteExprimarea aceea... Mi-a fost cam jena s-o scriu dar e adevarul. :)
Sper sa ca o voi continua. Te anunt! :)
Multumesc mult!
Geo Costiniu! Rebelul vremurilor trecute, uşoară epavă acum. Ce gand m-a purtat, precum iubirile efemere. Oare de ce femeile cu numele de Paula au bărbaţi instabili? Dacă e vreo Paula pe aici cu alt destin, o felicit. Pe mama o cheamă Paula. Mi-a plăcut povestea. Mult.
ReplyDeleteAdriana, omul ala s-a nascut sa fie fluture din floare in floare. Nu-i singurul si astfel de barbati (mai ales barbati) nu se schimba niciodata cat ar trage nadejde sa se schimbe cele care le sunt alaturi. Oare sa fie Paula un nume predestinat? Nu stiu...sper ca nu. Personajul povestii insa a cam meritat sa i se intample asa ceva. E o femeie despre care voi mai scrie, caci sper sa continuu povestea.
DeleteMultumesc pentru aprecieri, draga mea.
In toata povestea asta, cei doi au facut niste compromisuri, compromisuri care nu-i fac deloc fericiti. Ea, degeaba e casatorita cu el, caci iubita nu e, iar el degeaba e aventuros, daca atunci cand ajunge acasa nu e fericit. Caminul lor e rece. Ca sa fii fericit, ar trebui sa fii multumit pe toate planurile. El ar fi putut sa scape dintr-o casnicie ca aceea daca punea umarul si isi facea propria afacere, sa-si cumpere o garsoniera, poate in secret, dara sa faca ceva. Dar se complacea in acea casnicie prea mult ca sa ia atitudine si de ce sa nu-i placa daca sotia ii accepta toate aventurile, bani avea, casa la fel Ce alte griji sa mai aiba...
ReplyDeleteAi descris frumos aceasta fila de realitate. cu ochii mintii am trait-o aievea.
Caminul lor nu exista. O simpla mascarada de care radeau toti prietenii de familie dar pe la spate. A fost doar un fel de afacere, cel putin din partea lui. Si ea a privit totul ca pe un fel de afacere, crezand ca da lovitura, ca coplesit de darnicia parintilor ei el o va iubi. Nu s-a intamplat.
DeleteAsa cum am mai spus mai sus si cum am cam dat de inteles lasand textul fara un final clar, am sa incerc sa continuu sa scriu povestea.
Multumesc mult, draga Tina!
Uuuu… Pe sleau: femeia care sta cu un barbat care nu doar ca n-o iubeste dar nici respect nu-i arata, ca om, e jalnica. Barbatul care sta cu o femeie numai pentru bani e la fel de jalnic. Parerea mea. Dar, intr-un mod tragic, cei doi se potrivesc: merg impreuna, fiecare pe drumul lui. :)
ReplyDeleteParfumul, insa, parfumul e nemaipomenit! Si persistent! Super! Am scris parfumul?! ;)
O poveste frumoasa si un parfum care nu "merita" :) sa ajunga la barbati ca Radu din aceasta istorisire. Nu stie sa-l aprecieze.
Zile fericite iti doresc! Cu drag!
Diana, ai tras exact concluzia care se impunea. Cei doi s-au meritat unul pe altul, asa e cel mai corect spus.
DeleteParfumul se potriveste cu el insa nu si cu caracterul lui.. care as zice ca nu prea exista.
Multumesc pentru apreciere si pentru verdictul dat personajelor. Mi-a placut. Zi frumoasa si tie, Diana!
Pot spune că povestea e veridică, dar neterminată.
ReplyDeleteTe plictisiseşi sau scriseseşi destul pentru o postare,
plus că trebuia să mai şi pomeneşti de un parfum...
Îţi dai seama că trebuie să continui povestea.
Eu unul o aştept.
Ce ciudat! Se vede ca e reala. Chiar azi dau in parc peste cineva (la care tin) scandalizata tot de o astfel de poveste reala ... o casnicie bazata pe ura, amaraciune, invidie si lanturi ... urata treaba! ... dar nici cu asa-zisele casnicii din dragoste nu mi-e rusine: vreo 4-5 ani de iubareala si pe urma divort ... "nu ne mai potrivim" ...dar, ma intreb eu, ati facut vreun efort, ati pusul osul sa faceti casnicia sa mearga?
ReplyDeleteTrist, dar adevarat si ...parte a cotidianului de acuma.
PS: (de fapt, post-scriptu-ul e mai important) Voi viziona si eu filmul ...mai facut curioasa ;) ... Povestea in sine e asa de bine scrisa incat "curge" (oare intelegi ceva din asta? sper ca da). Parfumul chiar il stiu si chiar e obsedant ... e uimitor .....Felicitari!
Tu, Elly, povestesti tare frumos si alegi scenarii interesante, dar eu nu pot fi de acord de acesta data cu nici unul dintre eroii tai, pe nici unul nu il pot compatimi. Imi este doar mila de vietile lor irosite, de timpul pe care l-au ierdut intr-o relatie fara viitor.
ReplyDelete