Monday, September 10, 2012

Micuțul bonsai de ficus Wiandi


Curând va împlini opt ani. Opt ani de când este al meu și îmi face viața mai frumoasă. De fapt trebuie să fie cu mult mai bătrân însă nu știu câți ani are în realitate. Mi-a fost făcut cadou, de ziua mea de naștere, de către colegii de birou. Habar nu aveam cum se numește, nu știam cum se îngrijește, ce-i place, ce nu. Astfel am aflat că este un bonsai de ficus Wiandi, specie ce provine din zonele calde ale Asiei, Africii, Americii și Australiei. Frunzele sale sunt permanent verzi. Nu face flori.
Fotografie din lateral
Copăceii bonsai erau cultivați în China și Japonia de secole. Primii care i-au cultivat au fost preoții budiști, la început
obținerea lor fiind un secret bine păstrat, care abia în câteva sute de ani a devenit accesibil și oamenilor de rând. Un bonsai poate trăi sute de ani dar nu ajunge în tot cursul vieții lui decât la maxim 60-80 cm înălțime. Al meu nu cred că va atinge vreodată o asemenea înălțime pentru că, din start, forma coroanei sale a fost stabilită ca fiind definitiv cea in plan orizontal. De fapt este orientarea specifică pentru un bonsai de ficus Wiandi și care se obține prin legarea ramurilor de baza tulpinii, atunci când copacelul este tânăr și ramurile sunt mai elastice. Creșterea liberă este înlocuită cu orientarea ramurilor în zig-zag sau în cotituri în unghiuri drepte sau ascuțite, pentru a căpăta un aspect antic oriental. Se pare că această orientare se obține, cu aproximatie, în timpul unui an.
Fotografie frontală, care ilustrează orientarea orizontală a coroanei și unghiurile ascuțite ale ramurilor
Ficusul Wiandi este de fapt o varietate de Ficus Benjamina, însă cu frunzele foarte mici și tulpina sucită, fapt ce-i conferă un aspect mult mai elegant. Este "frate" al ficusului Rianne, foarte popular în Europa.
Puțin pretențios, se mulțumește cu lumină moderată și puțină apă la 2-3 zile, important însă este ca pământul să fie permanent ușor umed.

Acum trei ani era să-l pierd. Mă întorsesem de la mare. Luată cu despachetat de bagaje, făcut ordine și povestit una-alta, abia peste vreo două zile dupa ce m-am intors acasa mi-am amintit de el. Când l-am privit, frunzele încă păreau verzi de la distanță, însa, în realitate, erau toate uscate. Toate frunzulițele erau uscate, răsucite și au picat când le-am atins. Am constatat că și pământul era complet uscat. Numai vârfurile ramurilor mai erau încă vii. De când plecasem la mare, mama uitase să-l mai ude și fusese o vreme foarte călduroasă. Trecuseră, deci, peste zece zile fără apă. Mama nu-și dădea seama cum de se întâmplase așa ceva.

De urgență l-am udat și, deși nu prea mai credeam să îl readuc la viață, este viu și după trei ani de la acea întâmplare nefericită. Și-a pierdut însă o parte dintre rămurele, cele uscate și tăiate. Am ales să le las vizibile ca un avertisment, să nu mai uităm niciodată ca era să moara fără apă.

Aveam de gând să vi-l prezint pe micuțul meu bonsai dar nu chiar astăzi. Însă Pandhora ne-a făcut cunoștință ieri cu Escu, bonsaiul ei, și am spus că îl voi arăta și eu pe al meu. 
Bonsaiul meu are doar aproape 21 cm înălțime și 31,5 cm anvergură. Sper să rămână așa, micuț, foarte mult timp, a crescut aproape imperceptibil, mai puțin de 2 cm în cei 8 ani. Acum întelegeți de ce îl alint "micuțul".

37 comments:

  1. Imi plac mult, foarte buni si ca modele pentru desen:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, cred ca sunt foarte potriviti ca "modele" :)

      Delete
  2. 'neata Elly!
    Eu m-am feri sa cumpar pomisori bonsai pana acum de frica ca va trebui sa îi tund si nu stiu cum, dar daca cresc asa de greu nu e o problema... Merci de informatie!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna, Minnie!
      Eu nu ma gandeam sa-mi cumpar, desi mi-au placut intotdeauna. Dar m-am pomenit cu el in brate :)
      Cel putin acest soi creste foarte greu. Din acesta sa iei, este si foarte delicat, decorativ.
      Initial am vrut sa scriu doar cateva cuvinte dar eu pe net foarte putine informatii am gasit despre el asa ca m-am gandit sa fac un articol chiar despre acest tip, articol cu informatii utile pentru cei care detin sau vor sa-si cumpere unul.

      Delete
  3. E tare fain! Am si eu mai multe plante de interior si chiar ma gandeam sa-mi cumpar si un bonsai. Aveam unul la birou in Romania, dar nu era al meu personal :)). Stiu ca are nevoie de multa apa. Sa te bucuri de el cat mai multi ani de acum inainte. O saptamana frumoasa iti doresc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu, nu are nevoie de foarte multa apa, doar trebuie avut grija sa fie mereu umed pamantul. Am rezolvat problema umezelii. Are un tip de fafurie mai inalta, in care pot pune mai multa apa, care tine cam o saptamana...si apa si-o absoarbe singur de acolo.
      Multumesc, Larisa! La fel sa ai!

      Delete
  4. E foarte frumos. Sa-ti traiasca (daca asa se zice) :))) ... eu una am avut o perioada cand eram fascinata de acesti mici copacei. Cu timpul insa, am renuntat la aceasta arta deoarece nu mi se mai pare asa frumoasa cand ma gandesc cat chin indura acesti mici copacei, acest "gradinarit in tava" ... sunt multe specii de copacei mici de la natura, specii nana ce ajung la inaltimi tipice celor "bonsai" fara a fi chinuiti, dar din pacate in ziua de astazi se prefera senzationalul si se si vinde.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa l-am primit :) Eu nu l-am chinuit. Nu stiu totusi cat de chinuiti sunt, doar primesc foarte putin din ceea ce le-ar trebui.
      Multumesc mult! Si eu sper sa traiasca cat mai mult.

      Delete
  5. Frumos "micutul" tau! Ma bucur ca a "scapat" cu viata. Am vazut ca sunt metode de a lasa apa florilor pentru perioade lungi, dar nu am incercat. Un pet introdus cu gura in jos in pamant(la celalalt capat este taiat) si il umpli cu apa. Planta va "trage" cata apa are nevoie.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc! Am rezolvat problema apei. Pai nici atunci nu ma asteptam sa fie probleme. S-a intamplat doar ca mama a uitat complet de el :(

      Delete
  6. nu imi vine sa cred ca ti-a tinut opt ani de zile
    si arata foarte bine, cata grija ai putut sa ai de el
    incredibil
    eu cred ca l-as simti si ca un talisman :)
    numai bine
    o saptamana frumoasa

    ReplyDelete
    Replies
    1. E frumusel, chiar daca si-a pierdut cateva mici ramurele si mi-e foarte drag, sa stii :) Mai ales ca e primit cu o ocazie deosebita.
      Multumesc, Anca! La fel sa ai!

      Delete
  7. Chiar ca arata bine!
    Sa fie sanatos si sa-ti traiasca multi ani

    ReplyDelete
    Replies
    1. Merci, Hapi! Si eu imi doresc sa fie bine cat mai multi ani de acum inainte!

      Delete
  8. "micutul"tau e frumusel foc :)
    ma bucur ca ai reusit sa-l resuscitezi,si eu am trecut prin asta acum cateva luni...
    tu cum ii cureti frunzele de praf?eu il ating usor cu pamatuful de praf dar tot nu are frunzele atat de proaspete ca al tau...
    am o singura parere de rau,ca nu face flori dar pentru mine e tot frumosul frumosilor :)
    sa ne creasca mari,frumosi si sanatosi! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am avut mari emotii multe, multe zile, mama era convinsa ca se va usca de tot. Pe langa ca se simtea foarte vinovata :(
      Se spune ca e bine ca frunzele sa fie spalate cu o mica pompita din aceea pentru flori. Dar eu folosesc tampoane umede de vata sau tampoane demachiante umede si curat fiecare frunzulita in parte, cu multa grija.
      Mie imi place si asa, fara flori. Calul de dar nu se cauta la dinti :)
      Miltumesc, Pandhora! Asa sa fie, sa creasca frumosi si sanatosi! Mari nu prea, mie imi plac cat mai micuti :)

      Delete
    2. multumesc de sfat elly,asa o sa fac si eu...
      cand il voi fotografia data viitoare sa vezi ce aer proaspat va avea :)

      Delete
    3. Pentru putin, Pandhora! Abia astept sa-l revad! :)

      Delete
  9. Daca ma crestea si pe mine cineva intr-o cutie de conserve ramaneam mica , ca Degetica? Sau macar mai subtirica?:))))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu stiu, Adelina? Chinezii au incercat deocamdata sa micsoreze doar picioarele chinezoiacelor. Nu a iesit mare lucru, doar niste hidosenii.
      Acum, ca deja ai crescut...ar fi pacat sa ne mai gandim la "ce-ar fi fost daca?"

      Delete
    2. Eu nu vreu la cutie nici post-mortem, sunt claustrofoba, nu merg nici cu liftul, dar daca facea bine la silueta...:)))

      Delete
    3. Pe bune nu mergi cu liftul? Nici daca ai avea de urcat zilnic 10 etaje?
      Am auzit de claustrofobie, bineinteles, insa n-am intalnit pe nimeni cu aceasta fobie.

      Delete
  10. i-a placut mult de tine! nu a vrut sa te paraseasca :P
    e tare fain...am si eu unul, de la o zi a mamei. o sa il pozez...intr-o zi :)
    seara faina!

    ReplyDelete
  11. Nu prea le am eu cu florile/plantele, dar ma bucur ca nu ti-a murit bonsaiul.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Merci! De-ai sti ce m-am bucurat eu! :)
      Nu-i problema, baietilor nu le plac asa mult florile, uneori nici fetelor.

      Delete
  12. Poate gresesc, dar copacelul tau ma face sa ma gandesc la aranjamentele ikebana. Imi place foarte mult. Sa ai grija de el.
    O zi senina! Te pup!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai si arta cultivarii bonsailor si arta ikebana provin tot din Japonia. Fiind arte inrudite si creind lucruri dragute, din plante...
      Multumesc, stiu ca e dragut dar putea fi mai mult. Acea uscare partiala i-a distrus o parte din micile ramurele. Incerc sa am grija de el cat mai bine.

      Delete


  13. Salut, te intereseaza un schimb de link-uri cu http://onesitetv.com/tvonline/country/Romania/partners.htm ?
    Site-ul este de tv online,
    cu multe posturi tv din Romania. Multumesc frumos.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sa vad despre ce e vorba. Daca chiar doresti...e OK. Poti sa ma treci tu acolo, la parteneri, anunta-ma si te trec si eu.

      Delete
    2. am adaugat, da un f5 daca nu apare. e posibil sa se fi salvat pagina in cache. pt onesitetv: tv online

      Delete
    3. Am vazut. S-a rezolvat si la mine!

      Delete
  14. Foarte tare, sa-ti traiasca!

    Eu ma pregatesc zilele astea sa serbez trei ani alaturi de orhideea primita prin posta cu expeditor necunoscut.

    ReplyDelete
  15. Am cumparat si eu de la Kaufland, la reducere, un pomisor care seamana bine cu al tau, se numeste ficus nu mai stiu cum, dar nu as putea spune daca este bonsai sau nu.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Fa-i si tu o fotografie si posteaz-o, chiar si pe FB...si iti spun ce este. Dar bonsai ar trebui sa fie :)

      Delete