Cand eram copil toate verile mele
miroseau a soare, mult, mult soare, a harjoana nesfarsita printre covoare de
ierburi si de flori multicolore, printre gaze cu nume si mai ales fara nume.
Mai miroseau a nesfarsite lanuri in metamorfoza lor continua de la verdele crud
ce calatorea spre verdele-verde apoi ajungea la verdele galbui care intr-o buna dimineata, printre picaturile de roua
repede chemate spre cer, se preschimba in galben de soare. De
vara. De aur si miere. De sanziene.
Sanziene al caror
parfum aduna toate parfumurile campului si padurii si totusi nu seamana cu al
niciunei alte flori.
Poate pentru
frumusetea lor fragila, delicata, solara, oamenii le-au personificat pe
sanzienele-flori in zane. Dar nu in orice fel de zane ci in cele mai bune, mai
frumoase.
Cand au aparut ele, zanele, in povestile oamenilor?
Nu se stie. Totul se pierde in negura vremurilor, in atemporale ritualuri pagane. Ceea ce se stie si s-a transmis
de-a lungul timpului din om in om, din an in an, din vara in vara este ca
Sanzienele sunt fapturi luminoase, ca de aer, albe, de o frumusete ireala,
binefacatoare.
Zane la a caror
frumusete oamenii au aspirat intotdeauna. Fiind zane al naturii, au fost si mai
sunt confundate uneori cu Ielele. Exista insa o mare diferenta. Ielele nu sunt
chiar niste zane bune ci mai degraba opusul.
Candva, in copilarie,
daca m-ai fi intrebat daca vreau sa fiu ceva anume, as fi spus ca o zana mi-as
dori sa fiu. Nu stiam eu prea multe amanunte despre Sanziene pe vremea aceea
dar din ceea ce stiam din povestiri si basme mi-ar fi placut sa fiu ca una
dintre ele. In timpul zilei sa fiu ca un usor fuior de vant, prezenta
pretutindeni, sa vad tot, sa plutesc peste campuri si paduri iar in timpul
noptii sa devin una dintre fapturile suave cu rochie lunga ca un abur diafan,
cu parul lung, lung si obligatoriu de aur, dansand si cantand cu glas
nepamantean impreuna cu alte Sanziene in lumina lunii, tinandu-ne de mana
intr-o hora delicat-saltareata peste campuri si gradini.
Mai tarziu am aflat
ca Noaptea de Sanziene e o sarbatoare perfect feminina, ce simbolizeaza puterea
feminitatii in natura, fertilitatea, frumusetea si binele si ca
binecuvanteaza natura si oamenii, Sanzienele fiind un fel de zeite ale
naturii. Sanzienele sunt ca o "stafeta" pana in zilele noastre a
cultului zeitei Diana, considerata ca protectoare a campurilor, a animalelor si
a vindecarilor miraculoase. Toate aceste caracteristici ale zeitei romane Diana
s-au transmis unui fel de zeitate multiplicata in mai multe zane, Sanzienele.
Sarbatoarea de
Sanziene se mai numeste si Drăgaica, denumire preluata de la slavi.
As zice ca e o
sarbatoare a tuturor pentru ca in simbolistica sa se intalnesc elemente pagâne,
precrestine, crestine si chiar elemente de vrajitorie. E o sarbatoare atat de frumoasa
si cu atat de frumoase semnificatii, ca e pe placul oricui.
Plante
vindecatoare...o noapte in care cerurile se deschid, oamenii putand lua contact
cu alte taramuri daca au noroc, deci o noapte vrajita...flori descantate,
fermecate, care fac fetele mai frumoase, mai dorite si cu vise despre ursit...
roua cu proprietati unice, magice, ce transforma orice obiect pe care cade
intr-un unic talisman. Asta e Noaptea de Sanziene. O poveste fermecata. In care
vrem si ne place sa credem.
Stiti de ce lucru
minunat imi mai amintesc din copilarie si adolescenta? Sora tatalui meu, care
respecta cu sfintenie toate traditiile, ne aducea in fiecare an, mie si surorii
mele, iarba mare si ne indemna sa o punem in apa fiarta sa ne spalam cu ea pe
cap in acea zi, ca sa fim mereu frumoase. Mi-amintesc ca apa capata un miros
foarte placut, usor amarui, camforat, balsamic, o mireasma de proaspat si mai
stiu ca matusa veghea cu sfintenie ca acest mic ritual magic sa si fie pus in
practica. Amintire plina de parfum, care mi-a adus acum un zambet putin
trist...caci aproape ca uitasem. Zambetul e putin trist pentru ca in scurt timp
eu am plecat la facultate, matusa mea s-a stins de o boala neiertatoare si
astfel firul traditiei s-a rupt... A ramas doar amintirea.
Nu intamplator am
scris despre galbenul acestor zile ca fiind "De vara. De aur si
miere. De sanziene." Mirosul florilor de sanziene e dulce, aduce cu
mirosul mierii. Pe langa acesta, in mireasma sanzienelor se regaseste o
mireasma dulce de fan, de iarba proaspat cosita cu usoare note vanilate, un
cumul de miresme specific doar verii. Acesta se exprima printr-un singur
cuvant: cumarina, care are multe de spus in industria mirosurilor
perfecte, cea a parfumurilor. Un cuvant atat de important incat cca. 90% din
parfumuri contin acest ingredient care imbogateste parfumurile cu acea
prospetime dulce ce staruie pe piele ore intregi. Floarea de sanziana sau
drăgaica, la fel ca si lavanda sau boabele de tonka, este foarte bogata in
cumarina.
In anul 2006 casa
Hermes lanseaza minunatul Elixir
des Merveilles by Hermes,
apa de parfum pentru dama. Printre notele de vanilie, ambra, lemn de santal, patchouli, caramel, stejar, tamaie,
coaja de potocala si cedru se gaseste cumarina din tonka.
"Nasul" care sta in spatele acestui parfum este Jean-Claude
Ellena, un adevarat geniu care in cazul acesta a reusit ceva
extraordinar: sa faca sa mearga impreuna o gama larga de ingrediente, unele
despre care niciodata n-ai fi putut crede ca se potrivesc atat de bine.
Pe piele ingredientele sale fac in asa
fel incat sa te simti sexy si exotica desi are accente masculine. Parfumul are
note bogate, este mirosul unui produs scump si sofisticat iar in acelasi timp
pare a avea efect calmant, tamaduitor.
Elixir
des Merveilles
se poate purta tot timpul anului, desi este gandit cu precadere spre a fi
purtat vara, in zilele pline de soare. Insasi flaconul său este un soare in
miniatura sau poate o portocala...cum va place.
Si, nu uitati! Mirosul de iarba proaspat cosita ne face mai fericiti!
Si, nu uitati! Mirosul de iarba proaspat cosita ne face mai fericiti!
Aceasta poveste despre Noaptea de Sanziene si parfumurile sale a fost posibila datorita Clublui povestii parfumate, gazduit cu gratie de Mirela.
Au mai scris pentru Povestea parfumata:
Pe mine Noaptea de sanziene ma arunca instantaneu in romanul omonim al lui Mircea Eliade. Am iubit cartea asta, dar am avut nevoie sa o recitesc pentru a intelege substratul.
ReplyDeleteNu vad prea clar florile, nu imi dau seama daca le cunosc. Dar felul in care ai scris despre sanziene, despre mirosurile verii, ma face sa-mi doresc sa alerg pe camp, sa ma bucur de viata.
Si eu tot la Mircea Eliade ma gandesc cand este vorba de sanziene.
ReplyDeleteFrumoasa povestea ta! Parca simt parfumul amintirilor tale.
Un weekend placut, Elly!
Legenda spune ca Diana ar fi facut mult prapad împreuna cu fratele ei Apollo prin razboaie, ca ar fi fost distanta si rece. Zvonuri, fireste...
ReplyDeleteca de fiecare data, esti fantastica!:)
ReplyDelete”Mai tarziu am aflat ca Noaptea de Sanziene e o sarbatoare perfect feminina, ce simbolizeaza puterea feminitatii ”...Elly, ce frumos ai sintetizat, în ajunul nopții sânzienelor-frumoaselor, această latură foarte feminină și foarte feministă, aș îndrăzni să spun!
ReplyDeleteCumarina boabelor de tonka, sau vraja și seducția într-un parfum. Minunat acest Elixir des Merveilles , e un parfum pe care încă nu l-am adulmecat (!) dar abia aștept s-o fac. Mi-a plăcut articolul și voi reveni! O sâmbătă frumoasă! :)
pai culorile astea sunt in avatarul tau... e vreo legatura? :)
ReplyDeleteMie mi-a placut ce am citit. Tine-o tot asa. Cheers!
ReplyDeleteOrice amintire frumoasă e preţioasă.
ReplyDeleteFelicitări pentru articol!
Am revenit să recitesc, tihnit, pe îndelete! Frumos ai scris!
ReplyDeleteNoaptea de sânziene, sânzienele, zânele frumoase și dragostea sunt peste tot. Ai observat că anumite stări, sentimente, cuvinte sunt aceleași și chiar nu pot fi imitate, așa cum vara revine mereu!? Imediat câmpurile și pădurile vor cânta de mireasma lor!
O noapte de sânziene care să te facă și mai frumoasă și mult iubită de cine vrei tu, dragă Elly! :)
O chintesenta a legendelor cu Sânziene, o poveste calda si pe întelesul tuturor, plina de suavitate.
ReplyDeleteSa ai o duminica minunata!
O povestire ce m-a purtat pe campuri pline de flori si pe carari de munte, cum numai vara e posibil... Parfumul amintirilor este mereu unic! M-a bucurat mult lectura! E o bucurie plenara si sincera!
ReplyDeleteNumai bine!:)
Despre Sanziene, legenda lor, traditii, obiceiuri nu am auzit in tinerete.Nici macar nu stiam cum arata florile.
ReplyDeleteAm citit ca in foarte multe tari exista traditii legate de noaptea de 23-24 iunie, de solstitiul de vara.
Sa ai o seara parfumata si racoroasa!
Excelent ai povestit mitul Sanzienelor! Multa-multa sensibilitate! Fie ca (si) o zana buna sa te aiba in grija!
ReplyDeletePatesc precum vienela si foto de inginer: in noaptea de Sanziene "ajung" instantaneu in romanul omonim al lui Mircea Eliade :)
O saptamana minunata iti doresc.
Foarte interesant articol! O sarbatoare cu semnificatii profunde si cu o seama de traditii deosebite. E pacat ca nu le mai stim. In "modernitatea" noastra, am pierdut atat de multe din vechea spiritualitate.
ReplyDeleteO zi frumoasa! :-)