Thursday, September 13, 2012

Bun îi vinu' ghiurghiuliu


Dragii mei,

În sfârșit, am terminat cu prima fază a pregătirii vinului de anul acesta. După ce am zdrobit strugurii ieri seară, azi am lăsat să curgă mustul. Nu e mult, însă exact așa cum ne așteptam, este foarte dulce.

Fiindcă ponderea strugurilor negri a fost mai mare, mustul are o culoare roșie, destul de intensă și este încă ușor tulbure. Acum mustul se află în butoiașe mai mici în care va fierbe până se va transforma în vin, timp de circa o săptămână.

Așa cum v-am promis, vă invit cu mult drag la un pahar de must dulce-dulce. Am adăugat și câteva nuci și...flori. Sper să fie o reală plăcere și reîntâlnirea cu Maria Tănase, marea doamnă a muzicii noastre populare.



Maria Tanase pe Bestmusic.ro


35 comments:

  1. Mie cel mai mult imi fac cu ochiul nucile, mai ales daca-s crude si se pot curata samburii de pielite. Imi aduc aminte de copilarie cand, daca ne jucam pe sub un nuc, si mai avea si un coltuc de paine in mana, puteam sa sarim (la figurat) peste o masa.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt bune nucile acum, ai dreptate. Cate mese n-am sarit si eu in copilarie asa! :))

      Delete
  2. uite cum ajung eu prima cand e vorba de ceva dulce si mai ales cand e vorba de must :))
    arata grozav,multam si pentru nuci :)
    sper ca si vinul o sa fie si mult si dulce!
    Maria Tanase...compania perfecta :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai ajuns la timp :)
      Si eu sper sa fie bun vinul.
      Multumesc!

      Delete
  3. Saru-mana se nuci, da' daca le ansamblai in niste baclavale, dadeai lovitura! De cate ori cineva face ceva bun, eu il laud si zic"ai o nuca de la mine":))Deci am fost cuminti de ne-ai dat atatea nuci?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sorry, n-am avut timp si de baclavale. :))
      Daca faceam baclavale voiai si niste braga :))
      Nucile au fost pentru ca sunt de sezon ;) si merg perfect cu mustul.

      Delete
  4. Nu pot sa te refuz:"> mai ales ca eu am terminat sticla de must pe care o luasem de sambata trecuta de la tara;))

    ReplyDelete
  5. Ce frumos ai pregatit! Ti-am zis ca vin...:)). Iata-ma-s....

    ReplyDelete
  6. E frumoasa melodia dar m-am speriat nitel cand a inceput....citeam si nu eram singura in camera :))))
    Vin nu beau dar nuci o sa servesc cateva

    ReplyDelete
    Replies
    1. Imi pare rau ca te-a speriat muzica. Probabil era volumul era la un nivel ridicat.
      Nu e vin, e must. Doar un sirop dulce. :)

      Delete
  7. Ce draguta este fotografia!!! Mustul ca mustul, dar nucile alea proaspete mi-au facut o poftaaa!!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Se vede cine a fost pe la podgorii :)
      Daca e vorba de nuci, atunci nuci sa fie :)

      Delete
  8. Frumos, prezentare de nota 10!
    Am baut într-un an, toamna, sa tot fie vreo 20 de ani, vin rosu si nou cu furtunul direct din butoi, cu nuci, tot noi, zeci!
    Dupa care am zacut trei zile...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc mult!
      Cu furtunul...e cam exagerat. Nici nu ma mir de efecte :)

      Delete
  9. Nici nu mai stiu anii de cand nu am mai baut must! A, la supermarkt este mereu, dar îti dai seama ca sta "teapan" de conservanti!
    Hai sa-mi traiesti Elly si la mai mare! (la vin nu vin ptr ca nu îmi mai place!)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt convinsa ca e asa cum spui si probabil nici gust nu mai are.
      Lasa, bine ca ai venit la must! :)

      Delete
  10. Pe aici miroase a toamnă...a must şi parfum amărui de nuci.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bine ai venit!
      Te invit sa iei o gura de must si-o nuca :)

      Delete
  11. Ce pofta mi-ai facut de must. N-am mai baut de-ala adevarat din copilarie. Pe vremea cand mustul se bea in primele doua zile, pana sa inceapa sa se preschimbe in vin :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Acesta e chiar must adevarat :) E dulce-dulce, abia extras din vasul in care au fost zdrobiti strugurii :)

      Delete
  12. Cea mai frumoasa perioada si cea mai euforica as putea spune :))) ... lasatul vinului si batutul nucilor :D ... superb! Mi-ai facut pofta de un pahar de must si nuci coapte :D ... multa pofta va doresc si la cat mai multe petreceri, in fond "consumabilul" de baza il aveti :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Frumoasa da, euforica...sa fie la altii! :))
      Nu prea suntem noi cu petrecerile dar iti multumesc pentru urare :)

      Delete
  13. Replies
    1. Multumesc si eu. Aprecierea ta conteaza :)

      Delete
  14. Un pahar de must chiar nu refuz. Nu i-am simtit gustul anul acesta. Cand pot veni?

    ReplyDelete
    Replies
    1. E chiar foarte dulce anul acesta. Pai... cand poti :)

      Delete
  15. Stii ca ti se intampla lucruri fantastice? Viata asta normal de naturala, cu bucurii de bun-simt...e atat de speciala! :) happy for you! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Poate ca par fantastice :) Tot ce se poate, mie mi se par obisnuite :)
      Frumoase dar normale. Poate unde eu sunt prea obisnuita cu ele.
      Multumesc, draga Mona!

      Delete
  16. Îmi închipui ce bunătate este! Chiar mi-e dor de toamnele copilăriei, cu mult must şi noian de struguri gustoşi!

    O zi frumoasă, dragă Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Alex!
      Ma bucur ca aceasta postare ti-a trezit amintiri dragi :)
      O zi frumoasa si tie!

      Delete
  17. M-ai cam lovit în aripă cu articolul ăsta. Iar alegerea acelei melodii a pus cireaşa pe tort.
    Eu am o relaţie mai specială cu via. Suntem în divorţ ca să spun aşa... Totul a început în urmă cu mulţi ani...când eram prin liceu şi trăiau buncii mei din partea mamei (în zonă rurală). Acolo am copilărit, acolo am învăţat ce-i aia mers cu vaca la iarbă, scos apă din fântână, prăşit, cules, dar mai ales tăiat, legat, stropit la pompă, cules, mustit, pritocit, tras pucioasă, băut - în ce priveşte via. Au fost ani buni de experienţe incredibile, de trăit în natură...senzaţii unice. Însă bunicii mei nu mai sunt. Şi cu toate că părinţii nu numai că au menţinut via pe care o aveam, dar au mai şi cumpărat vreo câteva hectare în plus, n-am reuşit să mă mai 'lipesc' de feeling-ul ăla din anii 90' şi începutul anilor 2000. Ceva în mine a murit odată cu plăcerea adolescentină de a munci la vie. Dacă ar fi să încerc iar, aş face-o mecanic, fără să 'simt' plăcerea culesului, mustitului etc. Aşa că prefer să n-o mai fac, cu toate că jinduiesc după aşa ceva. Nu e clipă pe care s-o fi petrecut-o la munca câmpului pe care s-o fi detestat (poate doar prăsila, pe care n-o înţeleg în 2012), dar prefer să păstrez amintirile frumoase, decât să forţez o relaţie între mine şi vie, care pare că a murit odată cu bunicii mei...

    ReplyDelete