Verde și roz ... Envy Me

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/apa%20de%20toaleta

[ Nóta béne:   Ceea ce veți citi nu este un advertorial ci o poveste. ]

- Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?

- Buna ziua! zâmbi puțin fâstâcit. De când se știa, domnișoarele care vindeau parfumuri îl intimidau. Habar n-avea de ce fiindcă era un barbat foarte sigur pe el de fapt. Nici nu ar fi putut fi altfel. O afacere nu se conduce decât cu multă siguranță de sine. Aș dori un parfum. O recomandare, eventual. Ceva cu miros floral, fructat. Ceva pink...dacă mă înțelegeți. Ceva de zi, primăvăratic.

-  M-ar ajuta mult dacă mi-ați spune pentru cine vă trebuie parfumul. Presupun că doriți ceva de damă dacă trebuie să fie pink dar câte ceva despre personalitate m-ar interesa... continuă zâmbind fata din magazin.

- Iertați-ma, nu mi-am dat seama! Aveți dreptate. De damă, da. Pentru o persoană îndrăzneață, cu personalitate puternică, în jur de treizeci de ani. Știu, nu se prea fac cadouri parfumuri dar am să-mi încerc norocul.

Zâmbind, eleganta domnișoară din magazin veni cu patru flacoane, cu diverse parfumuri. Guess, Gucci, Versace...și înca ceva ce nu-i spunea mai nimic ca nume, Burberry... 

Cu gesturi grijulii și foarte delicate puse în fața lui flacoanele rozalii. Apoi întrebă:

- Cu care doriți să încep? Vă atrage vreunul după flacon, nume, fabricant? Să știți că e important...

- Cu acesta. Și indică foarte direct și destul de rapid flaconul de Envy Me, de la Gucci.  Avea un feeling că poate fi potrivit. Nu știa de ce.

- OK. Vă felicit pentru intuiție mai întâi. Și fata din nou zâmbi frumos. E o apă de toaletă floral-fructată creată pentru o femeie deosebită. Voi pulveriza puțin aici. Mirosiți, vă rog! Apoi vă mai povestesc câte ceva...

Aproape că nu mai era nevoie să miroase. Dintr-o primăvară târzie, verde și roz, puternic, peste el năvălise un parfum inconfundabil pe care și-l amintea din când în cand. Îmbinat cu nostalgii...de toate felurile.

.........................................................................................................................

- Ce faci? o întrebase. Nu trecuseră mai mult de zece minute de când erau acolo dar i se părea că ea tăcea de prea mult timp.

Erau pe o bancă, în parcul plin de verde. Parc de luna mai...plin de parfumuri și zumzete de primăvară. Dinspre buchetul bogat de bujori roz veneau valuri parfumate. I-l cumpărase din piață, la dorința ei. Curios ce ieftine erau florile in piață... Era obișnuit să cumpere de la florărie. Când se găseau... 

- Nimic...plâng. Trebuie să plecăm.

- Abia am venit în parc. Și...de ce plângi? o întrebă aproape revoltat.

- Nuuu, n-ai înțeles... Noi plecăm. Tata a fost avansat și e detașat la o unitate din B.  Plecăm curând...aseară ne-a anunțat. Termin acolo liceul... 

Cuvintele ei înlăcrimate îl loviseră în moalele capului.

- Nu se poate altfel? întrebase parcă sperând că va primi un altfel de răspuns. 

- Nu se poate. Oricum, tata e din zonă. Acolo avem cam toate rudele...

Era în primul an de facultate. O cunoscuse în toamnă, întâmplător, în tramvai. Îl cucerise cu inocența ei, cu ochii mari, negri și cu părul castaniu închis, ondulat atât de frumos, natural. Când ea coborâse, coborâse după ea deși el mai avea trei stații. Discuția se legase atât de firesc...de parcă se cunoșteau de ani. Frumoasa fată era în penultima clasă de liceu.

...Plecase cu familia: părinții și frățiorul mai mic cu câțiva ani. O rugase să-i dea adresa unde vor locui. Ar fi încercat să țină legătura prin scrisori. Numai că ea, mai înțeleaptă, nu i-a dat-o. Ar fi fost o amăgire. Nu-și avea rostul...Înțelesese și el...dar greu.

O avusese în minte și inimă multă vreme. Oricâte alte fete mai cunoscuse parcă mereu căuta în ele pe Dana, fata cu ochii negri și părul ondulat. Cu zâmbet fermecător și cu buze cărnoase...fata a cărei amintire va însemna parfum de bujori roz...parfum de parc în straie de primăvară. De-a pururi. 

...........................................................................................................

ENVY me - Gucci

- ....lansat în 2004. Parfumul are ca note de top bujorul roz condimentat cu piper roșu dar și note de ananas, iasomie, mango și piersică...

Înregistra mecanic ce spunea fata din fața lui. Spusese "bujor roz"...bujorul acela... De aceea alesese acel flacon. Fără să știe...simțise. Trecuseră aproape douăzeci de ani de atunci. Bujorii...ochii negri ai Danei, despre care nu mai știa nimic...parcă erau în fața lui. Zâmbi gândului. Întâmplător sau nu, iubita actuală pe care intenționa s-o ceară în căsătorie, avea părul castaniu ondulat. Și-o personalitate care-l fascina.

Fără să bănuiască pe unde îi rătăceau lui gândurile, fata continuă pe ton profesional:

- Parfumul prezintă ca note de mijloc tot bujor roz, iasomie dar și trandafir. Totul e "îmbrăcat" în mult mosc alb, lemn de santal chiar și arome de tabac care-i dau căldură și îi conferă modernitate. E un parfum pentru femei curajoase, îndrăznețe...

- Mulțumesc, domnișoară. E suficient.

- Nu vă place... Înțeleg. E drept, este și puțin cam scump... Dar vă pot recomanda altceva...

Zâmbetul i se transformă într-un râs vesel:

- Nu v-am lăsat să continuați fiindcă nu mai e nevoie. M-ați convins. De fapt, parfumul m-a convins. Îl cumpăr.

Știa că parfumul va fi potrivit. Rar dădea greș în alegeri. Foarte rar.

Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Parfum parcurilor a fost propusă de Samewhiteblue.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată următorii:

Mirela, Nina, Vania, Vienela, Silving, Lili, Pandhora, Gabi, Carmen, Minnie, Gandvis, Roxana, Diana, Lolita,  Sara,  Diana,  Lolita, KARMAPOLICE,                     

O cafea, nimic mai mult ...

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/apa%20de%20toaleta

La telefon era o voce normală, comună, a unui tip ce părea ușor agitat. Poate fiindcă mergea în timp ce vorbea la telefon... În secunda doi, dupa ce a salutat-o, si-a dat seama ca acelasi numar apelase cu două zile înainte. Nu fusese pe lângă telefon și nici vreo curiozitate n-o încercase.

Straniu... Omul dorea sa vorbească cu ea, nu era vreo greșeală cum se mai întâmpla. L-a întrebat de unde are numărul ei de telefon dar n-a vrut să-i spună. A insistat. Tipul a rugat-o sa nu se supere ca nu poate sa-i spuna. Doar ca i-l dăduse o cunoștință a lui și se pare și a ei, și că doreste s-o vada, s-o cunoasca. Neaparat.

Îi venea ba sa rada, ba sa-i zica vreo doua... Pana la urma, printre hohote de ras, i-a inchis telefonul in nas.

Nici nu îi trecuse bine surpriza, oarecum neplăcută, și în vreo 15 minute s-a trezit și cu un SMS: "Mă bucur ca am reușit să te amuz și-ti spun că merită să ne cunoaștem. Mă mulțumesc și doar cu o prietenie, daca mai mult nu se va putea. Să legi prietenii este un lucru frumos, nobil." Omul nu se lăsa. Peste încă o jumătate de oră, din nou a sunat. I-a răspuns, habar n-avea de ce. Poate fiindcă n-avea ce face.

Insistând pentru o întâlnire, omul se dezlănțuise. Dar nedând aproape niciun fel de detaliu despre el și nelămurind încă problema cu modul în care căpătase numărul ei de telefon. A plictisit-o cu subiectul întalnirea. Ea nu voia să cunoască pe cineva care nu se prezenta și nu spunea nimic despre el. I-a închis iarăși.

A sunat-o din nou, a doua zi, înainte de pranz. Nu i-a răspuns. În 15 minute SMS: "Mă gîndesc că nu ești pe lângă telefon sau ai treabă, dar cum poți, dă-mi un bip!"  "Hmm...Ce tupeu avea omu'!"

Apoi peste vreo două ore, altul: "Scuză-mi insistențele, iar dacă deranjez, spune-mi te rog, pentru că nu vreau lucrul asta." "Mda"...își zise ea în gând...

A mai sunat-o peste vreo 3 zile...chiar și de 4 ori într-o zi. Nu i-a răspuns, n-avea chef de complicații.

Apoi din nou, peste vreo 3 zile. Ca picătura chinezească... A răspuns, rugându-l să renunțe. Atât a insistat însă respectivul încât, numai ca să scape, i-a spus că poate vinerea respectivă s-ar putea sa poată ieși la o cafea. Dar nimic mai mult decât o cafea. I-a propus și o oră. Tot ea.

A doua zi, din nou a sunat-o. Nu i-a răspuns. Considera că doar lamuriseră ce era de lămurit... SMS: "Ok. Ne auzim cand poți."

A sunat-o si vineri, înainte de prânz, s-o întrebe dacă chiar vine. Deja o agasa. Daca așa spusese, așa era!

Venea ora stabilită si parca n-avea nicio tragere de inimă. S-a îmbrăcat fără chef, s-a aranjat minim și nu știa cum, a reușit să întârzie. Mai erau șapte minute când a ieșit pe ușă dar avea nevoie de cel puțin cincisprezece să ajungă la locul întâlnirii. Când mai erau trei minute pînă la ora exactă, a sunat-o. A aflat ca e în întârziere. Știa unde locuiește (!!!), venea s-o ia. A acceptat, cu jumătate de gură.

În mașină era cald, mirosea a lămâie. Poate de la odorizant... Însă, nu știa de ce, se simțea ca-ntr-o cușcă... Bărbatul arăta relativ OK. Bine făcut, nu urât, poate cam scund și ceva mai maturizat decat vârsta declarată. 

Ajunși la barul restaurantului, n-a intrat înaintea ei și i-a stat pe limba să-i faca observație. S-a abținut. Au comandat cafele și nectar. A comandat identic cu ea, chestie care, nu știa de ce, a impresionat-o neplăcut. În sfarsit...puteau discuta. Văzându-l însă, simțea că nu are sens întâlnirea, că nu trebuia să cedeze, că era o greșeală. 

Militar, ajuns acolo pe căi mai ocolite. Terminase un liceu, specializarea horticultură. Chiar lucrase vreo doi ani în domeniu, în pomicultură, la o stațiune de cercetare. Poate de aceea dinspre el venea un miros ca de măr, ca de lămâie, sau de...bergamotă...?!? Sau doar i se părea? În plus, mainile îi miroseau plăcut a cremă scumpă... Deși nu avea unghiile foarte îngrijite...

Încă se mai ocupa cu pomicultura în timpul liber, visând să-și deschidă o farmacie fito și alte minuni în comuna natală, la vreo 15 km de oraș... Îl asculta ca prin somn... N-o interesa. Făcuse parte din prima misiune Scorpionii roșii din Afganistan. TAB-uri. Divorțase de 3 ani...n-o interesa de ce. Avea o fetiță la fosta soție. Și voia să-si refacă viața. Cu ea. Deși încă n-o cunoștea... Credea că visează...

Nu-i provoca niciun sentiment, nu credea că l-ar putea iubi. După vreo oră de discuții despre tot felul de nimicuri, tot nu aflase cine era responsabil de "vinderea" numărului de telefon. Chipurile, el promisese aceluia să nu spună. Renunțase să mai afle.

Abia l-a determinat să plece de la bar, lucru care în drumul spre adresa ei nu i-a mai reușit. Tipul s-a încapațânat să oprească mașina la un moment dat, chipurile să se mai cunoască. Ea îl cunoscuse deja. A acceptat, doar pentru câteva minute. Îi venea sa râdă. Și nu prea. Apoi, în ceea ce era mai mult un monolog al lui, a apelat-o cu un alt nume de femeie. Ea i-a spus. A fost o scenă penibilă... Mai ales ca făcuse o tentativă de a o săruta.

Simțea că vrea să scape de acolo. Privind prin mașină, a înțeles de ce avea impresia că el mirosea când a mere, când a lămai sau a bergamote. Sau chiar a lemn de santal, ambră, cedru și tămâie. Poate și puțin a mosc și iasomie... În mașină, tipul avea, la vedere, un flacon de ASCENDANT PURE, de la Oriflame. L-a cerut, să-l miroase puțin. Nu se înșelase, flaconul era responsabil de acele note predominant lemnoase, fermecătoare. Apa de toaletă era OK. Îi plăcea. Dar era cam puțin...

Nu-i plăceau multe altele la el. Tot discutând, printre altele, el s-a cam lăudat ca a refuzat-o de curând pe o tipă fiindcă era cu patru ani mai mare. L-a întrebat dacă despre ea știe cați ani are. I se spusese ceva vag...a îngăimat o vârstă, cu vreo șapte ani sub vârsta ei reală. A trebuit să-l dezamăgească. Și ea era tot cu patru ani mai mare ca el. Nici măcar asta nu l-a îndepărtat... N-a lăsat-o să plece fără să o întrebe ce hotărâre ia în privința lor. "Lor", ce departe îî zbura tipului gândul! Dacă voia să vadă, să înțeleagă, poate n-ar mai fi întrebat. Ea i-a cerut să-i lase câteva zile de gândire, vreo săptămână... N-avusese inima să-i servească un "nu" brutal.

Până seara, la culcare, uitase și cum îl chema. Nu-și mai amintea, oricât și-a chinuit memoria...

A doua zi, la ora 09,00...SMS: "Bună dimineața!" iar la 09,30 a și sunat-o... Nu i-a răspuns dar nu fiindcă era la job. Apoi, peste nici două ore altul: "Nu vrei să vb cu mine?" 

...Seara îi ceruse un ragaz de o săptămână. Omul nu le știa decât pe ale lui, cum se spunea. Acum știa că prima ei impresie fusese cea corecta. Cușca...Nici macar întâlnirea nu trebuia s-o fi acceptat. Tipul era genul pisalog, de care nu scapi nici în gaură de șarpe, exact ceea ce ea detesta mai mult. N-avea să-i mai răspundă nimic. Niciodată. Chiar dacă altceva spusese seara.

Peste încă două zile, SMS: "Se pare că nu-ți plac băieții buni. Te comporți ciudat."

Peste altele trei, dimineața, când de abia ajunsese la job, a sunat-o, iar dacă nu i-a raspuns, din nou SMS: "Hai, zi-mi ceva și apoi te las în pace. Nu-mi place atitudinea ta." 

Peste vreo săptămână, dimineața, alt SMS: "Nu știu ce te determină să nu vr să mai vb cu mine, dar sincer greșești. Ești datoare cel puțin cu o explicație ptr că altfel nu te pot înțelege."  

După prânz, o nouă tentativă, un apel. Ziua s-a încheiat "frumos" cu un nou SMS: "Cred c-am să vă dau disparută, domniță!"

Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Parfum de măr si lămâie a fost aleasă de Tury.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată următorii:

Mirela,  OchiiVerzi , Carmen, Vienela, Gabi, Silving, Simona, Lili, KARMAPOLICE, Diana, 
Gandvis,    Pandhora,   Lolita, Minnie,   Dana, Sara,  Lolita, Vero,            

Parfumul unui paradis (aproape) pierdut

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/apa%20de%20toaleta

Cosette - Coperta

Oare își mai amintește cineva ce carte a citit pentru prima oară? Cred că nu prea. Cei care citim, citim mult așa că e cam dificil. Cei care nu citesc, nu au ce-și aminti.

Totusi, prin nu știu ce capriciu al sorții, eu îmi amintesc. Nu a fost chiar o carte. Era ceva aparut in Editura Ion Creangă, o broșurică de 16 pagini, din colecția ABC, care se numea Patria, cel mai frumos cuvînt, apărută de mult, în 1972, găsită prin bibliotecă. Am ales-o fiindcă era foarte mică, nu aveam curaj să citesc ceva mai voluminos. O am și azi, chiar am căutat-o acum, pentru că, deși foarte plictisitoare, cam propagandistică, a fost prima. Și primei iubiri, chiar dacă n-a ieșit mare lucru, îi păstrăm întotdeauna o amintire tandră. Are ilustrații frumoase, este singurul ei atu. Abia ce începusem clasa întâia, știu și azi că în octombrie am citit-o pentru că deja abecedarul nu-mi prea mai spunea mare lucru, îl citisem în câteva zile. Cu scrisul era un pic mai greu, mă plictiseam să fac liniuțe, bastonașe...le făceam de parcă eram pedepsită. Ce nu înțelegeam era de ce trebuie să le repet pagini întregi când mie îmi ieșeau din prima.
După ea, oarecum dezamăgită, am făcut o pauză. Dacă toate cărțile erau așa de plictisitoare?!?

Pauza a durat până ce m-am hotărât. Îmi era clar că în biblioteca noastră nu găseam ceva care să mă încânte, cel puțin nu pe moment. O singură cărticică am mai găsit pe gustul meu, atunci. Tot în aceeași editură, apărută, habar nu am în ce an (pe ea nu scrie nimic), o cărticică numită Cosette. Mai târziu am înțeles că era doar un extras, pentru copii,

Absolut de tuberoza

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/apa%20de%20toaleta

Primii pasi in luna august...primii pasi catre toamna. Ii simtiti? Cu pasi diafani, usori, vine zvon de toamna. Chiar daca temperaturile zilelor se incapataneaza sa fie ridicate, diminetile incep sa fie mai linistite si pe zi ce trece mai racoroase. Nu se simte...dar se simte totusi daca ai rabdare si esti atent la micile nuante, la minusculele diferente intre o zi si alta. 

Luna august este un adevarat festival al naturii de care noi oamenii profitam din plin. E luna nuntilor, a sarbatorilor folclorice, ori, pur si simplu muzicale, a concediilor. O sarbatoare ampla si superba, o imbinare fericita si incantatoare de raze de soare, de aer de mare si de munte, adunate intr-un noian de fotografii de vacanta. 

Tot in august facem un prim bilant al roadelor verii: munti de pepeni verzi si galbeni, dulci si zemosi ca sa ne astampere setea nascuta din arsita de-afara, mere verzi si acrisoare care ne infioara cerul gurii, pere moi si parfumate, rugi plini de mure negre-rosiatice pe drumuri de deal si munte, struguri stralucitori, translucizi, in care soarele a ramas de bunavoie prizonier...oriunde iti arunci privirea vezi rod ce se coace sau ce de-abia da-n parg. 

Florile ce ne incanta privirile au capatat in august o frumusete matura, sunt splendide si multicolore: curcubee de naramze, dalii infoiate, inflorescente de ochiul boului - simplitatea intruchipata si peste toate, tronand ca niste adevarate regine, lujere flexibile si delicate de chiparoase (tuberoze). In august (Gustar), vara are, in sfarsit, gust. Gust de implinire. Gust dar si parfum. De absolut de tuberoza.

Iubesc inca de copil tuberozele. Numele mamei mele este Maria, unul dintre cele mai vechi si frumoase nume. Florile pe

Nostalgie dupa Parfumul Teiului meu

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/apa%20de%20toaleta

Parfumul care imi scalda intreaga curte ma determina ca, la a doua editie (pentru mine), a Clubului Povestii parfumate, sa devin usor nostalgica. Numai astfel se explica de ce, desi dorind sa scriu ceva, am inceput a ma gandi la cu totul altceva ca introducere in tema saptamanii: "Parfumul de tei".
Precum un vis frumos, suav si parfumat, vine catre mine amintirea. Amintirea lui, mandrul tei ce impodobea gradina noastra de flori pana acum doua decenii. Am crescut odata cu el. Copil fiind, imi amintesc ca era firav la trup, caci ii comparam tulpinita cu manuta mea de copil. La inceput era cam la fel de subtirel, pana ce comparatia nu si-a mai avut rostul. Se grabea sa creasca iar intr-o buna zi n-a mai fost copil. Nimeni nu-si amintea ziua cand aparuse in coltul acela de gradina, gradina de flori. Rasarise acolo adus poate de-o adiere de vant, de intamplare. Dar la fiecare mijloc de iunie, ce frumoasa intamplare! Atunci, printre frunza cea deasa isi atarna, cu infinita cochetarie, mii de cercei aurii, ametitor parfumati. Nu stiu cum reusea asa o combinatie perfecta intre argintul frunzelor si aurul florilor. Lunile de iunie din copilaria si adolescenta mea, poarta numele parfumului de tei. Inegalabil parfum, incomparabila senzatie! Peste doua luni se implinesc doua decenii de cand teiul nostru nu mai este. Cand civilizatia a ajuns pe strada mea, teiul i-a cazut  primul victima, facand loc, cu generozitate, unei mici constructii necesare alimentarii cu apa potabila. Oricum, crescuse mult prea mult incat la umbra lui nicio floare nu mai inflorea. Ceea ce imi astampara cumva dorul de el este bucuria ca unul din puii sai a fost adoptat atunci de care vecinii mei, de acolo intreaga mea curte cunoscand, in continuare ametitorul parfum al florilor de tei.

In lumea parfumurilor, teiul isi gaseste oarecum timid locul. Nu exista prea multe produse parfumate care sa ni-l aduca imbracat in delicate flacoane, cum se intampla cu alte parfumuri ale altor flori mai norocoase.
Eu, personal, n-am dat inca peste un astfel de parfum.
Ca o paranteza, cautand niste informatii mai detaliate despre parfumuri cu miros de floare de tei, am gasit o discutie pe eva.ro.club. O doamna din afara tarii se interesa daca cineva cunoaste vreun astfel de parfum. Se dadeau  cateva sugestii, care mai de care mai deplasata incat, la un moment dat discutia este usor amuzanta pentru ca, se pare, putine persoane stiu ce inseamna cu adevarat acest miros. Care mie mi se pare inconfundabil.

Deoarece multe persoane adora parfumurile florale, trebuia să existe si parfumuri cu miros de flori de tei.
Am sa va vorbesc despre unul dintre cele mai reprezentative produse cu acest parfum, ma refer la apa de toaleta Tilleul de la casa d’Orsay (tilleul = tei, lb. franceza).
Contele Alfred d’Orsay (1801-1852) a fost un dandy de origine franceza,  cunoscut ca  fiind "cel mai la moda barbat, in cele mai la moda cercuri din cel mai la moda oras din lume: Londra", cuvinte scrise despre el de catre Nick Foulkes in lucrarea sa "Ultimul dandy: Viata scandaloasa si escapadele Contelui d'Orsay". A fost pasionat de parfumuri. Linia de parfumuri "Parfums d'Orsay" a fost lansata dupa trecerea sa in nefiinta, de baza find o formula originala ce-i apartinea, a unui parfum numit "Eau de Bouquet" mai nou redenumit "Etiquette Bleue", o formula minunata pentru un parfum unisex.

Flacon Tilleul cu atomizor de argint

O versiune timpurie a apei de toaleta Tilleul a fost lansata in 1927 apoi relansata in 1955. D’Orsay a dovedit a fi o casa furnizoare de mirosuri "inteligente" si cu o istorie intreaga in spate.
Versiunea de Tilleul care se afla in prezent pe piata este o o formula usor reinventata, creata de catre  parfumiera Olivia Giacobetti.
Formula contine note proaspete de frunza de lamai, anghinare, pepene verde, flori de tei, cyclame, fan proaspat cosit, lemn de acacia si ceara de albine. Deci notele de mijloc si cele de baza ale acestui parfum sunt date de florile de tei, de aceea Tilleul este considerat a fi reflectarea acestor flori in lumea parfumurilor.
Mirosul de Tilleul debuteaza cu o nota usor fructata, foarte fin continuata de mirosul frunzei de lamai amestecat cu un abia sugerat miros de la notele de ceara de albine, tei si fan. Mirosul de ceara de albine este destul de pronuntat, si recognoscibil doar pentru cei ce au avut ocazia sa adulmece vreodata mirosul de ceara naturala de albine prezenta in lumanarile de ceara naturala. Desi exista pareri cum ca mirosul de pepene verde este coplesitor, nu toate persoanele il detecteaza. Pe final, Tilleul sfarseste cu un predominant parfum de flori de tei.
Este un parfum calm, de purtat in zilele linistite de vara fierbinte. Un parfum unic, proaspat, moale, personal si feminin. Cu o singura ultima remarca: pentru cei ce nu iubesc mirosul de floare de tei, nu este un parfum recomandat.
Deoarece Tilleul nu este totusi un parfum ci o apa de toaleta, persistenta sa in timp este medie ca durata.

Cu speranta ca descrierea apei de toaleta Tilleul este de folos, inchei cu o  minunata strofa din poezia lui Eminescu "Dorinta", ce sugereaza o seara de vara linistita:

"Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada rinduri-rinduri."

Aceasta nostalgica poveste parfumata a fost posibila datorita gazdei Clubului Povestii parfumate, Mirela.