Showing posts with label facultate. Show all posts
Showing posts with label facultate. Show all posts

Tuesday, November 12, 2013

Mereu altele...

[republicare]

N-avea decât douăzeci și cinci de ani și...cam atât. Nici nu știa cum de Paula îl convinsese să o ia de nevastă. Se lăsase așa, pe mâna ei, și, mai ales a mamei lui care spunea că voia să-l vadă mai repede la casa lui. Se trezise, dintr-o dată, la biserică, împins de o forță mai puternică decât el. El ginere, ea mireasă. Nuntă cu dar și cu prea mulți invitați, parcă.

De fapt știa cum se întâmplase, dar se simțea oarecum mai bine autoamăgindu-se. Fata era ceea ce se chema o partidă bună căci nici nu se făcuse nunta și deja ai ei îi dăduseră ca zestre un apartament de trei camere. Dumnezeu știa cum reușiseră, cu ce relații.

Tuesday, November 5, 2013

Oglindă, oglinjoară!



Început de noiembrie, o dimineață din studenția mea. M-am trezit cam târziu, m-am pregătit cât de repede am putut și asta fără oglindă. Mi se mai întâmplase, îmi cunoșteam bine trăsăturile. Cu creionul de buze mi-am desenat un contur cât de corect am putut.

Sunday, September 22, 2013

Mereu altele... Parfum de noutate


N-avea decât douăzeci și cinci de ani și...cam atât. Nici nu știa cum de Paula îl convinsese să o ia de nevastă. Se lăsase așa, pe mâna ei, și, mai ales a mamei lui care spunea că voia să-l vadă mai repede la casa lui. Se trezise, dintr-o dată, la biserică, împins de o forță mai puternică decât el. El ginere, ea mireasă. Nuntă cu dar și cu prea mulți invitați, parcă.

De fapt știa cum se întâmplase, dar se simțea oarecum mai bine autoamăgindu-se. Fata era ceea ce se chema o partidă bună căci nici nu se făcuse nunta și deja ai ei îi dăduseră ca zestre un apartament de trei camere. Dumnezeu știa cum reușiseră, cu ce relații.

Tuesday, September 17, 2013

Titlu de noblețe



foto personală
N-am facut decat sa raman surprinsa ieri cand am vazut strazile inundate de copii, parinti, cadre didactice cu bratele incarcate cu buchete cu flori... Am fost in oras spre miezul zilei, de aceea...
Aproape ca si uitasem ca incepe scoala, aglomeratia orasului m-a deranjat, nu mi-a placut lumea atat de pestrita fiindca ceva din mine nu poate accepta ca majoritatea elevilor sunt mai mult "elevi" pe care ceea ce-i mână catre scoli nu-i vreo sete de cunoastere ci doar o bifare de activitate.

Apoi am găsit ganduri si povesti despre prima zi de scoala pe cateva dintre blogurile frunzarite altfel, pentru mine, evenimentul ramanea cam nebagat in seama. De la vant, probabil, doua zile televiziunea n-a fost prezenta in casa noastra si nici macar nu i-am simtit lipsa. Aproape ca i-am fost recunoscatoare vantului ca am fost scutita de stresul pe care mi-l induc canalele de stiri vorbind despre cum sunt de pregatiti pentru prima zi de scoala copiii si parintii dar si scolile. 

Saturday, July 27, 2013

O zi...blondă


HAPPY WEEKEND! - Ediţia 29 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________


            Ușor de înțeles...          


Nu știu de ce se tot întreabă oamenii de ce sunt atât de iubite bancurile cu blonde... Pentru ca sunt ușor de înțeles...de-aia!


Simt că nu mă credeți... Să vă dau un exemplu... Iată cum începe încă de dimineață, ziua unei blonde: 

Sunday, July 21, 2013

Un film straniu, într-un oraș din viitor



Mai era puțin până la ora stabilită. Somnul nu-i fusese prieten în noaptea ce se apropia de sfârșit. Nu fiindcă trebuia să fie în picioare încă de la ora patru și un sfert nu dormise. Nici nu știa de ce, poate de gânduri prea multe și insistente. Pur și simplu somnul abia de i se lipise de gene preț de vreo oră, nu mai mult.
Încă odihnindu-și capul pe pernă, ochii-i priveau, prin perdea, cerul care începea să se aurească cu tente rozalii departe, departe... Zorii nu se grăbeau, n-aveau de ce. 

Saturday, July 20, 2013

Ce e ăla șah?


HAPPY WEEKEND! - Ediţia 28 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________


            Și așa a început Ionel școala...          



- Gata! E ultima zi când mă mai ocup eu de educația ta.
Și așa a început Ionel școala...

Wednesday, June 5, 2013

Îți mai amintești?





Îți mai amintești? Sunt sigură că da. Sunt sigură că, la fel ca și mine, și tu te-ai gândit adeseori.
În ultimele două zile, mai mult ca niciodată, m-au năpădit nostalgii, bucurii trecute, amintiri de neuitat, melancolii... 
Anii aceia au fost extraordinari. Anii în care viața ne-a alăturat pe noi, două fete din două colțuri de țară, în același loc. Anii în care tot visam că, într-o zi, voi ajunge să vin să te vizitez acasă la tine, să văd și eu locurile acelea atât de faine cu care atâta te mândreai. Locurile acelea pline de o istorie atât de veche, veche cam cât țara. 

Tuesday, April 10, 2012

Prietenul nu te lasă la greu



Am regăsit într-un text, undeva, o fraza despre prietenii care nu te lasă la greu...
Fraza asta mi-a adus aminte de un prieten. Fost coleg de facultate, îndrăgostit într-o vreme până peste cap de mine... S-au "întâmplat" între noi nişte ieşiri la film... la vreo 2-3 petreceri...o invitaţie la restaurant...venite din partea lui...
De mai multe ori, nu mai ştiu de câte, un ajutor la momentul potrivit, din partea mea, când avea nevoie de bani...căci, curios, mai tot timpul ramânea fără bani. 
Venea la mine, îmi spunea că are nevoie de "atât", nu sume foarte mari, dar pentru un student/studentă, importante. Din fericire, întotdeauna am avut să-i dau. Întotdeauna, fără excepţie, când a spus că mi-i returnează aşa s-a şi întâmplat. Parolist, deci. Şi un bun coleg, bun prieten. A dorit să-mi fie şi iubit...dar ceva nu mergea, aşa că mai departe de acele ieşiri, terminate uneori cu câte un sărut, nu s-a concretizat nimic. Probabil n-a fost să fie. Îmi făcea plăcere compania lui...dar nimic mai mult.
Am rămas buni prieteni tot timpul facultăţii. În ultimul an de facultate, mare surpriză, ne-a anunţat că s-a căsătorit. Nu a bătut toba. Nu cred că era foarte mulţumit. Părerea mea era că s-a întâmplat