Cu putin timp inainte de miezul noptii, stand cu ai mei si privind la TV, mama s-a intrebat deodata, parca mai mult pentru ea: "N-a mai dat sora-ta niciun telefon? Pe tine te-a sunat?"
Eram atenta la ceea ce era pe ecran si desi de obicei i-as fi zis mamei mele ceva gen: "Ei, lasa, ca e bine! Suna ea!" nu am zis-o. Am mormait ca raspuns doar un "Nu".
Peste vreo cinci minute a sunat telefonul...unul din cele doua. Pana sa ajung la el sa raspund, persoana care suna a renuntat. M-am uitat la ecranul telefonului. Apelul era de la ea. Chiar de la sora mea.
Am sunat-o eu inapoi. Si dupa un salut scurt am ramas ascultand. Fara sa mai pot spune aproape niciun cuvant.
Era la spital, la Urgenta. Nu se simtise deloc bine toata ziua, zicea. Si asta de mai multe zile, vreo patru-cinci. Vocea ei stinsa, obosita, plata, imi arata ca nu se simtea nici acum prea bine, desi incerca sa ma linisteasca, sa ne linisteasca, ca lucruruile sunt sub control.
De cateva zile starea nu-i fusese deloc buna, avusese frecvente ameteli, cel mai probabil din cauza caldurii. Chiar si in diminetile ultimelor zile, cand mergea la job, se simtise rau, iar dupa-amiaza, la intoarcere, se simtise ingrozitor, soarele o ucidea.
Ajunsese pe seara la spital, mai mult lesinata, i se facuse perfuzie, i se luasera probe pentru analize si au oprit-o acolo. Cel mai ingrijorator e faptul ca i s-a gasit tensiune destul de mare, 18/10. Nu au mai lasat-o sa plece acasa peste noapte, urmand sa poata pleca abia dimineata, dupa un mai detaliat consult la un cardiolog.
Sora mea amanase pe cat posibil sa ne anunte, sperand totusi ca ii vor da voie sa plece din spital. Nu dorise sa ne sperie si isi zisese ca o sa ne sune cand ajunge acasa. Faptul ca a trebuit sa ramana peste noapte acolo, a determinat-o sa ne apeleze atat de tarziu, cu putin inainte de miezul noptii.
Lucrurile nu stau deloc pe roze. Am mai intrebat-o cate ceva desi, aproape ca nu-mi mai gaseam cuvintele. La telefon, de ingrijorare, suparare si spaima poate, nici nu-si amintea bine cum se numeau medicamentele pe care le primise la Urgenta. Oricum, niste medicamente pentru boli de inima.
Ne-a bulversat, ne-a pus pe toti pe ganduri. Nici acum, dupa o ora de cand am vorbit, eu nu-mi revin. Ce sa mai spun de parintii nostri!
In momentele cand am vorbit, am constientizat fragilitatea vietii. Eu nici macar la parintii nostri, care au o varsta, nu ma pot gandi ca
li se poate intampla ceva grav. Nu vreau sa ma gandesc desi stiu ca va
veni si ziua aceea. Abia acum am inteles, ca pana si cineva tanar, cum e sora mea, se poate imbolnavi. N-am luat in calcul posibilitatea asta pana acum...
26.06.2012, ora 00,40
Noa serbus.
ReplyDeleteÎn astfel de situaţii se cuvin cuvinte de îmbărbătare. Dar ce? În primul rând îi doresc să se facă bine. Nu ştiu cât de periculoasă este pentru alţii o tensiune de 18/10, dar pentru mine nu este. Starea de moleşală este neplăcută şi este specifică pe timp de vară. Faptul că în această vară a fost mai frecventă denotă nişte perturbaţii ale radiaţiilor solare. Incomod este pentru cei tineri care trebuie să meargă la serviciu pentru că fără nu se poate.
La ceea ce te referi în ultima parte din articol nu trebuie să te gândeşti. Cu cât te gândeşti mai mult "la ziua aceea" cu atât îţi va fi mai greu. Trebuie să fii conştient că odată şi odată va veni, dar "ziua aceea" trebuie să rămână pe mai departe un fapt divers care se va înfăptui după ce vor trece mai multe decenii. În cazul meu un deceniu şi jumătate. Nu vreau mai mult, dar de atâta mai am nevoie să-i văd mari pe prunci.
Să ai o zi bună. Curaj, viaţa merge înainte.
Buna ziua, Liviu!
DeleteImi cer scuze, ieri nu am ajuns pe blog. Iti multumesc pentru comentariu si imbarbatare. Pentru varste mai micute este mai periculoasa aceasta tensiune. In plus, la ea nu a fost doar o stare de moleseala, au fost deja mult prea multe stari de genul. Ea mai avea niste probleme de sanatatate cu care se confrunta de 4-5 ani, probleme de care medicii la care a fost credeau a fi responsabila fierea si chiar i-au recomandat tratament pentru asa ceva. Ieri sora mea a aflat ca acel diagnostic era aiurea si ca de fapt si acele probleme tot de la inima provin. Deci ieri a fost diagnosticata cu tahicardie, deja veche, pe care trebuie sa o tina sub control medicamentos. Pe langa evitarea unor eforturi exagerate pentru ea. Ingrijorarea mea n-a fost fara motiv, deci.
Multumesc mult inca o data pentru vorbele bune!
deocamdata nu ai de ce sa iti faci griji! totul o sa fie in regula. se mai intampla chiar si noua astora mai tineri si in putere...
ReplyDeletein rest nu te mai gandi...bucura-te de prezent si traieste-l intens....vitorul sta sa vina numai cu surprize placute...trust me! :P
pooop..
Buna, Geanina!
DeleteN-am mai ajuns ieri pe blog.
Din pacate s-a dovedit ca sunt probleme. Nu foarte grave, dar sunt.
Despre ce este vorba i-am raspuns in amanunt lui Liviu Bimbea, mai sus.
Iti multumesc mult pentru sustinere. Stiu ca ai un suflet mare. Ar fi bine sa mai vina si ceva bun, dar vad ca ma cam ocolesc cele bune in ultimele vremuri. Insa sper :)
deocamdata situatia este aranjata in cel mai bun mod posibil!
ReplyDeleteii doresc sanatate si tie/voua - incredere!
Buna!
DeleteDa, a fost, pe cat a fost posibil. Insa trebuie sa spun ca daca nu cunostea pe cineva la spital, n-o prea bagau in seama. Asta e sistemul nostru sanitar.
Dupa cum vezi, lucrurile nu stau pe roze, asa cum ma temeam. De acum incolo va fi depenedenta de medicamente.
Iti multumesc din suflet pentru urare si incurajare!
Nu este cazul sa te ingrijorezi peste masura. Se intampla si copiilor pe caldurile astea. Probabil era si obosita, slabita... Bine ca s-a hotarat sa mearga la spital.
ReplyDeleteInsanatosire grabnica ii doresc!!!
Buna, Vienela!
DeleteImi pare rau ca ieri nu am mai ajuns pe blog. Nu m-am ingrijorat peste masura, dar faptul ca stiam ca ea deja avea niste probleme pe care noi le consideram oarecum minore, chiar ne-a dat peste cap.
Problemele "minore" s-au dovedit a avea mare legatura cu ceea ce s-a intamplat acum. S-a dus la spital ca nu a mai avut ce face, se simtea ca o leguma. Are tahicardie, veche deja, nu e un lucru deloc bun. Poate avansa in ceva mai grav daca nu se ingrijeste. Am raspuns mai detaliat la Liviu Bimbea (primul comentariu). Nu vreau sa ma repet, sa nu fiu plictisitoare si pentru ca doresc sa va raspund tuturor. Multumesc pentru urari!
Trebuie sa marturisesc ca m-a miscat profund toata sustinerea de care ati dat dovada. Am realizat ca am multi prieteni aici. Stii si stiti cat sunt de fericita? O zi buna sa ai!
Imi pare rau sa aflu asemenea vesti. Dar tot nu trebuie sa va ingrijorati prea tare, organismul tanar lupta intotdeauna. Ii doresc sa se insanatoseasca repede. Probabil ai acelasi sentiment pe care l-am avut si eu cand cu zero, zero, zero. Este minunat cand oameni pe care nu ii cunosti iti sunt alaturi.
DeleteSper sa nu fie nimic grav. Poate doar caldura e de vina... Ii doresc multa sanatate!
ReplyDeleteBuna, Florentina!
DeleteNu este foarte grav insa nici de neglijat nu este. Am raspuns la primul comentariu despre ce este vorba. Iti multumesc mult pentru urarea de bine! Conteaza enorm :)
Off tu Elly,daca ai stii ce rau imi pare.Stii ce ma gandeam acum?Ca intotdeauna parintii simt cand ceva nu e inregula,cu copiii lor!
ReplyDeleteBuna, Aniela!
DeleteStiu, draga mea. Da, ai dreptate, mama mea are un al saselea simt, pe care se pare ca l-am mostenit si eu, din pacate. Din pacate, pentru ca uneori nu e deloc bine sa prevezi niste lucruri.
Iti multumesc pentru vorbele bune!
Si eu cred ca este din cauza caldurii si probabil al stresului. O sa fie bine, ai sa vezi!
ReplyDeleteMulta sanatate tie si familiei !
Buna, draga mea!
DeletePartial este si din cauza caldurii, insa nu e doar atat. S-a dovedit a fi ceva mai mult, am raspuns in amanunt la primul comment. E o tahicardie. Trebuie sa respecte un tratament anume si sa aiba mai multa grija sa nu se expuna la eforturi prea mari. Multumesc din inima pentru urari! Toate cele bune si tie!
Mama are tahicardie de multi ani(cam pe la 40 de ani a fost diagnosticata). Plus multe altele! In ianuarie a implinit 70 !
DeleteO sa fie bine, ai sa vezi!
Hmmm, cam cu toții e la fel... Dar descrii o situație prin care am trecut: sora mea (singura, nu mai am alți frați) a făcut niște noduli la sân... ne-am și ne-a speriat... Dar acum e bine și n-a recidivat... Sper să fie la fel de bine și în legătură cu sora ta! :)
ReplyDeleteBuna, Cip!
DeleteImi pare rau ca si tu te-ai confruntat cu o situatie oarecum asemanatoare. Ca sa nu fiu plictisitoar si pentru ca sunt si in criza de timp, nu mai repet aici despre ce este vorba. Am raspuns detaliat despre problema surorii mele la primul comentariu, la Liviu Bimbea.
Iti multumesc si tie pentru vorbele pline de bunatate!
Ii doresc multa sanatate!
ReplyDeleteBuna, Florentin!
DeleteIti multumesc mult pentru urarea-dorinta!
Din pacate sora are o problema cardiaca, nu era doar o alarma falsa. Vezi, te rog, ce am raspuns la primul comentariu :)
O zi frumoasa sa ai!
Multa sanatate surorii tale, se intampla asa ceva iarna, pe ger si vara, pe canicula. Dar va fi bine. Abia acum am intrat, n-am stiut... Sper sa aflam numai vesti bune. Multa sanatate!
ReplyDeleteBuna, Mirela!
DeleteAm fost ieri mai mult plecata si imi pare rau ca nu am putut raspunde prieteniei voastre atat de calde. Din pacatesora are o afectiune cardiaca deja veche si diagnosticata gresit de catre alti medici. Dar se va ingriji si va lua tratament care va fi permanent. Cred ca se va satura de medicamente. Am raspuns foarte detaliat la primul comentariu, la Liviu Bimb ea, nu mai scriu totul deoarece doresc sa va raspund tuturor.
Multumesc mult pentru gandul bun!
Multa, multa sanatate!
ReplyDeleteIti inteleg teama, intotdeauna lucrurile acestea te iau pe nepregatite!
Sigur a fost un semnal de alarma si pt ea sa se menajeze cat mai mult, dar si pt noi toti sa fim constienti de timpul nostru!
In momente din acestea gasim "timpul" sa facem anaize (si stii ca acum vorbesc din pataniile mele recente) si tare as vrea sa am destula intelepciune data viitoare si sa ma gandesc la toate asa cum trebuie, fara sa mai fiu fortata de imprejurari!
Vorbe multe, inutile...Sper din suflet ca sunteti cu toti bine!
Acum e randul meu sa astept un semn de bine de la tine!
Buna ziua, draga Mona!
DeleteE drept, nu s-a prea menajat, e o persoana foarte muncitoare si semnale de alarma au mai fost, dar medicii au diagnosticat aceste simptome total gresit, ca o afectiune a bilei. Mona, nu vreau sa mai scriu inca o data toata povestea. Te rog sa citesti ce am raspuns detaliat la primul comentariu. Vei vedea ce si cum. Nu e foarte grav dar nici de neglijat.
Sper ca la tine rezultatele nu sunt ceva ingrijorator. Am sa trec sa vad :)
Iti multumec mult pentru prietenia ta si sustinerea deosebita! O zi placuta!
Sanatate surorii tale! E normal, nimeni nu e pregatit sa afle ca cineva drag este bolnav. Sper ca totul sa fi fost doar deshidratare si epuizare si sa-si revina repede. Multa sanatate!
ReplyDeleteBuna, draga mea!
DeleteOf, din nou am ajuns sa raspund tarziu si imi cer scuze.
Nu e doar deshidratare si epuizare, preferam si eu sa fie, dar din nefericire e o afectiune cardiaca, nu prea grava, sa zicem. Ca sa nu ma repet si pentru ca am dorit sa raspund tuturor si fiind in criza de timp, raspunsul la primul comentariu al articolului, unde am dat toate detaliile, te va lamuri :)
Iti multumesc mult pentru gandul frumos. O zi cat mai buna sa ai!
Sanatate multa, poate e din vina caldurii... Sper sa isi revina repejor!
ReplyDeleteBuna, draga mea! Are si caldura o parte de vina insa nu e doar atat.
DeleteDin pacate s-a confirmat o afectiune cardiaca. La primul comment am dat un raspuns detaliat despre toata problema. Am raspuns pe larg despre ce este vorba in raspunsul dat la primul comentariu.
Iti multumesc din suflet pentru sprijinul moral, nepretuit! O zi superba sa ai!
Asa este, niciodata nu ne gandim ca s-ar putea sa ni se intample nou sau celor dragi din jurul nostru ceva rau. Nu constietizam decat atunci cand e prea tarziu si boala e deja instalata. De fapt singurul lucru pe care am putea sa-l facem mai des ar fi analizele. Caci nici o stare de neliniste, de alerta permanenta, o invazie de ganduri negre nu este indicata.
ReplyDeleteIi doresc multa sanatare surorii tale, vad ca a fost pus deja diagnosticul.
Buna, Nice!
DeleteDin pacate luati de ale vietii uitam de cele mai multe ori chiar de noi insine. Ne aducem aminte traziu, uneori mult prea tarziu.
Din fericire pentru sora mea nu e prea tarziu insa a depinde de niste medicamente toata viata nu este tocmai comod. Speram ca diagnosticul si tratamentul corecte sa o ajute cu adevarat si sa depaseasca momentele grele de zilele trecute.
Da, a fost pus. Iti multumesc mult pentru sustinere si urare. O zi buna iti doresc!
:) am trecut si eu acum cativa ani printr-un eveniment de gen... nu iti imaginezi ca se poate intampla in familia ta asa ceva... iar cand se intampla .. este groaznic.
ReplyDeletedar va fi bine:)! Va doresc multa sanatate la toti !!!:)
cu drag
rux
Multa sanatate sorei tale si voua inima usoara!
ReplyDeleteDoamne ajuta!