Monday, September 16, 2013

Drumul strugurilor spre vin


Saptamana care de abia s-a incheiat am cules strugurii. Se copsesera dar am fi preferat sa-i mai tinem cel putin o saptamana. Nu se mai putea insa. Pentru cei care nu stiu, viile din gradini se culeg imediat ce au fost culese viile din camp. In camp se culeg cand se coc bine sau chiar o idee mai devreme, din cauza furturilor de struguri - se fura de catre hulpavii grauri sau chiar de catre unii oameni care nu-s capabili sa respecte munca celor care au ingrijit via respectiva. Poate cu alta ocazie voi povesti si despre lucrarile care se fac la vița de vie. 
Deci am lasat vița de vie cheala. Nu de frunze, ci de struguri. Cam asa:

Via rămasă fara struguri... Colorată dar tristă parcă ...

Strugurii care fusesera depozitati in butoaie au fost pusi si zdrobiti, rand pe rand, in cosul storcătorului asezat pe un vas mai mare. 

Noi avem un vas mare, din lemn de fag, numit putină. Si despre acest tip de vase, adica despre felul cum se pregatesc ar fi de povestit, dar la fel, cu alta ocazie.
Strugurii s-au zdrobit sambătă si s-au lasat peste noapte acolo, in putină, in scopul de a se aduna in partea de jos a vasului cat mai mult suc de struguri, must adică.
Duminică, nu foarte de dimineata, am dat drumul mustului sa curga intr-o galeată. La partea inferioara a putinii exista un mic orificiu prin care curge mustul. La inceput debitul jetului este foarte mare, trebuie controlat permanent.
Cu timpul debitul scade, dupa cum se vede in imagine. 

Tragerea mustului. In orificiul de la putina noi punem un fel de muștiuc din tabla subtire pentru directionarea jetului

Bineinteles ca si Snow a fost de fata, privind foarte atent, findca nu exista nicio activitate in gospodarie la care el sa nu participe. 

Snow privind cu mare atentie cum curgea mustul

Avem trei galeti mov de 10 litri, identice, pe care doar la must le utilizam. Din galeata asezata sub putina translatam mustul in cele doua galeti care circula pana la beci (pivnita) unde se gasesc alte vase in care mustul va fi lasat la fiert.

Galeata cu must

La un moment dat...mustul se termină. Doar mai picură. Atunci noi nu mai insistăm, îl lăsăm în pace. Dar in unele gospodarii se mai face o operatie: stoarcerea aproape completa a mustului cu un fel de presa numita teasc sau stropșitoare ori șaitău.

Ultimele picaturi de must

Micul Snow a fost dezamagit cand mustul a incetat sa mai curga. S-a indreptat cu ochisorii lui albastri si intrebatori catre mine, parand a intreba: "Cum, chiar s-a terminat? Mie imi placea sa privesc..." Si s-a bosumflat...

"Cum, chiar s-a terminat? Mie imi placea sa privesc..."

Must n-a vrut sa bea, mi-a cerut lăptic, preferatul lui. Nu vrea să riște ca blănița să-i devină roz.
Dar sunt convinsa ca must veți dori sa gustati toti cei care ma vizitați. Ca urmare, am pregatit un pahar de must pentru vizitatori. Are o culoare frumoasa, intensa, iar razele soarelui de vara, topite în el, îi dau transparență. Esență de rubin...
Cred ca va iesi un vin bun. Deocamdata este foarte dulce.


Pahar cu must de struguri


Alte povești din săptămâna de abia finalizată, aici, la Anastasia.


50 comments:

  1. Mulţam pentru informaţii, imagini si invitaţie!

    PS. Unii susţin ca ca mulţam vine de la "mulţi ani"

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc si eu pentru aplecarea spre povestea vinului asa cum o traiesc eu :)
      Nu stiu, dar daca e asa e frumos :)

      Delete
  2. Multumim pentru must Elly! Imi amintesc ca si bunicii mei aveau vie si faceau vin cand eram copil.
    Cum eu n-am vie acum, m-am multumit weekendul trecut sa fac o plimbare cu degustare prin viile altora, mai exact am participat la un eveniment care se tine aici in fiecare an la inceput de septembrie, un drum al vinului. O sa povestesc despre cat de curand pe blog.
    O saptamana faina iti doresc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Astept povestirea si-ti multumesc, Larisa :)

      Delete
  3. Wow! De asemenea activitati mi e tare dor... si eu participam alaturi de bunici la culesul viei si tragerea mustului... Delicios! Ce pofte mi-ai facut!
    Superbe fotografii! Snow e adorabil!
    O saptamana plina de clipe de relaxare iti doresc! ;)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Da, Snow e un dragut. Tot timpul pe langa noi.
      Multumesc, Carmen!

      Delete
  4. Exact acelasi proces o sa'l incep si eu la tara vineri :)) Arata foarte bine mustul, cu siguranta si vinul va iesi perfect:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Spor la treaba, atunci!
      Perfect...n-are cum. Dar de frumos e frumos :) Merci!

      Delete
  5. mi s-a umplut gura de apa.....:)
    in copilarie faceam si noi asta la bunici, tin minte degetele inghetate pe struguri, durerile de brate...la bunici se culegea via doar dupa prim bruma...Asa obiceiuri...:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca o culegeau pe bruma... Habar n-am de ce si n-am idee cum nu era mancata de pasarile cerului. La noi nu s-ar putea tine strugurii atat de mult.
      Imi pare rau ca ti-am facut pofta :)

      Delete
    2. nu-i bai! pozele sunt superbe!
      cica tineau via asa mult ca sa prind strugurii dulceat gerului! hmmm...si degetele mele la fel! :)

      Delete
    3. Am inteles. Adevarul este ca strugurii se indulcesc mai mult pe masura ce se coc mai bine. Dar chiar sa-i tina pana la bruma cred ca era cam exagerat. Dar sunt obiceiuri si obiceiuri :)

      Delete
  6. Asemenea invitatie se onoreaza negresit, mai ales daca mustul e dulce, la inceput, nu spre sfarsit cand are gust de vin. Eu nu beau alcool, dar un strop de must nu ma omoara. Dar efectul asupra organismului meu este identic cu cel al vinului. :))
    Mustul este unul dintre frumoasele simboluri ale toamnei. Ma rog, mai degraba delicioasele simboluri ale toamnei, alaturi de cidru, fructe si legume specifice. :P
    O saptamana frumoasa iti doresc, Elly. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. E dulce pana si azi :)
      Multumesc, Nice!

      Delete
  7. :) Mmmm! Ce arome, ce gusturi, ce culori! O adevărată simfonie! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Merci, Cip! Ma bucur ca ti-a placut. :)

      Delete
    2. Păi ca producător, mi-ai reamintit toate astea. Urmează și la mine! Cu poze! :)

      Delete
    3. Scrii pe blog? Sau pui poze pe FB?

      Delete
  8. Ce bine arata! Mmm, ce pofta mi-ai facut! :)
    Snow al tau e superb!
    Sa ai o seara placuta Elly! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, Melly. Cred ca e exact ca Cici. Am cautat pe blog la tine si am gasit ziua in care Cici a aparut in viata ta, 03.12.2011. Cat de micuta era!
      Multumesc mult!

      Delete
  9. stii de cand nu am mai baut must? de vreo sase ani si ceva! cam ce ar trebui sa-ti fac eu la faza asta!? a stiu! sa vii cu o sticluta de musta la mine...:)

    ReplyDelete
  10. cu ultima poza m-ai fascinat...
    cum sa-ti iei curajul sa misti paharul de must pentru a-l bea, riscand sa distrugi o armonie perfecta...
    se pare ca unii pot picta cu aparatul foto...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ei, armonia eu am facut-o, eu am omorat-o, ca sa zic asa.
      Deci l-am baut :)
      Multumesc mult pentru apreciere, Gabi!

      Delete
  11. La mine, procesul de facere a vinului e un pic diferit. De exemplu, nu se scurge mustul, ci se lasa impreuna cu strugurii striviti, pana se face vin, adica pana se acreste un pic. Asta dureaza cateva zile pana la o saptamana, depinde si de vreme. Apoi se scurge ca si la tine si se depoziteaza intr-un butoi de stejar (numit si poloboc). Apoi se lasa un timp ca sa se aseze vinul si dupa aia, dupa dorinta se pune in sticle, ori se lasa in butoi. Are un gust foarte aromat, de un albastru spre negru. Iar dupa ce s-a scurs vinul, ce a mai ramas din struguri se da prin teasc. Niciodata vinul bun nu se amesteca cu ce sa mai da la teasc. Unii din tascovina (ramasitele de struguri) fac tuica. La moldovean e musai sa nu piarda strop din rodul viei.
    Am participat la procesul asta ani de zile si mi-e dor sa-l repet, sa stau langa butoi si sa privesc cu se scurge vinul exact ca adorabilul tau pisic.
    Seara frumoasa sa ai, draga mea!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, se mai face si astfel dar parca vinul iese putin mai aspru. Am facut si noi o data asa. Butoi aveam candva dar cu butoaiele e greu sa se lucreze, sunt dificil de pregatit. Asa ca depozitam in damigene mari, de 50 l.
      Si noi facem tuica, am povestit anul trecut intr-o postare cum facem. Dar inca nu ne cunosteam pe atunci :)

      Delete
  12. Mammaaaaa ce bunaciune, anul acesta n=am apucat nici eu sa gust din must, mereu sar peste cate ceva, Snow al tau e un dragalas, i se potriveste numele. Nu mai munci atata, mai ia si tu o pauza:)

    ReplyDelete
  13. Mai poti ? Multa treaba ,dar si satisfactii.

    ReplyDelete
  14. Elly dragă, cred că știi de ce-am venit abia la ora asta, pentru a savura un pahar de must, cu frumosul Snow alături! După prima zi de școală a Enyei ca liceancă, ai văzut pozele pe Fb, am avut program de distracție, că în Clujul nostru minunat, terasele au renăscut parcă sub pașii și în zâmbetele frumoșilor elevi, a minunatelor liceence și amabililor liceeni, care le-au invitat la o răcoritoare! Dar nici noi n-am pierdut vremea, am retrăit cu ei cele mai frumoase clipe din viața de liceeni! :P
    Arată impecabil mustul, te îmbrățișez cu drag! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, am vazut ieri pe FB fotografiile zilei. Si unele dintre cele mai frumoase foto din ultima vreme :)
      Inseamna ca ati avut o zi placuta si plina. Succes in noul an scolar, Enyei!
      Multumesc si eu, Mirela!

      Delete
  15. Mi-a lăsat gura apă... Eşti sadică! :)
    Frumos din partea ta că ne-ai explicat
    ce înseamnă putină şi din ce e făcută!
    E drept, e prima oară când aud de şaitău.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cand iti lasa gura apa am impresia ca devii ironic :)
      Mai bine sadica ;)

      Delete
  16. Minunat!!! Multumesc pentru must! Delicios, un pic intepator, racoritor si plin de viata!! Timpul trece, si eu tot n-am invatat cum se face! :) Teoretic, nimeni nu ma intrce, dar practic... Vai! :)
    Snow, acolo unde-i foarte atent pare o puma in miniatura, o puma care si-a fixat prada si asteapta momentul prielnic sa o inhate! Dar, vai! Nu-i place mustul! :)
    In foto unde e dezamagit ca s-a scurs mustul e... teribil! E o fotografie superba!
    Saptamana minunata sa iti fie si spor in toate cele!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Snow are zile cand pare o felina adevarata, nu doar un mic motanel :)
      Da, unde e dezamagit e dulce, de-mi vine si mie sa-l mananc.
      Cat despre must, vin...nu e o catastrofa ca nu stii sa-l faci. Esti mai putin ocupata :)
      Merci, Diana! La fel!

      Delete
  17. :) wow!
    îmi vine să te strâng în braţe şi să te pup!
    iar Snow e un frumos, mai ales cu ochişorii lui întrebători...!!
    o săptămână cu mult spor!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca ti-a placut. Snow e un scump micut inca si face tot felul de mutrite. :)
      Multumsc, Anastasia! La fel!

      Delete
  18. Elly, am savurat mustul tau, sa stii. Am primit si eu 2 sacose mari se struguri si am incercam sa fac acasa niste must. Mi-au iesit 6 litri, dar era o zeama groasa ( am scurs-o printr-un ciorap de dama :) ) Dupa o saptamana s-a mai decantat. A fost cel mai muncit must de struguri din viata mea.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sa faci must zdrobind asa, manual strugurii, e mai greu. Adica nu se poate decanta mustul de pulpa, aici e problema, asa cum ai remarcat si tu. Dar iese must bun si asa insa iti da bataie de cap. Te cred ca a fost muncit :)

      Delete
  19. cat a fost recolta? eu am 120 de litri de vin in beciul de la tara :)...ma rog...nu este inca vin...fierbe!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cami, tot cam atat este si la noi. Nu avem o vie mare...dar mare sau mica, operatiunile sunt aceleasi si timpul tot cam acelasi este...
      Da, dupa fierbere mai scade putin :)

      Delete
  20. Replies
    1. :) Am oprit la frigider. Acolo se mentine inca la fel de dulce mai ales ca e destul de rece si afara...

      Delete
  21. Ce bine arata! Il invidiez pe... Snow, pentru ca el a fost acolo, langa galeata cu must. :D Dupa cum statea tolanit, cred ca a gustat si el putin, nu?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Snow e mofturos, ca orice motanel. :))
      Nici macar n-a gustat dar a stat cu ochii pe vasul din care trageam mustul. Ore intregi a stat langa noi dar mai mult de dragul nostru, nu ca sa priveasca mustul neaparat. Mai glumeam si eu, stiu ca ti-ai dat seama :)

      Delete
  22. De asta e toamna anotimpul meu preferat. Sa iti iasa vinul bun!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc. Dar mai dureaza pana voi sti :)

      Delete
  23. Tocmai ce am terminat şi noi operatiunea culesului. Am adăugat şi ceva cules de porumb, să fie mai palpitant. La cum povesteşti tu pare o bagatela. Doar cei ce stiu ce inseamna munca asta putem spune că la fiecare pahar de vin băut...să-i zicem şi sărut mâna celui care l-a adus in starea asta. Snow e adorabil. Fix pe sufletul tău.

    ReplyDelete
  24. Imi amintesc bine articolul tau de anul trecut despre vin. Ceea ce descopar acum imi confirma ca ai evoluat mult, ca experienta capatata a dat o alta forma si o alta imagine vinului. Si Snow, bine-nteles! Fara el nu mai misca nimic pe la voi! :)))

    ReplyDelete