Dupa cum am mai spus cu ceva vreme in urma, pana acum am participat la o singura leapsa pentru ca mi-a placut in mod special, fiind vorba despre muzica.
 |
| Ilustrație de Mirela Pete |
Deci...sa trec la treaba, sa ma copilaresc putin!
1. Ce trăsnaie îţi vine în minte din vremea copilariei?
Ohoho! Am facut atat de multe! O sa spun una grava de tot: a fost cat pe-aci sa dau foc la casa. M-am jucat intr-o anexa a casei cu niste chibrituri de la care, nu imi dau seama cum, s-au aprins aproape instantaneu niste bucati de spuma de mare (poliuretanica). Imediat ce-am vazut ca se-ngroasa gluma am iesit si am strigat la mama. Noroc ca era pe-aproape!
2. Care erau jucărioara şi jocul preferate?
O papusa, cam ca pentru majoritatea fetelor. Era o papusica de cauciuc, nu mai mare de 25 de cm, si-mi placea pentru ca o puteam imbraca cum voiam. Ea nu se supara chiar daca mai greseam din croială hainutele. Eram si creator de moda si stilist pentru ea.
Jocul preferat a fost mult timp sotronul, cel cu 8 casute. Eram campioana. Asta asa, ca sa ma laud si eu ca tot am prins ocazia .
Jocul preferat a fost mult timp sotronul, cel cu 8 casute. Eram campioana. Asta asa, ca sa ma laud si eu ca tot am prins ocazia .
3. Ce sentimente ai păstrat de-a lungul timpului din copilărie?
Le am si acum in inventar pe toate: bucurie, tristete, manie, frica, dragoste. N-am putut insa pastra invidia, ura, sentimentele de inferioritate. Nu le-am pastrat fiindca nu le-am avut niciodata. Parintii mei nu m-au dotat cu ele, nici nu m-au invatat sa le cultiv. Cel mai frumos sentiment pastrat e dragostea pentru ca iubesc chiar si cand ar trebui sa urasc. Pentru ca, desi om matur, sunt la fel de naiva si increzatoare in oameni exact ca in copilarie.
4. Ce crezi despre generaţiile de copii de astăzi?
Ce sa cred? Nimic rau, doar ca mi se pare ca nu prea mai stiu sa se joace. Se joaca altfel, mai mult pe calculator, sunt mai insingurati, traiesc prea mult in case.
5. Consideri că un adult mai poate fi considerat copil?
Si da si nu. Poate fi, daca el vrea. Sau poate fi copil daca e barbat. Ei nu cresc niciodata. Tatal meu, care are o oarecare varsta, e si azi tot un copil. Unul mare.
Acestea fiind spuse pentru prima parte a lepsei (de la Alyz şi Zdwuby), se cuvine sa trec la second part.
Acestea fiind spuse pentru prima parte a lepsei (de la Alyz şi Zdwuby), se cuvine sa trec la second part.
1. Care este “dulcele” pe care l-ai mânca și acum?
Cred ca as mai vrea sa mananc ciocolată chinezeasca cu lapte (Plain Chocolate se numea) si șerbet de cacao adevarat. As mai vrea sa beau Brifcor.
2. Care au fost desenele tale preferate?
Cred ca Woody Woodpecker.
3. Pe melodiile cui ai crescut “mare”?
Cine le mai stie? Nu-mi prea placea muzica din vremea aia. Stiu ca ma uitam la emisiunea in limba maghiara foarte des fiindca dadeau rock, da' n-as putea sa spun cine si ce canta.
4. Ce amintiri îți trezește guma Turbo?
Amintiri zero, n-am consumat guma niciodata. O singura data, doar din curiozitate, am incercat niste guma tigarete. Avea gust placut dar nu mi-a placut niciodata sa mestec. Asa ca m-au pierdut de client, nici azi nu mestec.
5. Cum ți-ai descrie copilăria în 3 cuvinte?
Fara griji = Fericire.
Oricine altcineva doreste sa preia leapsa e invitatul meu.
;))ai avut o copilarie palpitanta;)) sper ca totusi nu ai dat foc la casa;))
ReplyDeleteNu, doar am parlit putin anexa aceea :))
DeleteNorocul meu ca mama era pe aproape. Dar ani de zile m-a intrebat ce-a fost in capul meu. Aveam doar 7 ani, exact in vara de dinainte de a ma duce la scoala s-a intamplat.
Auuuch!! Eu aveam prostul obicei de ma baga pe sub masa din camera mea si de a da foc la mocheta. :D Nu stiu de ce faceam asta dar noroc ca era cate cineva prin preajma!
ReplyDeletePiromanele! :)) Nu glumesti, nu?
DeleteNorocul nostru ca am fost supravegheate!
Poate preiei leapsa daca ai avut asa o copilarie interesanta. Poate ne mai destainui si alte secrete :)
Nu, nu glumesc, crede-ma! :)) Mama si acum imi aduce aminte de placuta mea joaca, cu chibriturile. O voi prelua cu siguranta ceva mai tarziu.
DeleteTe cred. I-auzi! "Placuta joaca cu chibriturile". :))
DeleteEsti o figura :)
O sa vin sa vad ce-ai raspuns. Multumesc!
În primul rând mulțumesc pentru surpriza plăcută pe care mi-ai făcut-o ilustrând Copilăria cu un desen de-al meu...este ceea ce aștept, cu timiditatea artistului care încearcă mereu, de la ilustrațiile mele: să te transpună în lumea din care, după cum văd, mulți n-am evadat complet niciodată. M-ai emoționat, nu doar cu gestul tău, ci mai ales cu răspunsurile date.
ReplyDeleteDa, putem să dăm mâna la „Pentru ca, desi om matur, sunt la fel de naiva si increzatoare in oameni exact ca in copilarie.”
Ai avut o copilărie frumoasă și fericită, se vede, se simte, iar acest lucru te-a marcat pozitiv: un copil iubit e un copil fericit! Și un adult împlinit. Mare și frumos lucru! :)
P.S. Nu-mi pot aminti ciocolata aceea...cum arăta? Brifcorul da, era bun! Și Woody Woodpecker! :)
A fost o reala placere, Mirela. Ilustratiile tale sunt, dupa parerea mea, imaginea copilariei, frumoasa ca o poveste.
DeleteChiar am avut o copilarie minunata si fericita. Privind in urma realizez ca a fost o copilarie aproape ideala. Pana si parintii mei se completau reciproc: mama a fost mai severa, chiar mi se parea dura uneori, dar asta pentru ca tata, fiind un copil mare, cum am spus, era mult prea tolerant cu noi, si era nevoie sa faca cineva si ordine ;) :)
Ciocolata aceea era simpla, doar cu lapte, dar era foarte buna, fina. Stiu ca mai am un ambalaj intr-o cutie cu amintiri. O s-o caut, sa vad exact cum era. Cat despre brifcor, l-as prefera in locul oricaror sucuri de azi. Daca ar mai fi cum era atunci.
Multumesc pentru vorbele frumoase :)
Interesanta copilaria ta .... am preluat`o si eu :)
ReplyDelete:) Ma bucur ca ti s-a parut asa.
DeleteMaine vin pe la tine sa vad despre ce e vorba. Abia astept! :)
Multumesc!
Maine o preiau si eu :*Multumesc mult Elly!Si apropo sa`mi zici cum sa te trec in blogroll:P si tu sa ma schimbi plz:*:*
ReplyDeleteBine. Trec eu maine pe la tine sa-ti spun direct :)
DeleteO sa te schimb. OK.
Iti multumesc si eu!
Noapte buna!
Uaaau... Cum sa dai foc casei? :-s bine ca nu s-a intamplat nimic grav :-s
ReplyDeleteImi plac raspunsurile si ma bucur ca ai preluat lepsa :D sa mai iesim din ritmul obisnuit :X Sa nu uiti si de cealalta :*
O zi superba!
:) Multumita prezentei de spirit si faptului ca desi facusem o mare prostie, n-am ezitat sa strig la mama, am reusit sa nu dau foc... A fost mai mult spaima.
DeleteSper sa o fac astazi si pe cealalta.
Multumesc. La fel!
Din cauza unor lumanarele aprinse, ca asa era moda, am dat foc bradului impodobit. In seara de Caciun, in loc sa stam linistiti la masa ascultand colinde, ne straduiam sa scoatem bradul din casa si sa stingem focul care cuprinsese covorul. Macar de data aia tata a uitat sa ma bata. :))
ReplyDeleteAsa era moda inainte de '89. Am si eu cateva lumanarele de pom de iarna pe acasa. Le pastrez ca amintire.
DeleteCred ca a fost o intamplare destul de neplacuta. Se mai intampla...
Ma bucur ca a uitat sa te bata. :)
Cred ca nu ai pus bine linkul catre mine, ca nu m-a anuntat. Ia linkul unei postari, doar asa primesc stirea. ;)
ReplyDeleteCred ca ai dreptate. Am corectat. Sper ca acum e bine. :)
DeleteMultumesc foarte mult>:D<
ReplyDeleteO s-o fac cu mare placere:x
Iti multumesc si eu. Am sa vin sa vad :)
DeleteCa sa iti scrii copilaria, ai nevoie de mii de pagini. Cu siguranta e cea mai frumoasa perioada a vietii.
ReplyDeleteEi, cam asa este :) Dar e doar o leapsa, asa, o sinteza a sintezei copilariei :))
DeleteStii cat de mult as mai vrea sa fiu din nou copil? Sa fiu fara griji si parintii mei sa fie tineri si sanatosi :)
Multumesc mult pentru comment.