Showing posts with label cafea. Show all posts

Tuesday, January 28, 2014

Turnul Babel

Firma la care lucram avea tot mai mari probleme. Din blocul tehnic în care își desfășura activitatea o mulțime de personal, foarte diferențiat pe sectoare și acoperindu-le foarte bine în toate gamele posibile, se ajunsese la un moment dat ca toate acele persoane împreuna cu restul celor ce în activitatea lor își sprijineau ochii pe un PC, să fie "cazate" într-un singur corp de clădire. La început mai înghesuiți, apoi, în doar câteva luni, cu destule spații goale. Da, așa dispare o firmă. Ca și când s-ar topi...sau, mai degrabă, s-ar evapora.

Trădarea

Din timp in timp cate ceva mai trosneste usor in sufragerie, iar de sub praful gros, asternut de prea multi ani, parca s-ar auzi lemnul podelei oftand trist...

Chiar si peretii, impodobiti cu tapet cu bronz auriu, preparat cu albus de ou si aplicat cu rola, candva ultimul răcnet, par sa sopteasca ceva tainic, doar de ei inteles.

Pe vremea mea... . . . . (hw4)

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 4 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________

Bine că mai există și responsabilitate pe lumea asta!

- Jimmy, nu așa se învață, tată, să prinzi șoareci! Numai maică-ta e de vină. Pe vremea mea, mama ne aducea șoricei vii. Unde e maică-ta?

- Tu ce faci acolo? Ți se suie toți in cap, până și blegii ăia de pui de-o zi. Cum vrei să ajungi să fii respectat...nu știu, zău. Pe vremea mea...

Nimic bun pe aici, pe afară. Mă duc în casă...

Poftim cultură! Iar s-a închis ușa. Termopane ne trebuiau. Mi-am miorlăit o săptămână nemulțumirea și tot au pus mizeriile astea. Acum trebuie să miorlăi frumos să-mi dea drumul. Miaooo!

În sfârșit! Tipa care se crede stăpâna tuturor m-a auzit. Să mă lingușesc puțin pe lângă picioarele ei, să-i fie drag. Așaaa... Sfârrrr...

- Loulou! Ce crezi că faci acolo? Aia e mingea mea! Jos labele! Ce tupeu, domnule!

- Dixie, dacă o cauți pe maică-ta, nu e-n cană. Aia-i chiar o cană. Copiii de azi s-au tâmpit, e clar.

Natură moartă cu pisici leșinate nu mai văzusem de mult.

- Mitzi și Lola, copiii fac numai prostii și pe afară și prin casă și voi stați ca două leșinături la soare. Nu vă e rușine? Eheee, când eram eu tânăr...

Hmm... Laptopul e deschis. A trimis poză bosumflatu' ăla mic. E cam posac...Ce nu i-o fi plăcând în vacanță? Nici în vacanță??!?!?

- Ce e cu geamantanul ăla, copile?

- Vreau și eu în vacanță ca Johnny! Vreau! Miaoooo!

- Tu, deocamdată, la școală. Treci la lecția de prins șoareci și lasă mofturile!

Uite câte prostii se întâmplă. Toți își fac de cap.

- Tu ce-ai pe față? Și de ce ai figură de sfânt când te uiți la mine?

- De la cafea...

- Ce cafea? Tu ești de cafea? Fugi și tu la lecții! Pe vremea mea...

Doamne, ce s-ar alege de casa asta dacă n-aș fi eu să supraveghez atent totul?!?!

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

"Postarea participă la jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 4."

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).

Sunday, December 23, 2012

Cornulețe cu marmeladă (gem)

Ieri am făcut cornulețe pentru Crăciun. Pentru cine are dubii, cornulețele sunt tot fursecuri, de regulă din aluat fraged.

Sunt ușor de făcut, cu ingrediente la îndemână, sunt bune si mai ales, foarte fragede, potrivite atât ca desert cât și dimineața la ceai sau cafea.

INGREDIENTE:

Un pahar mare de iaurt (400 gr.)

6 linguri pline cu untură netopită (topită înseamnă un pahar mare)

2 linguri cu zahăr

1 linguriță rasă cu sare

2 ouă

1/2 litru ulei (2 pahare mari)

făină cât cuprinde (cca. 1 kg)

Toate ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei. Cele 6 linguri cu untură se topesc cât să devină untura lichidă,

Happy weekend (39) . . . Moș Crăciun / Santa / Père Noël

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 39 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.

_________________________________________________________________

Moș Crăciun e și el om...

Moș Crăciun sunt. Ce ziceți de frigul ăsta? De gerul ăsta, mă rog. Da' de-un vin roșu? E tocmai bun...Vi-l recomand. Cu căldură!

Hmm, uite că nu sunt singurul! Încă unii cu vinul roșu!

- Hai, bea un pic, să-ți dezmorțești mătura!

Parcă încep să mă simt mai bine. Picioarele deja mi s-au încălzit...

Acum, că mi-e mai bine, să merg la frizer, să-mi mai potrivesc puțin barba. Am ajuns. Un client, tocmai ce-si admira fața proaspăt rasă:

- Hmm...după cum arăt...nu cred să mai apuc Crăciunul...

Nu m-am lămurit de ce spunea asta, cred că glumea... Mi-am adus însă aminte că nevastă-mea, Crăciunița, mă bate la cap să cumpărăm porc anul ăsta și eu ocupat cu cadourile am și uitat...

Gata! Mi-am potrivit și barba!

Uff, ce ger este! Câteva guri de vin n-au omorât pe nimeni așa că...ia să mai beau puțin! Totuși, unde naiba să găsesc porc, acum, în ajun?!?

Uite, porcul ăsta ar fi tocmai bun dar nu vrea deloc să fie tăiat.

- Dacă câștig, tăiați vaca de Crăciun!

Poate am noroc să nu câștige porcul la poker. Ori îi propun Crăciuniței mele un curcan. Bun vinul! Simt că mi s-a încălzit până și căciula...

Oameni buni, voi vedeți ce văd și eu?

- N-ai nevoie de un nas? Hai, măi omule de zăpadă, măcar tu cumpără produse românești!

Gata vinul! Mă simt perfect! Peeer-fect!

Atât de peeer-fect că pot duce canistra în spate. Pentru o șoferiță așa drăguță aș face orice...orice...

- O, Moșule! Exact asta mi-am dorit! Un cadou foarte scump!

Eeeh... Știu, știu...nu trebuie să-mi mai spuneți și voi! N-am găsit nici porc... m-am cam cherchelit... dar de venit tot vin. Așteptați-mă! Îmi face Crăciunița mea două cafele tari și sunt ca nou! Așa că:

================================================

Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:

Postarea participă la jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 39.

Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).

Sunday, November 25, 2012

O cafea, nimic mai mult ...

La telefon era o voce normală, comună, a unui tip ce părea ușor agitat. Poate fiindcă mergea în timp ce vorbea la telefon... În secunda doi, dupa ce a salutat-o, si-a dat seama ca acelasi numar apelase cu două zile înainte. Nu fusese pe lângă telefon și nici vreo curiozitate n-o încercase.

Straniu... Omul dorea sa vorbească cu ea, nu era vreo greșeală cum se mai întâmpla. L-a întrebat de unde are numărul ei de telefon dar n-a vrut să-i spună. A insistat. Tipul a rugat-o sa nu se supere ca nu poate sa-i spuna. Doar ca i-l dăduse o cunoștință a lui și se pare și a ei, și că doreste s-o vada, s-o cunoasca. Neaparat.

Îi venea ba sa rada, ba sa-i zica vreo doua... Pana la urma, printre hohote de ras, i-a inchis telefonul in nas.

Nici nu îi trecuse bine surpriza, oarecum neplăcută, și în vreo 15 minute s-a trezit și cu un SMS: "Mă bucur ca am reușit să te amuz și-ti spun că merită să ne cunoaștem. Mă mulțumesc și doar cu o prietenie, daca mai mult nu se va putea. Să legi prietenii este un lucru frumos, nobil." Omul nu se lăsa. Peste încă o jumătate de oră, din nou a sunat. I-a răspuns, habar n-avea de ce. Poate fiindcă n-avea ce face.

Insistând pentru o întâlnire, omul se dezlănțuise. Dar nedând aproape niciun fel de detaliu despre el și nelămurind încă problema cu modul în care căpătase numărul ei de telefon. A plictisit-o cu subiectul întalnirea. Ea nu voia să cunoască pe cineva care nu se prezenta și nu spunea nimic despre el. I-a închis iarăși.

A sunat-o din nou, a doua zi, înainte de pranz. Nu i-a răspuns. În 15 minute SMS: "Mă gîndesc că nu ești pe lângă telefon sau ai treabă, dar cum poți, dă-mi un bip!" "Hmm...Ce tupeu avea omu'!"

Apoi peste vreo două ore, altul: "Scuză-mi insistențele, iar dacă deranjez, spune-mi te rog, pentru că nu vreau lucrul asta." "Mda"...își zise ea în gând...

A mai sunat-o peste vreo 3 zile...chiar și de 4 ori într-o zi. Nu i-a răspuns, n-avea chef de complicații.

Apoi din nou, peste vreo 3 zile. Ca picătura chinezească... A răspuns, rugându-l să renunțe. Atât a insistat însă respectivul încât, numai ca să scape, i-a spus că poate vinerea respectivă s-ar putea sa poată ieși la o cafea. Dar nimic mai mult decât o cafea. I-a propus și o oră. Tot ea.

A doua zi, din nou a sunat-o. Nu i-a răspuns. Considera că doar lamuriseră ce era de lămurit... SMS: "Ok. Ne auzim cand poți."

A sunat-o si vineri, înainte de prânz, s-o întrebe dacă chiar vine. Deja o agasa. Daca așa spusese, așa era!

Venea ora stabilită si parca n-avea nicio tragere de inimă. S-a îmbrăcat fără chef, s-a aranjat minim și nu știa cum, a reușit să întârzie. Mai erau șapte minute când a ieșit pe ușă dar avea nevoie de cel puțin cincisprezece să ajungă la locul întâlnirii. Când mai erau trei minute pînă la ora exactă, a sunat-o. A aflat ca e în întârziere. Știa unde locuiește (!!!), venea s-o ia. A acceptat, cu jumătate de gură.

În mașină era cald, mirosea a lămâie. Poate de la odorizant... Însă, nu știa de ce, se simțea ca-ntr-o cușcă... Bărbatul arăta relativ OK. Bine făcut, nu urât, poate cam scund și ceva mai maturizat decat vârsta declarată.

Ajunși la barul restaurantului, n-a intrat înaintea ei și i-a stat pe limba să-i faca observație. S-a abținut. Au comandat cafele și nectar. A comandat identic cu ea, chestie care, nu știa de ce, a impresionat-o neplăcut. În sfarsit...puteau discuta. Văzându-l însă, simțea că nu are sens întâlnirea, că nu trebuia să cedeze, că era o greșeală.

Militar, ajuns acolo pe căi mai ocolite. Terminase un liceu, specializarea horticultură. Chiar lucrase vreo doi ani în domeniu, în pomicultură, la o stațiune de cercetare. Poate de aceea dinspre el venea un miros ca de măr, ca de lămâie, sau de...bergamotă...?!? Sau doar i se părea? În plus, mainile îi miroseau plăcut a cremă scumpă... Deși nu avea unghiile foarte îngrijite...

Încă se mai ocupa cu pomicultura în timpul liber, visând să-și deschidă o farmacie fito și alte minuni în comuna natală, la vreo 15 km de oraș... Îl asculta ca prin somn... N-o interesa. Făcuse parte din prima misiune Scorpionii roșii din Afganistan. TAB-uri. Divorțase de 3 ani...n-o interesa de ce. Avea o fetiță la fosta soție. Și voia să-si refacă viața. Cu ea. Deși încă n-o cunoștea... Credea că visează...

Nu-i provoca niciun sentiment, nu credea că l-ar putea iubi. După vreo oră de discuții despre tot felul de nimicuri, tot nu aflase cine era responsabil de "vinderea" numărului de telefon. Chipurile, el promisese aceluia să nu spună. Renunțase să mai afle.

Abia l-a determinat să plece de la bar, lucru care în drumul spre adresa ei nu i-a mai reușit. Tipul s-a încapațânat să oprească mașina la un moment dat, chipurile să se mai cunoască. Ea îl cunoscuse deja. A acceptat, doar pentru câteva minute. Îi venea sa râdă. Și nu prea. Apoi, în ceea ce era mai mult un monolog al lui, a apelat-o cu un alt nume de femeie. Ea i-a spus. A fost o scenă penibilă... Mai ales ca făcuse o tentativă de a o săruta.

Simțea că vrea să scape de acolo. Privind prin mașină, a înțeles de ce avea impresia că el mirosea când a mere, când a lămai sau a bergamote. Sau chiar a lemn de santal, ambră, cedru și tămâie. Poate și puțin a mosc și iasomie... În mașină, tipul avea, la vedere, un flacon de ASCENDANT PURE, de la Oriflame. L-a cerut, să-l miroase puțin. Nu se înșelase, flaconul era responsabil de acele note predominant lemnoase, fermecătoare. Apa de toaletă era OK. Îi plăcea. Dar era cam puțin...

Nu-i plăceau multe altele la el. Tot discutând, printre altele, el s-a cam lăudat ca a refuzat-o de curând pe o tipă fiindcă era cu patru ani mai mare. L-a întrebat dacă despre ea știe cați ani are. I se spusese ceva vag...a îngăimat o vârstă, cu vreo șapte ani sub vârsta ei reală. A trebuit să-l dezamăgească. Și ea era tot cu patru ani mai mare ca el. Nici măcar asta nu l-a îndepărtat... N-a lăsat-o să plece fără să o întrebe ce hotărâre ia în privința lor. "Lor", ce departe îî zbura tipului gândul! Dacă voia să vadă, să înțeleagă, poate n-ar mai fi întrebat. Ea i-a cerut să-i lase câteva zile de gândire, vreo săptămână... N-avusese inima să-i servească un "nu" brutal.

Până seara, la culcare, uitase și cum îl chema. Nu-și mai amintea, oricât și-a chinuit memoria...

A doua zi, la ora 09,00...SMS: "Bună dimineața!" iar la 09,30 a și sunat-o... Nu i-a răspuns dar nu fiindcă era la job. Apoi, peste nici două ore altul: "Nu vrei să vb cu mine?"

...Seara îi ceruse un ragaz de o săptămână. Omul nu le știa decât pe ale lui, cum se spunea. Acum știa că prima ei impresie fusese cea corecta. Cușca...Nici macar întâlnirea nu trebuia s-o fi acceptat. Tipul era genul pisalog, de care nu scapi nici în gaură de șarpe, exact ceea ce ea detesta mai mult. N-avea să-i mai răspundă nimic. Niciodată. Chiar dacă altceva spusese seara.

Peste încă două zile, SMS: "Se pare că nu-ți plac băieții buni. Te comporți ciudat."

Peste altele trei, dimineața, când de abia ajunsese la job, a sunat-o, iar dacă nu i-a raspuns, din nou SMS: "Hai, zi-mi ceva și apoi te las în pace. Nu-mi place atitudinea ta."

Peste vreo săptămână, dimineața, alt SMS: "Nu știu ce te determină să nu vr să mai vb cu mine, dar sincer greșești. Ești datoare cel puțin cu o explicație ptr că altfel nu te pot înțelege."

După prânz, o nouă tentativă, un apel. Ziua s-a încheiat "frumos" cu un nou SMS: "Cred c-am să vă dau disparută, domniță!"

Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Parfum de măr si lămâie a fost aleasă de Tury.

Au mai scris pentru Povestea parfumată următorii:

Mirela, OchiiVerzi , Carmen, Vienela, Gabi, Silving, Simona, Lili, KARMAPOLICE, Diana,
Gandvis, Pandhora, Lolita, Minnie, Dana, Sara, Lolita, Vero,

Friday, March 16, 2012

Vineri 13! - Androidul

04:32...Încă o noapte albă. A câta noapte nu reuşea sa doarmă, nici ea nu mai ştia. Cădea răpusa de oboseală abia spre dimineaţă, când soarele începea să îşi facă simţită prezenţa şi cînd găinile nerăbdătoare dădeau startul unei noi zile care pentru ele începea altfel decât pentru oameni.

Reuşea să doarmă în jur de o oră şi se trezea având impresia că a dormit suficient. Nu din obligaţie se trezea, fiindcă avea un job şi trebuia să ajungă la timp. Nu. Se trezea fiindcă atât putea dormi. Refuza să meargă la un medic de teama de a nu-i prescrie somnifere sau, poate mai grav, să constate că are alte probleme. Nu mergea la medic pentru că nu voia să altereze cu nimic starea de veghe care se prelungea incredibil de prea multe luni. Nu voia fiindcă înţelesese că simţea o plăcere perversă de a nu dormi. De a vedea cât poate organismul să reziste. Încă rezista. Era foarte curioasă cât timp încă.

Credea totuşi că primele semne apăreau. De circa o săptămână observase că nu mai putea bea cafea sau ness. Nu mai suporta nici mirosul, mai ales cel de cafea. Dacă bea cât de puţin din oricare, o treceau valuri de căldură, avea o senzaţie de sufocare, iar nările se dilatau parcă, în căutarea aerului. Le simţea stranii, ca şi când ar fi

Blind Love

Pagini