Tuesday, November 12, 2013

Mereu altele...

[republicare]

N-avea decât douăzeci și cinci de ani și...cam atât. Nici nu știa cum de Paula îl convinsese să o ia de nevastă. Se lăsase așa, pe mâna ei, și, mai ales a mamei lui care spunea că voia să-l vadă mai repede la casa lui. Se trezise, dintr-o dată, la biserică, împins de o forță mai puternică decât el. El ginere, ea mireasă. Nuntă cu dar și cu prea mulți invitați, parcă.

De fapt știa cum se întâmplase, dar se simțea oarecum mai bine autoamăgindu-se. Fata era ceea ce se chema o partidă bună căci nici nu se făcuse nunta și deja ai ei îi dăduseră ca zestre un apartament de trei camere. Dumnezeu știa cum reușiseră, cu ce relații.

Geo Costiniu in filmul Septembrie (1978)
Să primești așa, de pe-o zi pe alta, apartament, și nu oricum. și nu oriunde, ci în unul din cele mai noi blocuri din cel mai nou cartier al orașului, nu era la îndemâna oricui. În acel an, 1980, pentru așa ceva, pe căile firești, alții așteptau cu anii.
Nu prea locuiau în apartament. Paula luase la facultate, el rămase acasă.
Îi găsiră rapid și lui un alt loc de muncă, mai bun. Și socrii îi dădură de înțeles că se putea și mai mult dacă totul avea să meargă bine.

Radu n-avea prea multe în cap. Sau, mai corect spus, în capul lui erau cu totul și cu totul altele: prieteni mulți, sport, căci încă mai juca tenis de masă la care câțiva ani fusese foarte bun, concurând și câștigând multe campionate și...altele.
Altele, mereu altele. Îi plăcea noutatea. Înalt, brunet, cu umeri largi și șolduri înguste, posesor al unui superb profil grec, Radu era și șarmant, amuzant, plin de viață, de neastâmpăr. Femeile picau ca muștele, nici nu observau că e insurat. 

În 1978 rulase în cinematografe și făcuse furori filmul Septembrie. Mulți și mai ales multe îi spuneau că seamănă aproape perfect cu vedeta filmului, cu Geo Costiniu și nu era deloc o exagerare.  

Nici nu se uscase cerneala pe certificatul de căsătorie și, în adâncul sufletului, regreta deja pasul făcut. Juca zi de zi o comedie. O juca bine căci nimeni nu observa, Paula nici atat.
Fiecare anotimp îi adusese, de când se știa, alte și alte noi iubite și, mai nou, amante. Nu le ținea decât poate o lună, poate trei-patru, cel mult. Se învățase așa. Unora le plăcea o haină nouă, o casă nouă, lui o femeie nouă. Uneori iubitele se suprapuneau și câte două-trei. Se plictisea însă repede iar de când se însurase era și mai ușor să scape de ele.

Era clar că se legase prea devreme...înainte de a fi terminat de colindat pe nenumaratele poteci vesele ale vieții pe unde e bine să o faci singur. Căsătoria nu-i aducea nicio bucurie. Nu-și iubea nevasta, n-o iubise niciodată.
Era doar o relație comodă și avea suficiente avantaje încât să nu dorească să se schimbe nimic. Din prea multă dragoste, Paula însista să facă și el o facultate și chiar îl ajută să se pregătească cât de cât pentru admitere. Trei ani aveau să fie colegi: ea la ingineri, el la subingineri.
Geo Costiniu in filmul Septembrie
O luă și pe asta nu ca pe o provocare, ci ca pe o noutate. În rest n-avea de gând să schimbe nimic chiar dacă  aveau să locuiască acolo împreună. 
Trei ani a cunoscut profund pe aproape toate colegele și prietenele Paulei dar și pe multe altele. Orașul în care erau studenți era suficient de mare ca sa aiba permanent o nouă amantă.  Și câtă vreme Paula, îndrăgostită orbește  părea să nu observe...mergea înainte.

Câțiva ani după facultate, reîntorși în orașul lor, tabloul se prezenta identic. Radu avea în continuare alte noi amante. Aproape toate fetele și femeile mai atrăgătoare sau mai rele de muscă din oraș trecuseră prin patul lui doar că, între timp, începuseră să ajungă, în sfârșit, zvonuri la urechile Paulei. Poate dacă ar fi reușit să rămână însărcinată, să facă un copil, nu i-ar mai fi păsat nici ei de infidelitățile lui însă nu se întâmplase. Câteva analize discrete dovediseră că ea era cea care nu putea avea copii. Atunci când el, agasat de prezența unei întregi armate de păpuși de care se tot împiedica prin tot apartamentul, îi propuse într-o zi să înfieze unul, ea nici nu vru să audă. Nu știa decât că-și iubește bărbatul. Nu prea mai știa însă cum să-l țină lângă ea oricât de mult închidea ochii. 

Ocazia sosi. Nesperată. După revoluție, curajoșii sau după unii chiar inconștienții, începură să demareze mici afaceri. Comerț, în principal. Ambițioasă, Paula se gândi că o afacere ca asta n-ar fi chiar un copil dar tot ar fi ceva. Și-n plus, găsise soluția să-l lege mai tare. Fiindcă el fu cam sceptic în privința succesului unei afaceri, Paula care atât așteptă, deschise firma pe numele ei și se asocie cu încă o familie. Cum erau printre primii în oraș lucrurile mergeau bine, chiar foarte. Atât de bine încât începu să le pună bețe în roate asociaților. Fără remușcări, scăpă de ei repede.

Sperase că succesul afacerii o să-l ambiționeze și pe el și va uita de aventuri. Radu se implica cât putea dar nu de dragul afacerii ci al banilor care veneau și tot veneau. La fel cum veneau și femeile în viața lui. Altele noi mereu...fiecare cu parfumul ei de noutate.
Altele, altele... încât în disperare Paula începu să-l amenințe că-l lasă fără nimic dacă o părăsește cumva. Apartamentul era pe numele ei, firma la fel... O urâse puțin dintotdeauna, acum o ura din adâncul sufletului. Radu începuse să se simtă prizonier într-o colivie aurită din care în unele nopți visa că evadează. Ar fi dorit să-și fie propriul stăpân însă iubea prea mult confortul, banii...
______________________________________________


Poveste scrisă pentru o temă din Clubul Condeielor Parfumate dar și ca un omagiu adus unuia dintre fermecătorii ecranului românesc. Poate cel mai fermecător actor român - Geo Costiniu (23.04.1950 - 11.11.2013). Când am scris-o, în 22 septembrie a.c. (ce ironie a sorții!) nu gândeam că va pleca atât de curând dintre noi.
Odihnească-se în pace!




27 comments:

  1. N-am ştiut. Să-l odihnează Dumnezeu!
    Era un actor bun, da n-am mai auzit de el
    după revoluţie. Nu ştiu ce vârstă avea, dar
    ne-a părăsit parcă prea devreme...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Prea devreme... Avea doar 63 de ani si in ultima perioada (de cativa ani buni) avea probleme de sanatate. Destul de grave. Era un actor foarte bun, asa este.

      Delete
  2. Multe persoane mor inca tinere fiind ... sau abia pe la jumatatea vietii. E pacat, zic eu, pentru ca ar mai fi putut trai mult si bine, dar bolile din ziua de azi ...te macina incet incet pana ramani umbra ta si apoi nici macar umbra nu mai esti. Odihneasca-se in pace! El si multi altii...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Adevarat, Alexandra... foarte adevarat...
      Fie-le tarana usoara!

      Delete
  3. Și-aș fi citit în continuare, de ce te-ai oprit? :)
    N-am văzut filmul, e o idee, sper să-l găsesc pe undeva.


    Să-i fie drumul lin lui Geo Costiniu.

    ReplyDelete
    Replies
    1. S-ar putea sa ii scriu continurea. Inca nu stiu cand...povestea e foarte reala, inca in derulare :)
      Filmul merita vazut. E un film foarte bun pentru acei ani.

      Delete
  4. Îmi amintesc povestea ta de septembrie... Am presimțit ceva atunci, am și scris că viața n-a fost ușoară pentru el în ultima vreme... Dumnezeu să-l odihnească! R.I.P. Geo Costiniu.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Adevarul e ca ma gandeam ca nu se stie...dar parca nu atat de curand. In plus, azi am primit si noi o veste foarte proasta, la o jumatate de ora dupa publicarea acestui articol. La fel de neasteptat a incetat din viata si o matusa a mea... Voi fi la funeralii joi. Dumnezeu s-o odihneasca!

      Delete
  5. Da, şi eu ştiu că citisem postarea şi mă bucur că ai reaşezat-o aici, chiar dacă o faci spre a ne duce atentia către vestea asta trista. M-a mirat decaderea lui, m-a mirat pentru că omul cu dar şi har n-ar trebui sa aiba viata grea. Şi totuşi a avut. Imi pare rau, asa cum imi pare că a trait atat de putin. Dumnezeu să-i dea clipe de "Septembrie" acolo...in cer.

    ReplyDelete
    Replies
    1. De vreme ce postarea era indreptata si catre persoana sa...mi s-a parut foarte firesc si atat de potrivit....
      De multe ori in postarile mele am referiri multiple la diverse evenimente sau persoane. Stiu ca asta deturneaza cumva atentia de la ceea ce-ar trebui sa fie subiectul principal atunci dar...poate ca vreau sa spun mai multe decat imi permite postarea respectiva...
      Multumesc, Adriana.

      Delete
  6. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Aproape ca nu l-am recunoscut in imaginile pe care le-am vazut azi la TV.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Era relativ greu de recunoscut...ai dreptate, Ileana. Stiam de ceva vreme ca are probleme mari.

      Delete
  7. Numele imi este foarte cunoscut, dar doar numele, nu mi-l pot aminti!
    Sufletul sa i se odihneasca in pace!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sigur ti-l vei reaminti ca actor daca vei vedea macar doua-trei secvente din acel film despre care scriu aici.

      Delete
  8. Foarte frumoasa povestea ta, draga Elly.
    Cat despre actorul care a incantat cu prezenta sa sarmanta atatea generatii, pacat ca a plecat atat de repede. Mare pacat. Desi a fost un barbat atragator si admirat si un actor talentat, a preferat sa traiasca in discretie, desi ar fi meritat mult mai mult. Dupa anii 90 n-am mai auzit nimic despre el. Ca si alti artisti care s-au dus la fel de discreti si uitati de oameni....
    Iti doresc numai bine! :-)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Acesta i-o fi fost destinul... ce putem sti?!
      E pacat...ai dreptate, Alex.

      Delete
  9. Un Alain Delon al Romaniei.
    D-zeu sa-l odihneasca!
    Povestea ta e la fel de frumoasa ca si personajul.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa am auzit si eu de curand ca fusese supranumit. Eu l-am vazut ca un unicat, nu ca pe un fel de clona :)
      Multumesc, Angi.

      Delete
    2. Atunci Alain Delon sa fie un Geo Costiniu al Frantei :)lll

      Delete
    3. Angi, esti dulce si amuzanta, ca intotdeauna :)
      Asa sa fie!

      Delete
  10. Dumnezeu să-l odihnească! Se duc, săracii, se duc pe rând! Nu ştiam, şi citind postarea la început, îmi aminteam că am citit-o.
    Au fost mulţi actori mari, parcă mai mulţi decât acum.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, am repostata-o. Se potrivea...
      Au fost...parca nu prea mai sunt ori cei noi nu prea mai au oportunitati, ori nici noi posibilitati sa-i vedem...

      Delete
  11. Another one bites the dust... RIP.

    ReplyDelete
  12. Dumnezeu să-l odihnească! R.I.P. Geo Costiniu.

    ReplyDelete
  13. Interesanta povestea publicata de tine, Elly.Cunosc destule cupluri (prin natura meseriei) care au parcurs acelasi traseu ca acela al eroului tau.

    Cat despre Geo Costiniu, ce sa zic? Breasla aceasta , a actorilor este foarte neglijata, actorii sunt uitati avand salarii sau pensii de mizerie...R.I.P. Geo Costiniu!


    Sincere condoleante tie si familiei tale! Imi pare rau pentru pierderea ta.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc. Povestea e reala. Se deruleaza inca, poate ca am s-o continuu intr-o zi. Depinde de cum se leaga...cu una, cu alta, aici pe blog. Voi vedea.
      Adevarat. Si e pacat.

      Delete
  14. Încurcate sunt căile ... doamnelor!

    ReplyDelete