Imi fac firmă!

http://dragosteoarba.blogspot.com/2013/09/imi-fac-firma.html

Pe aripi de vant, printre ploi marunte...penultima saptamana a lui septembrie a zburat si ea. Asa de capricioasa a fost vremea, incat m-a mirat. Total nereprezentativa pentru luna septembrie de la care eu asteptam cu totul si cu totul altceva. Soare, caldura...un fel de vara tarzie. Ce sa mai spun? Septembrie m-a dezamăgit crunt anul acesta.

Am avut o saptamana in care am facut multe si marunte insa daca ma gandesc bine nimic foarte important. Sau poate ca importanta celor realizate zilele trecute se va arata in timp.

Am sa scriu in șoaptă pentru ca in poala mea toarce, abandonat cu desavarsire somnului, micutul meu Snow. E cald, moale, pufos si simt venind dinspre el toata iubirea de care e capabil sufletelul lui de motanel mic.

Sunt bucuroasa ca zilele trecute am meșterit  doua obiecte pe care le aveam in plan de ceva timp insa parca n-aveam dispozitia necesara. Vremea urata de septembrie morocanos m-a convins sa trec rapid la fapte.

Astfel ca bucataria noastra s-a imbogatit cu o masuta exact de inaltimea mesei de bucatarie dar mult mai micuta ca suprafata. Are 45x65 cm, am realizat-o din lemn de brad (picioarele si intariturile), placaj (suprafata si placa suplimentara)  si am asamablat-o prin cuie. Ieri i-am slefuit cu smirghel toate suprafetele si am vopsit-o. Nu-i chiar gata, mai am de aplicat inca un strat de vopsea alba. Cam asta este, am fotografiat-o din ambele laturi deși intr-un loc nu prea grozav. Dar o idee isi poate oricine face. 

Am facut-o pentru ca bietul cuptor cu microunde era mereu inghesuit pe undeva sau mutat. Acum va avea propria lui "casuță".

"Casuta" cuptorului cu microunde

Daca tot a venit vorba despre casuta, am mai facut un fel de casuta. 

Cat timp era afara, Snow manca pe masa din curte. Deci acolo au fost de gasit farfuria lui si cutia cu whiskas pana acum trei zile. Acolo insa, fiind un mic smecher, se mai suia si catelul din timp in timp si termina tot ceea ce gasea. 

Imi gasisem locul si materialele dar mai aveam sa fac din ele masuta suspendata la care Pufi, catelul, sa nu mai ajunga si unde sa nu bata vantul, sa nu ploua, sa nu ninga. Un astfel de loc adapostit exista lunga casa. 

Am avut nevoie de un fel de rama din lemn pe care am gasit-o ramasa printr-un pod, mai aveam nevoie de scanduri (aveam scanduri subtiri de 5 mm grosime), cuie mai mari, mai mici, un fir lung de sarma mai groasa pentru suspendare, ceva s-o mascheze si pentru asta am gasit o bucata de tub pexal  pentru instalatii. Apoi mai aveam nevoie de material pentru o scara micuta, de doar 1 m inaltime si, cel mai important, mai era nevoie de timp. Pe care l-am gasit.

Ansamblul masă suspendată-scăriță                                                       Masa - detaliu

Da, stiu, nu-i chiar o locatie de lux dar arata mult mai bine in realitate decat in fotografii. Ca sa pot face rapid curat am acoperit-o cu un strat de musama groasa gen cea din dreptunghiurile de pus sub farfurii, doar ca este mult mai mare. Tăblia măsuței suspendate are dimensiunile 50x60 cm.

Eu am fost multumita si fericita dar Snow a fost si mai si. I-a facut safteaua chiar in ziua in care am taiat panglica inaugurala. A adus acolo primul lui pui de rozator. ;)

Cred ca a si uitat unde manca pana acum trei zile... 

Oricum, concluzia saptamanii e că ma pot lansa in productia de măsuțe. Îmi fac firmă!

Trebuie sa pun fotografiile mai repede...mi-e teama ca Snow sa nu se trezeasca.

Ssst!  Snow inca doarme!

Alte povești din săptămâna de abia finalizată, aici, la Anastasia.