Blind Love: parfum

Showing posts with label parfum. Show all posts

Thursday, October 2, 2014

Duty free

.

Era în autobuzul pentru aeroport când primi SMS-ul. „Zborul dvs. cu numarul...a fost anulat. Pentru detalii va rugăm să ne contactati la... Ne cerem scuze pentru eventualele inconveniente.”

- Parfumul pe care-l porți... Ce parfum e ăsta? te întreb adulmecând din nou valurile fin parfumate care mă învăluie și mă amețesc. Am impresia că-mi paralizează gândurile, voința, mă tulbură profund și mă...îmblânzesc. Asta numai în preajma ta mi se întâmplă. E ceva ce doar tu poți să faci. Tu și parfumurile tale...

Sfaturi nesolicitate

- Să mă suni când ajungi, îi spusese. Eu o să fiu acolo.

Veni privind spre clădirea unde ar fi trebuit să-l găsească. Sună. Nu-l vedea dar cineva, așezat pe o băncuță, tocmai răspundea la telefon...

O aștepta acolo, cu un zâmbet larg, într-o mână cu mobilul iar în cealaltă cu ceva ce se dovedi a fi un fir de floare. Pe lujer, înșirate câteva flori albe, la prima vedere părând boboci de trandafir. Frunzele arătau însă altceva. Erau boboci ai unei flori de o specie necunoscută. Delicați, fragili, foarte frumoși dar lipsiți complet de parfum.

Rochia din catifea verde

Toporași (Viola odorata)

Eram îndrăgostită rău. Da' rău de tot, atât de tare încât nu mă mulțumeam doar cu platonica admirație. Trebuia să și dețin obiectul pasiunii mele și ideea mi se înfipsese atât de bine în cap că-n anul ăla eram hotărâtă să fac tot ce trebuie.
Cu orice efort, cu orice preț.

Piramida azurie

Gara din Predeal

Stabiliseră de comun acord deși ei îi era aproape indiferent locul. Putea fi foarte bine altul. Oricare altul. Faptul ca nu mai văzuse Predealul de ani buni fusese unicul motiv pentru care i se părea relativ interesantă reîntâlnirea cu stațiunea.

Călătoria cu rapidul nu avea sa fie prea lungă deși ea încă avea nedumerirea de ce el nu închiriase totuși un autoturism din București. Erau o mulțime de firme și își permitea. Chiar și pe el îl încercase același regret, exprimat cam cu jumătate de gură, dupa călătoria care adusese în compartiment o defilare de cam multe persoane pentru scurta durată a drumului.

Mereu altele... Parfum de noutate

N-avea decât douăzeci și cinci de ani și...cam atât. Nici nu știa cum de Paula îl convinsese să o ia de nevastă. Se lăsase așa, pe mâna ei, și, mai ales a mamei lui care spunea că voia să-l vadă mai repede la casa lui. Se trezise, dintr-o dată, la biserică, împins de o forță mai puternică decât el. El ginere, ea mireasă. Nuntă cu dar și cu prea mulți invitați, parcă.

De fapt știa cum se întâmplase, dar se simțea oarecum mai bine autoamăgindu-se. Fata era ceea ce se chema o partidă bună căci nici nu se făcuse nunta și deja ai ei îi dăduseră ca zestre un apartament de trei camere. Dumnezeu știa cum reușiseră, cu ce relații.

Siguranță? Sau...?

Un șir care i se părea lung...Nu neapărat pentru că lista număra cam multe poziții ci pentru că totul părea timp pierdut. N-ar fi crezut vreodată că viața sa va ajunge aici, în acest impas.

Își luase un răgaz de o zi de la firmă, simțea că nu mai poate. Rugase pe Andrei să-i țină locul, să discute el cu clienții. De câteva zile nu era deloc capabilă să se adune, gândurile îi erau nu împrăștiate ci, pur și simplu parcă îi explodase creierul. Făcea eforturi să strângă ceea ce se mai putea în ceva ce își imagina că ar fi putut semăna cu un biet simulacru de creier, ca să se pună în funcțiune. Avea nevoie să se gândească. Și trebuia să se gândească foarte bine.

Un film straniu, într-un oraș din viitor

Mai era puțin până la ora stabilită. Somnul nu-i fusese prieten în noaptea ce se apropia de sfârșit. Nu fiindcă trebuia să fie în picioare încă de la ora patru și un sfert nu dormise. Nici nu știa de ce, poate de gânduri prea multe și insistente. Pur și simplu somnul abia de i se lipise de gene preț de vreo oră, nu mai mult.

Încă odihnindu-și capul pe pernă, ochii-i priveau, prin perdea, cerul care începea să se aurească cu tente rozalii departe, departe... Zorii nu se grăbeau, n-aveau de ce.

Jurnal de vară (Blonda cea rea)

Luni, 24 iunie 2013

tuberoze

E o dimineață liniștită, caldă, cum n-a mai fost de multe zile. E 10,45. Sper să se fi terminat cu ploile ca să putem ieși pe-afară, la joacă. Soarele bate puțin oblic chiar în fereastra de la demisol a casei noastre, încălzind-o. Împreună cu Panther, surioara mea, ne jucăm în hol. Șșșt! Se aude mama. Ne cheamă pe amândoi cu glas molcom, blând dar și autoritar, așa cum numai ea știe. Am și fugit la mama, sunt un copil ascultător. Surioara mea e o răsfățată, ca toate fetițele și, ca de obicei, se lasă așteptată. Din ochii mamei ies parcă săgeți care o fixează pe Panther când apare. Ne arată ce ne-a adus doamna Ani, vecina noastră. Sigur că ne place, nu prea e de făcut nazuri. Biata mama, face și ea ce poate dar suntem săraci și orice ajutor din afară este binevenit iar doamna Ani este tare buna.

Ce este frumusețea?

Ce este frumusețea? De mii de ani oamenii se întreabă...nereușind a afla vreun răspuns.

Săptămâna trecută, privind în grădina de flori, aș fi răspuns că frumusețea înseamnă, ar putea insemna, primele roze înflorite. Cele de aici.

Și nu cred că m-ar fi contrazis prea multe persoane. Trandafirul este una dintre cele mai frumoase și considerată ca fiind cea mai iubită floare. Dintre toate, din toate anotimpurile și din toate timpurile.

Câtă vreme florile sunt proaspete, culorile sunt vii...trandafirii sunt cele mai frumoase flori.

Dar când se ofilesc...se usucă? Mai sunt frumoase? Răspunsul firesc ar fi: nu.

Florile de trandafir pârjolite de soare, uscate de vreme nu par a mai reprezenta definiția frumuseții.

Parfum de Florar. De salcâm...și de amintiri dragi

Pășeam pe trotuar aproape instinctiv. Preocupată de problemele personale, de tot ceea ce aveam în cap, pe o listă invizibilă dar interminabilă...nu prea vedeam pe unde merg...

După-amiaza plină de soare, adierile rebele ale zefírului și căldura moale de mai, aduceau spre mine zvon de parfum dulceag, îmbătător. Parfum de floare de salcâm. Îl recunoșteam fiindcă mă amețea, ca întotdeauna. Nu prea reușeam să înțeleg însă cum de nu observasem că salcâmii înfloriseră. Mi se părea incredibil pentru că nu mi se mai întâmplase. Ceea ce mă tulbura, mă uimea, era faptul că nu prinsesem de veste la timp. Întâmplarea, surpriza mai degrabă, mă făcea să mă simt o adevărată gură-cască.

Răzbóiul celor Dóuă Róze

Mi se părea că anul acesta vor întârzia... Dar probabil că au așteptat să treacă Paștele cu tot alaiul său. Știau ele ce știau. Spectacolul pe care îl oferă ochilor uimiți și însetați de frumusețe și culoare trebuia să se afle în prim-plan.

Verde și roz ... Envy Me

[ Nóta béne: Ceea ce veți citi nu este un advertorial ci o poveste. ]

- Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?

- Buna ziua! zâmbi puțin fâstâcit. De când se știa, domnișoarele care vindeau parfumuri îl intimidau. Habar n-avea de ce fiindcă era un barbat foarte sigur pe el de fapt. Nici nu ar fi putut fi altfel. O afacere nu se conduce decât cu multă siguranță de sine. Aș dori un parfum. O recomandare, eventual. Ceva cu miros floral, fructat. Ceva pink...dacă mă înțelegeți. Ceva de zi, primăvăratic.

- M-ar ajuta mult dacă mi-ați spune pentru cine vă trebuie parfumul. Presupun că doriți ceva de damă dacă trebuie să fie pink dar câte ceva despre personalitate m-ar interesa... continuă zâmbind fata din magazin.

- Iertați-ma, nu mi-am dat seama! Aveți dreptate. De damă, da. Pentru o persoană îndrăzneață, cu personalitate puternică, în jur de treizeci de ani. Știu, nu se prea fac cadouri parfumuri dar am să-mi încerc norocul.

Zâmbind, eleganta domnișoară din magazin veni cu patru flacoane, cu diverse parfumuri. Guess, Gucci, Versace...și înca ceva ce nu-i spunea mai nimic ca nume, Burberry...

Cu gesturi grijulii și foarte delicate puse în fața lui flacoanele rozalii. Apoi întrebă:

- Cu care doriți să încep? Vă atrage vreunul după flacon, nume, fabricant? Să știți că e important...

- Cu acesta. Și indică foarte direct și destul de rapid flaconul de Envy Me, de la Gucci. Avea un feeling că poate fi potrivit. Nu știa de ce.

- OK. Vă felicit pentru intuiție mai întâi. Și fata din nou zâmbi frumos. E o apă de toaletă floral-fructată creată pentru o femeie deosebită. Voi pulveriza puțin aici. Mirosiți, vă rog! Apoi vă mai povestesc câte ceva...

Aproape că nu mai era nevoie să miroase. Dintr-o primăvară târzie, verde și roz, puternic, peste el năvălise un parfum inconfundabil pe care și-l amintea din când în cand. Îmbinat cu nostalgii...de toate felurile.

.........................................................................................................................

- Ce faci? o întrebase. Nu trecuseră mai mult de zece minute de când erau acolo dar i se părea că ea tăcea de prea mult timp.

Erau pe o bancă, în parcul plin de verde. Parc de luna mai...plin de parfumuri și zumzete de primăvară. Dinspre buchetul bogat de bujori roz veneau valuri parfumate. I-l cumpărase din piață, la dorința ei. Curios ce ieftine erau florile in piață... Era obișnuit să cumpere de la florărie. Când se găseau...

- Nimic...plâng. Trebuie să plecăm.

- Abia am venit în parc. Și...de ce plângi? o întrebă aproape revoltat.

- Nuuu, n-ai înțeles... Noi plecăm. Tata a fost avansat și e detașat la o unitate din B. Plecăm curând...aseară ne-a anunțat. Termin acolo liceul...

Cuvintele ei înlăcrimate îl loviseră în moalele capului.

- Nu se poate altfel? întrebase parcă sperând că va primi un altfel de răspuns.

- Nu se poate. Oricum, tata e din zonă. Acolo avem cam toate rudele...

Era în primul an de facultate. O cunoscuse în toamnă, întâmplător, în tramvai. Îl cucerise cu inocența ei, cu ochii mari, negri și cu părul castaniu închis, ondulat atât de frumos, natural. Când ea coborâse, coborâse după ea deși el mai avea trei stații. Discuția se legase atât de firesc...de parcă se cunoșteau de ani. Frumoasa fată era în penultima clasă de liceu.

...Plecase cu familia: părinții și frățiorul mai mic cu câțiva ani. O rugase să-i dea adresa unde vor locui. Ar fi încercat să țină legătura prin scrisori. Numai că ea, mai înțeleaptă, nu i-a dat-o. Ar fi fost o amăgire. Nu-și avea rostul...Înțelesese și el...dar greu.

O avusese în minte și inimă multă vreme. Oricâte alte fete mai cunoscuse parcă mereu căuta în ele pe Dana, fata cu ochii negri și părul ondulat. Cu zâmbet fermecător și cu buze cărnoase...fata a cărei amintire va însemna parfum de bujori roz...parfum de parc în straie de primăvară. De-a pururi.

...........................................................................................................

ENVY me - Gucci

- ....lansat în 2004. Parfumul are ca note de top bujorul roz condimentat cu piper roșu dar și note de ananas, iasomie, mango și piersică...

Înregistra mecanic ce spunea fata din fața lui. Spusese "bujor roz"...bujorul acela... De aceea alesese acel flacon. Fără să știe...simțise. Trecuseră aproape douăzeci de ani de atunci. Bujorii...ochii negri ai Danei, despre care nu mai știa nimic...parcă erau în fața lui. Zâmbi gândului. Întâmplător sau nu, iubita actuală pe care intenționa s-o ceară în căsătorie, avea părul castaniu ondulat. Și-o personalitate care-l fascina.

Fără să bănuiască pe unde îi rătăceau lui gândurile, fata continuă pe ton profesional:

- Parfumul prezintă ca note de mijloc tot bujor roz, iasomie dar și trandafir. Totul e "îmbrăcat" în mult mosc alb, lemn de santal chiar și arome de tabac care-i dau căldură și îi conferă modernitate. E un parfum pentru femei curajoase, îndrăznețe...

- Mulțumesc, domnișoară. E suficient.

- Nu vă place... Înțeleg. E drept, este și puțin cam scump... Dar vă pot recomanda altceva...

Zâmbetul i se transformă într-un râs vesel:

- Nu v-am lăsat să continuați fiindcă nu mai e nevoie. M-ați convins. De fapt, parfumul m-a convins. Îl cumpăr.

Știa că parfumul va fi potrivit. Rar dădea greș în alegeri. Foarte rar.

Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Parfum parcurilor a fost propusă de Samewhiteblue.

Au mai scris pentru Povestea parfumată următorii:

Mirela, Nina, Vania, Vienela, Silving, Lili, Pandhora, Gabi, Carmen, Minnie, Gandvis, Roxana, Diana, Lolita, Sara, Diana, Lolita, KARMAPOLICE,

Sunday, January 20, 2013

De câte ori în viață e prea târziu?

Nu se mai văzuseră de mai bine de doi ani dar parcă fusese ieri. Cum o văzu, Rodica o întrebă dacă știe despre întâlnire. Nu, nu știa. A, Rodica nu se mira, că se anunțase de abia doar vreo 3-4 zile; îi spusese și ei, la telefon, Angela. "Ce mai făcea Angela?" "Mai nimic, la fel." O informă și despre locul unde știa că se va ține și îi dădu și telefonul lui Ovidiu, cel care se ocupa, ca să țină legătura cu el. "Dar vii, nu?" o întrebă Rodica. Era peste două săptămâni, sâmbăta. Era OK, îi spuse că se mai gândește puțin dar crede că da. Apoi Rodica, după ce se văitase puțin că nu știe ce să îmbrace, dăduse din una în alta, nu mai termina. Era la fel de vorbăreață ca întotdeauna. De fapt nu se mira, asta e boală permanentă, nu vreuna care să treacă cu medicamente. Mai mirată ar fi fost ca Rodica să nu mai fie așa.

Poveste neterminată...

Gara Predeal

Stabiliseră de comun acord deși ei îi era aproape indiferent locul. Putea fi foarte bine altul. Oricare altul. Nu mai văzuse Predealul de câțiva ani buni. Acesta era singurul motiv pentru care i se părea relativ interesantă revederea cu stațiunea.

Călătoria cu rapidul nu trebuia să fie prea lungă. Deși încă avea nedumerirea de ce el nu închiriase totuși un autoturism din București. Erau o mulțime de firme. Chiar și pe el îl încercase același regret, exprimat cam cu jumătate de gură, dupa călătoria care adusese în compartiment o defilare de cam multe persoane pentru relativ scurta durată a drumului.

Iarna, anotimpul lui H. Ch. Andersen

Nu mai era prea mult. Se apropia vacanța de iarnă. Zilele erau tot mai geroase. Anul acela ninsese relativ devreme. Deja zapada acoperea totul cu frumusețea ei rece, distantă, strălucitoare. Seara era o minunăție. În lumina becurilor electrice peisajul părea feeric, ca-n basme. Îi amintea de Crăiasa Zăpezilor...care îi plăcea. Dar îi plăcea și Mica sirenă, cu drama ei. La fel însă, îi plăceau și poveștile pline de umor fin și ironie ale danezului. Pentru ea, iarna era anotimpul lui Andersen...

Se întorcea de la cumpărături. Deși era doar puțin peste ora cinci, era deja întuneric și de n-ar fi fost zăpada sclipitoare, din milioanele de cristale perfecte de zahăr alb, care de abia se cernusera cu dărnicie peste oraș cu doar o zi mai înainte...totul ar fi fost mult mai întunecat. Și mai trist.

Pașii îi scârțâiau pe zăpadă în seara liniștită și rece de decembrie. La vreo douăzeci de metri în față se zărea o pereche, o familie destul de tânără de pe stradă. La un pas greșit, femeia a alunecat, căzând pe spate. Hohotele vesele de râs

Cu zâmbetul pe buze

Era tristă, îngandurata, insa nu-si permitea starea respectiva. Asa ca își agăță rapid pe chip zambetul profesional si dupa multiplele saluturi politicoase isi execută momentul "Teatrul Masca" exact ca un robot, fara sa simta nimic. Nu ca ar fi simtit, in general, ceva cand evolua in micul numar de pantomimă care i se parea atat de ridicol dar parca pana de curand era mai implicata.

Credea ca tristetea i se citea pe chip, i se paruse ca surprinsese privirea vag intrebatoare a Nadiei, colega ei, cu cateva minute mai inainte.

Pana acum viata ei fusese OK, aproape perfecta. Nu stia cum se facuse, dar intotdeauna toate ii mersesera acceptabil ori foarte bine. Sau pe-aproape.

Printre zambete si explicatii se vedea fetiță, jucandu-se cu sora ei, doar cu un an mai mare, si cum din aproape orice

Parfum de struguri - Povestea vinului

Vin de anul trecut - foto proprie

Povesti, povesti... Desi multe dintre ele sunt frumoase si pline de un anume parfum meritand, poate, o soarta mai buna, multe povesti de pe bloguri sunt citite de multe ori din pura intamplare, de ce sa nu recunoastem?

In ultima vreme, la doua dintre postarile mele se ajunge de pe Google. Cei ce-au cautat: "cum se face vinul din struguri nova", "soiuri de struguri negri", "la cules de struguri', "s-a acrit mustul", "inmultirea vitei-de-vie toamna", "poze la cules de vie", au ajuns, cum era firesc, la culesul de struguri din via mea, aflat pe blog.

Struguri albi - foto proprie

Am constatat, cu ocazia acestor articole, ca a culege via si a zdrobi strugurii din care va rezulta mustul, sunt percepute ca activitati placute, ceva bucolic. Probabil imi voi dezamagi putin cititorii. Culesul prin orice fel de vreme, soare sau ploaie, printre albine si viespi, mainile care devin instantaneu lipicioase, pregatirea cu mare grija si nu fara eforturi a recipientelor necesare, caratul galetilor cu struguri pana la locul de stocare, zdrobitul efectiv si apoi trasul mustului...sunt activitati necesare, nu intotdeauna si nu neaparat placute. Poate doar privite de pe pozitia de invitat la culesul viei, la bunici sau la rude.

De cand ma stiu particip activ la culesul viei, pregatiri de vase, zdrobitul strugurilor, trasul mustului, apoi tragerea vinului de pe dojdie si...altele.

Deci dupa ce v-am facut partasi la culesul viei si v-am invitat la primele pahare de must din strugurii de anul acesta, se cuvine sa trec la continuarea aventurilor strugurilor. Pentru ca povestea vinului nu se sfarseste aici.

Azi am sa va spun continuarea povestii vinului. Sper sa va placa.

Boască (Tescovină) - foto proprie

Schema alambic

Deci am lasat mustul sa fermenteze, in vase puse in pivnita. Este o fermentatie destul de zgomotoasa dar totul s-a facut sub o stricta supraveghere, in fiecare zi verificandu-se starea sa de cel putin doua ori. Totul a mers conform asteptarilor. Dupa un timp de 10 zile mustul s-a tras din nou, de data aceasta de pe stratul de drojdii si depuneri care sunt firesti, petrecandu-se simultan si o decantare a vinului.

Transferul s-a făcut in damigene mari de sticla, deoarece butoaiele nu se mai folosesc de mult timp din cauza ca intretinerea si pregatirea lor sunt destul de complicate. Vinul fermenteaza inca cca.10 zile insa aceasta este o fermentatie linistita. Deci, in circa douazeci de zile mustul este transformat in vin de către drojdii.

Flăcări la cazan - foto proprie

Nici pe departe dupa aceasta perioada el nu este bun de baut. Este doar tulbure, fara gust de vin, urmand ca dupa ce damigenele au fost bine umplute si inchise, sa continue procesul său de maturizare.

Cazan propriu

Noi nu facem nicio sulfitare a vinului. Totul se petrece suta la suta natural. Inca o dezamagire pentru cei care cititi, vinul este cat de cat gata de consumat dupa minim trei luni. Adica pe la Craciun. Dar si mai bun este in perioada Pastelui, adica peste mai bine de sase luni.

Povestea strugurilor insa nu s-a terminat.

Ceea ce ramane dupa tragerea mustului se numeste boasca sau tescovina (sau bostina). Nu se arunca deoarece contine inca o cantitate mare de suc de struguri. Noi nu o tescuim, adica nu o presam, pentru ca ea contine cca. 40% must. O lasam sa fiarba cca. 10 zile in vasul mare in care s-a facut zdrobirea. Boasca este la baza obtinerii unui produs secundar, tuica. Pentru cine nu cunoaste, tuica nu se obtine numai din prune. Din acest rest de struguri, mai ales daca ei sunt foarte copti si de calitate, tuica este cu atat mai buna, mai parfumata.

Țuică - foto proprie

A obtine tuica nu e ceva simplu, ba chiar este un proces foarte complex. In primul rand este nevoie de o instalatie speciala, un alambic pentru tuica. Aceasta instalatie este demontabila si se compune din:

- un cazan de cupru (de diverse capacitati)

- un vas racitor cu serpentine, tot din cupru, proportional cu marimea cazanului

- tevi de legatura, de asemenea din cupru.

Toate partile componente se intretin in stare de curatenie si se spala si inainte de inceperea lucrului, adica a fabricarii tuicii.

Boasca se pune in cazanul asezat pe un dispozitiv special (pirostrii). Acolo, sub cazan se face focul pentru ca boasca sa fiarba. Prin tevi aburii din cazan ajung in racitor, unde prin condensare se transforma in tuica. Atata timp cat tuica are un nivel ridicat de alcool, sub cazan se mentine un foc moderat. Noi ne mandrim cu o tuica de comina (de boasca) naturala, foarte buna.

Lichior de vișine - foto proprie

Spuneam ca e un proces complex. Pe langa stiinta obtinerii acestei licori, exista multe alte aspecte, unele neplacute: caldura excesiva in care se lucreaza, uneori vantul face ca focul sa arda cu mult fum, trebuie pregatite lemne de foc, trebuie o supraveghere permanenta, e necesara schimbarea permanenta a apei din racitor.

Odata tuica obtinuta, daca nu este dura si este, in plus, si foarte parfumata, poate fi folosita chiar la obtinerea unor lichioruri, cum ar fi cele de visine (visinata) sau capsuni (capsunata). Daca nu, doar pentru consumul curent. Iarna, tuica este foarte apreciata fiarta, cu boabe de piper si indulcita cu zahar.

Daca uneori, vinul ori ramane prea mult sau poate prezenta un fenomen de usoara fermentare ce poate duce la oțetire, acel vin se poate supune unei distilari, procedandu-se exact ca in cazul obtinerii tuicii. Aceasta distilare duce la obtinerea de vinars sau coniac. Initial este un lichid perfect transparent si incolor.

Coniac - foto proprie

Ca sa devina coniac adevarat se poate pastra macar un an intr-o damigeana in care s-au pus bucatele de lemn de stejar, prun sau dud, care dau o culoare galbuie placuta ochiului. Coniacul se mai coloreaza si indulceste suplimentar cu putin zahar ars, ars doar pana ce devine usor maroniu. Este foarte bun si curat. In plus, parfumul sau este inegalabil. Am facut astfel de coniac acum cativa ani (cinci ani). Coniacul obtinut s-a bucurat de un mare succes la musafirii nostri.

Deci iata cum zilele de toamna sunt mai intai parfumate de mirosul strugurilor copti, apoi sunt inveselite de parfumul mustului. Parfumurile din struguri se transforma apoi, sub forma distilata, in parfum de tuica sau coniac si, de ce nu? de lichior. Trebuie sa fii aproape la fel de iscusit ca un parfumier ca aceste "parfumuri" sa fie unele de calitate. Pentru ca sunt parfumuri ce te invaluie, ca niste arome molipsitoare, ce pun in miscare toate simturile. Ca si parfumurile adevarate.

Lunga mai este povestea strugurilor si a vinului, nu-i asa?

Lunga, dar fascinantă, complicata si mai ales, foarte interesanta. Am incercat sa v-o povestesc pe toata, facand tot posibilul sa nu o incarc cu detalii inutile.

Parfumurile din struguri (în ordine de la stg. la dr.: vișinată, coniac, țuică, vin) - foto proprie

Această poveste despre Parfumul vinului, a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela.

Au mai scris pentru Povestea parfumată următorii:

Mirela, Silving, Minnie, Gabi, OchiiVerzi, Diana, Lili, CARMEN, Pandhora, Sara, Vero, Daurel, Lolita,

Sunday, August 26, 2012

Parfumul unui paradis (aproape) pierdut

Cosette - Coperta

Oare își mai amintește cineva ce carte a citit pentru prima oară? Cred că nu prea. Cei care citim, citim mult așa că e cam dificil. Cei care nu citesc, nu au ce-și aminti.

Totusi, prin nu știu ce capriciu al sorții, eu îmi amintesc. Nu a fost chiar o carte. Era ceva aparut in Editura Ion Creangă, o broșurică de 16 pagini, din colecția ABC, care se numea Patria, cel mai frumos cuvînt, apărută de mult, în 1972, găsită prin bibliotecă. Am ales-o fiindcă era foarte mică, nu aveam curaj să citesc ceva mai voluminos. O am și azi, chiar am căutat-o acum, pentru că, deși foarte plictisitoare, cam propagandistică, a fost prima. Și primei iubiri, chiar dacă n-a ieșit mare lucru, îi păstrăm întotdeauna o amintire tandră. Are ilustrații frumoase, este singurul ei atu. Abia ce începusem clasa întâia, știu și azi că în octombrie am citit-o pentru că deja abecedarul nu-mi prea mai spunea mare lucru, îl citisem în câteva zile. Cu scrisul era un pic mai greu, mă plictiseam să fac liniuțe, bastonașe...le făceam de parcă eram pedepsită. Ce nu înțelegeam era de ce trebuie să le repet pagini întregi când mie îmi ieșeau din prima.
După ea, oarecum dezamăgită, am făcut o pauză. Dacă toate cărțile erau așa de plictisitoare?!?

Pauza a durat până ce m-am hotărât. Îmi era clar că în biblioteca noastră nu găseam ceva care să mă încânte, cel puțin nu pe moment. O singură cărticică am mai găsit pe gustul meu, atunci. Tot în aceeași editură, apărută, habar nu am în ce an (pe ea nu scrie nimic), o cărticică numită Cosette. Mai târziu am înțeles că era doar un extras, pentru copii,

Absolut de tuberoza

Primii pasi in luna august...primii pasi catre toamna. Ii simtiti? Cu pasi diafani, usori, vine zvon de toamna. Chiar daca temperaturile zilelor se incapataneaza sa fie ridicate, diminetile incep sa fie mai linistite si pe zi ce trece mai racoroase. Nu se simte...dar se simte totusi daca ai rabdare si esti atent la micile nuante, la minusculele diferente intre o zi si alta.

Luna august este un adevarat festival al naturii de care noi oamenii profitam din plin. E luna nuntilor, a sarbatorilor folclorice, ori, pur si simplu muzicale, a concediilor. O sarbatoare ampla si superba, o imbinare fericita si incantatoare de raze de soare, de aer de mare si de munte, adunate intr-un noian de fotografii de vacanta.

Tot in august facem un prim bilant al roadelor verii: munti de pepeni verzi si galbeni, dulci si zemosi ca sa ne astampere setea nascuta din arsita de-afara, mere verzi si acrisoare care ne infioara cerul gurii, pere moi si parfumate, rugi plini de mure negre-rosiatice pe drumuri de deal si munte, struguri stralucitori, translucizi, in care soarele a ramas de bunavoie prizonier...oriunde iti arunci privirea vezi rod ce se coace sau ce de-abia da-n parg.

Florile ce ne incanta privirile au capatat in august o frumusete matura, sunt splendide si multicolore: curcubee de naramze, dalii infoiate, inflorescente de ochiul boului - simplitatea intruchipata si peste toate, tronand ca niste adevarate regine, lujere flexibile si delicate de chiparoase (tuberoze). In august (Gustar), vara are, in sfarsit, gust. Gust de implinire. Gust dar si parfum. De absolut de tuberoza.

Iubesc inca de copil tuberozele. Numele mamei mele este Maria, unul dintre cele mai vechi si frumoase nume. Florile pe

Pagini

Thursday, October 2, 2014

Tuesday, July 29, 2014

Sunday, March 23, 2014

Sunday, February 2, 2014

Monday, January 13, 2014

Sunday, September 22, 2013

Sunday, August 18, 2013

Sunday, July 21, 2013

Sunday, July 7, 2013

Sunday, May 19, 2013

Sunday, May 12, 2013

Sunday, January 27, 2013

Sunday, January 20, 2013

Sunday, January 13, 2013

Sunday, December 2, 2012

Sunday, October 28, 2012

Sunday, September 30, 2012

Sunday, August 26, 2012

Saturday, August 4, 2012