Gandacul rosu al crinului (Scarlet lily beetle)

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/06/gandacul-rosu-al-crinului-scarlet-lily.html

Gandacul rosu al crinului (Lilioceris lilii)

Am o mica gradina unde cultiv diverse flori. Printre ele se numără şi două varietăţi de crin: Crinul obisnuit de culoare alba (Lilium candidum) si Crinul imperial sau regal (Lilium regale).

Acum vreo 4 ani am observat pentru prima oara în gradină, pe un fir de crin imperial, un foarte frumos gândăcel roşu, despre care nu ştiam nimic. I-am admirat frumusetea.

Peste alte cateva zile am mai gasit inca doi gandacei, tot pe crinii imperiali. Dar, lucru care ne-a mirat, pe mine si pe mama, am descoperit ca frunzele crinului erau mancate in mare parte, la fel si doi dintre boboci. Parea a fi opera unui vierme de plante. Am cercetat crinii imperiali sa vedem daca exista asemenea insecta si concluzia a fost naucitoare: nu exista niciun fel de vierme. A trebuit sa conchidem ca singura insecta care parea a fi responsabla de distrugere era acel gandacel rosu, pe care anul acela il descoperisem pentru prima data. Nu ne-am inselat. De atunci, in fiecare an, avem de lucru cu aceasta micuta insecta. Pe cat e de frumoasa, pe atat este de distrugatoare. Iata ce am aflat de-a lungul acestor ani despre el:

Crin imperial infestat cu larve in faza a doua

Clasificare:

Încrengatura: Artropode

Clasa: Insecte

Ordinul: Coleoptera

Familia: Chrysomelidae

Subfamilia: Criocerinae

Genul: Lilioceris

Denumirea stintifica: Lilioceris lilii (dată in 1763 de catre Giovanni Antonio Scopoli (1723-1788), fizician si naturalist italian.)

Descriere:

Gandacul rosu al crinului (Scarlet lily beetle, in engleză) are cele doua elitre si partea ranforsata a gatului (ca o platosa) de culoare rosu aprins, stralucitor, cu dimensiuni de 7-8 mm, iar picioarele, capul si antenele sunt de un negru intens. Gandacul Lilioceris lilii, numit popular gandacul rosu al crinului, prezinta trei perechi de picioare. Elitrele au mici puncte adancite, dispuse simetric si foarte dese iar intre gandacii femela si cei mascul nu exista diferente, nici de marime, nici de culoare.

Larva in faza a treia de dezvoltare

Iarna, acest gandac traieste in pamant, la cativa centimetri adancime, profitand de caldura ce-o degaja covorul de vegetatie cazuta deasupra solului.

Areal de raspandire: 

Europa, Africa de Nord, Siberia, Orientul Mjlociu. Pe continentul american (partea de nord) se gaseste in Canada si nordul Statelor Unite.

Ciclu de viata:

Dupa imperechere, femela depune un numar mare de oua, intre 300-450, de cca. 1,5 mm, de forma cilindrica, cu capete rotunjite. Ouale sunt depuse pe partea inferioara a frunzelor de crin, lipite cu un fel de mucus, si sunt de culoare galben pana la rosu portocaliu. In functie de cum sunt conditiile amosferice, ouale eclozeaza dupa 1-2 saptamani.

Larva si frunza distrusa

Larva in faza a patra de dezvoltare

Larvele care apar din oua prezinta caracteristici specifice. Au capul si rudimentele de picioare de culoare neagra, corpul galbui iar anusul se afla dispus pe partea dorsala a corpului, adica pe spate. Tot ceea ce elimina, mucus si fecale, de culoarea namolului negru, nu se indeparteaza ci este utilizat ca si camuflaj.  Astfel ca larvele par a fi, pentru ochiul neavizat, doar niste picaturi de namol. Rolul acestui camuflaj poate fi si acela de a le proteja de soare. Larvele sunt mobile, se muta odata ce consuma suportul pe care se afla, adica frunzele. Lasa crinul fara frunze, putandu-le manca aproape cu totul. Dezvoltarea lor este rapida, ajungand in faza adulta (cca. 9 mm) in max. 3 saptamani, trecand prin mai multe etape de dezvoltare. Cand a ajuns la maturizare, larva cade pe sol, isi indeparteaza invelisul de excremente si se ascunde in sol, unde isi formeaza, din saliva si pamant, un fel de cocon. Dupa 2-3 saptamani din cocon iese gandacul. In zonele cu clima mai calda acest gandac poate avea pana la 3 generatii in perioada primavara-vara, in America si Canada, unde gandacul a ajuns abia in anul 1943 accidental, are o singura generatie.

Depistarea preventiva a gandacului:

Se face vizualizand intreaga planta, intotdeauna larvele aflandu-se pe dosul frunzelor. Prezenta gandacului pe crini este, de asemenea un semn foarte clar ca planta a fost "populata" cu larve, cca. 10-12 larve/planta. De asemenea, daca se cumpara bulbi de crin, acestia se verifica foarte bine sa nu prezinte vreo larva.

Gramezile de compost de gradina, se vor strange si depozita departe de gradina de flori, pentru ca acolo isi pot gasi adapost gandacii rosii de crin.

Daunatori naturali: 

Gandacul secreta un lichid usor vascos, rosiatic, care are un gust foarte neplacut, astfel incat putine insecte mai mari sau pasari sunt tentate sa-l prinda si sa-l consume. Exista totusi un tip de viespe parazitara care-si depune ouale in larvele gandacului.

Gandacul secreta o substanta neplacuta la gust (petele roscate)

Metode de a scapa de gandac si larve: Gandacii si larvele se aduna manual si se ucid prin zbrobire. Pentru cine considera metoda prea brutala, gandacii si larvele se pot ineca in apa cu sapun.

Tratament chimic: Nu exista unul eficient 100% pentru ca gandacul este rezistent la substantele cunoscute. Pot fi folosite, cu oarecare succes,  substante ce contin carbaril, methoxichlor, malathion si rotenone, desi malathionul si carbarilul sunt toxice pentru albine si alte insecte nedaunatoare. O alta substanta care poate da rezultate este Thiacloprid. Totusi, singura metoda eficienta este tot adunarea lor manuala urmata de zdrobire.

Exista o specie inrudita cu acest gandac, insa sunt diferente in ceea ce priveste picioarele si capul, care la acesta sunt de culoare rosie, numit Lilioceris merdigera.

Articol stiintific înscris în concursul Moştenirea, găzduit de MWB.