Taj Mahal - Iubirea dincolo de moarte

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/06/taj-mahal-iubirea-dincolo-de-moarte.html

Împarateasa Mumtaz Mahal

India...17 iunie, anul 1631. Prea-iubita si frumoasa Mumtaz Mahal, cea de-a treia sotie a imparatului Mogul Shan Jahan, care-l insotea in una dintre multele calatorii pe sotul sau, moare la numai o zi dupa nasterea celui de-al 14-lea copil, din cauza unor complicatii.

Împaratul Shah Jahan

Nascuta in aprilie 1593, intr-o familie de nobili proveniti din Persia, ca Arjumand Banu, viitoarea imparateasa a fost adusa la palatul imparatului Shah Jahan la varsta de 14 ani pentru a-i deveni sotie, ce-a de-a treia.
Casatoria lor a fost oficiata insa abia 5 ani mai tarziu, potrivit calculelor preotilor imperiali, pentru ca mariajul regal sa reziste si sa se afle sub o zodie fasta. Se spune ca printesa era una dintre cele mai frumoase femei de la curtea imperiala. Avea un par lung si negru, gene minunate si pielea alba precum floarea de crin, scria un poet de la curte. Insa, se mai povesteste ca frumusetea sufletului viitoarei imparatese depasea cu mult frumusetea fizica. Se spune ca a ajutat sute de femei in necaz.

Taj Mahal

Astfel, din 1612, anul casatoriei, imparateasa devine Mumtaz Mahal (Cea Aleasa din Palat), adica devine sotia favorita a imparatului. Pana in anul 1631, imparateasa ii daruieste sotului sau nu mai putin de 14 fii si fiice. Imparatul avea incredere deplina in Mumtaz Mahal dandu-i chiar sigiliul imperial. Aceasta a fost insa o sotie si o mama perfecta, fara aspiratii politice.

Distrus din cauza mortii sotiei sale, imparatul nu a mancat nimic timp de o saptamana, stand inchis in palat. Dupa acest interval, se spune ca atunci cand a reaparut, barba sa neagra era complet alba. Se mai povesteste ca imparatul a plans timp de doua luni. Dupa acest interval a decis sa construiasca in memoria iubitei sale sotii un Mausoleu, in care sa-i depuna trupul, dorind ca intrega lume sa-i admire mormantul.
Astfel, in orasul Agra, capitala imperiului Mogul, pe malul raului Yamuna, a inceput imediat constructia mausoleului ce va primi numele Taj Mahal. Nu se cunoaste nici pana azi cine au fost arhitectii acestei "poezii in marmura alba", cum a fost supranumit mausoleul. Se crede ca ar fi fost fie italieni, fie persani.
Constructia a inghitit mare parte din averea imparatului. Marmura alba a fost carata cu elefantii, sursele indicand cca. 1000 de elefanti folositi. Din toate colturile lumii au fost aduse pietre pretioase si semipretioase pentru decorare: roca desertica din India, cornalina din Arabia, din Tibet peruzea, cristale si jad din China iar din Sri Lanka safire si Lapis Lazuli. Intreaga constructie este in stil islamic avand o arhitectura aproape perfect simetrica si o puternica simbolistica. Aproape perfect simetrica deoarece singurul obiect nesimetric din mausoleu este sicriul imparatului.

Sicriele celor doi

Mausoleul insusi simbolizeaza o mare perla (tronul lui Allah), sustinuta de pilastri (cele 4 minarete). Cele 4 minarete sunt construite astfel incat prabusirea lor la un eventual cutremur sa nu afecteze marele dom. La ridicarea si decorarea Taj Mahalului au lucrat cca. 20.000 de oameni timp de 22 de ani. Nu mai putin de 2000 de muncitori si-au pierdut viata sub placile de marmura.
Functie de ora la care este vazuta, marmura mausoleului capata diferite reflexe: de la roz la alb-galbui.
Un singur lucru umbreste frumusetea perfecta a monumentului: poluarea, care duce la schimbarea culorii marmurei din alba in galbena.
Taj Mahal simbolizeaza dragostea eterna, ce transcende moartea iar in zilele noastre el a devenit simbolul Indiei.

17.06.2012