De multe ori se întâmplă să nu știu ce să mai postez, și nu din lipsă de subiecte. Pun pariu că vi s-a întâmplat.
Uneori simt că mai safe ar fi să postez multe fotografii cu motani, trandafiri (trandafirul ca exponentul de frunte al florilor), poate și fluturi, și gâze, iar ca articole, câteva rânduri simpatice, poate chiar o laudă sau ceva gen. Cu astea nu se poate da greș, e verificat!
"Dilema este o situație în care, orice variantă ai alege, ești găsit în neregulă", spunea Cicero. Chiar dacă, din timp în timp, am dileme, pe blogul meu risc și scriu totuși despre ce-mi trece prin cap, prin inimă. Nu pot scrie ca să mulțumesc întotdeauna pe toți cititorii mei. Din păcate, chiar nu se poate, n-aș
mai scrie despre nimic.
Articolele mele nu sunt concepute să jignească pe cineva, nici să laude deșănțat. Adică nu scriu cu adresă. Blogul, pe lângă faptul că aici pot să etalez trăiri proprii, pentru mine el reprezintă și o mică tribună în care încerc să îmi exprim și opinii referitoare la anumite întâmplări, evenimente, sentimente...de toate. Scriu despre multe subiecte, despre lucruri care mă interesează pe mine. Și care s-ar putea, gândesc eu, să-i mai
intereseze, fie și măcar partial, pe cei care mă vizitează.
De pildă, niciodată n-o să scriu ceva despre un scriitor, un artist sau o trupă muzicală care
nu-mi plac. A, ba da, aș scrie tangențial despre o trupă ce nu-mi place numai dacă vreunul dintre componenți ar face vreun fapt
antisocial și s-ar putea să fie ceva cu un impact atât de puternic încât
să găsesc timp sau motivație să aștern aici câteva rânduri, să-mi
exprim părerea personală. Eventual, dacă dau de vreunii mentionați mai sus pe vreun alt blog s-ar
putea să nu spun absolut nimic sau chiar să spun că nu îmi plac. Lucru foarte
adevărat și deloc de condamnat, care nu are nimic de-a face cu proprietarul
blogului și care nu are de ce să se simtă ofensat. Eu nu mă aștept
ca plăcerile mele să fie și ale altora. Chiar deloc.
Cât privește comentariile pe care le primesc, știu și nici nu e posibil ca toate
articolele mele să placă tuturor și nu ma aștept sa fie doar comentarii
foarte amabile. Știu să citesc printre rânduri. De aceea știu să înțeleg și să accept că cititorul, chiar dacă poate că nu l-a încântat postarea întru totul sau poate deloc, a dorit totuși să lase un semn al trecerii sale și
l-a lăsat. Cât s-a putut. Acel semn (comentariul) poate să fie și critic, lucru care s-a mai întâmplat. Nu-i nici cea mai
mică problemă. Sunt pentru sinceritate, măcar atât cat este posibilă. Pentru că unele dintre postările mele nu sunt foarte comode, eu tocmai asta
îmi doresc: să văd cum sunt receptate în mod real. Din comentarii îmi dau seama dacă a meritat sau nu și nu mă deranjează deloc comentariile nefavorabile, sunt pregatită să le primesc. Și apreciez curajul celui ce are o opinie diferită sau un alt unghi de vedere.
S-ar putea ca, și eu, la rândul meu, rătăcind prin blogosferă, să întâlnesc articole care să nu-mi pară a exprima idei corecte, sau să nu-mi placă modul de abordare și să fiu tentată să comentez ceva, deși, de regulă, în cazuri din acestea se știe că e recomandată ca fiind mai sănătoasă o abținere. Nu iau în seamă toate recomandările, nici măcar pe ale medicilor, prin urmare, se mai întâmplă, destul de rar, să comentez ceva, fără intenția de a face praf articolul ci ca o părere ce s-ar putea să nu pice uneori chiar bine.
Întâlnesc destule articole care cer o
părere, măcar vag, asupra subiectului expus. Dacă mi se cere...o ofer deși, mai rar, e foarte probabil să nu corespundă, poate chiar deloc, cu părerea celui care a postat. Și o să spun asta, măcar voalat. Nu pot minți, la ce ar
folosi? În primul rând, celui ce a scris nu i-ar folosi la nimic să fiu de acord
automat cu ceva ce consider a fi altfel. Trebuie să spun că prețuiesc enorm oamenii capabili să primească cu inteligență și poate și o doză de umor, o părere diferită, poate chiar opusă.
Eu cred că marele farmec al blogosferei tocmai în asta constă. În marea
diversitate de opinii, în posiblitatea de a ne manifesta liber,
fără constrângeri, fără cenzură, decât aceea a bunului simț. Mi se pare o greșeală să considerăm că e "bine" să scriem despre anumite subiecte și "rău" despre altele. Dacă această diversitate există și blogosfera există.
Si in a le sterge daca nu ne convin, sau nu le convin altora:)
ReplyDeleteMarturisesc ca si mie mi se intampla sa nu stiu despre ce sa scriu, idei as avea, dar nu pot sa scriu chiar despre orice imi trece prin cap, ma limitez, incerc ca ceea ce scriu sa placa catusi de putin cititorului.
ReplyDeleteIn legatura cu diversitatea, ai dreptate, asta e un motiv pentru care vizitam mai multe bloguri, daca ar fi aceeasi mancare de peste pe toate blogurile nu ar mai avea farmec.
Eu nu pot sa postez imagini cu trandafiri si motani...scriu exclusiv ce ma preocupa in acea zi, daca nu ma preocupa nimic, aleg sa nu public. Toate articolele mele sunt inspirate din viata mea, din ceea ce mi se intampla intr-o anumita perioada. In blogosfera sunt multe bloguri in care autorul nu scrie nimic despre el, nu exprima trairi si sentimente, posteaza poze sau informatii de pe net si cu toate acestea primeste doar laude, iar comentatorii sunt in extaz. Comentariile sunt fara numar. La aceste articole nu exista critici, nimeni nu are nimic de obiectat. Totul e frumos, special, roz.
ReplyDeleteFiecare are perceptia lui despre cum ar trebui sa fie un blog, despre activitatea din blogosfera, dar una e sa critici (inainte te mai uiti putin si prin propria ograda) si alta e sa fii rautacios. Nici mie nu-mi plac multe prin blogosfera, dar asta nu inseamna ca merg peste tot si ii spun omului ca procedeaza gresit, ca eu cred ca ar trebui sa faca altfel, ca ar trebui sa faca ca mine, cum vreau si cum imi place mie. Dar despre perceptii si pretentii intentionez sa scriu si eu in articol cat de curand...
Mna, am raspuns in spiritul articolului, exact ceea ce simt. Si simt de prea multa vreme de pe acum... Si m-am saturat sa tac.
Motani si trandafiri..... adica vrei sa îl pui pe Cartim în articol! :))
ReplyDeleteDar stii ce, daca tie îti face placere, de ce nu? Eu azi am pus Phoenix! Si daca unora cititori nu le place si considera ca nu merita sa scrie 2-3 vorbe, asta e!
Eu sunt un fan de-al lor..... A nu, nu de al cititorilor ci fan al formatiei!
O seara faina si astept postarea cu motani, trandafiri, gaze.. Dar te rog si sa pui si gargarite ca sunt viu colorate!
pupici!
Ce pot sa spun e ca uneori e dificil sa impaci pe toata lumea. Si sinceritatea e buna, si sa fii aproape de fanii blogului. Dar exista momente in care intr-adevar nu prea poti publica din diverse motive.
ReplyDeleteDar, uneori si pozele exprima ceva. Fotografii cu flori, bine ca acum e toamna nu poti sa pui ghiocei, asta ar fi cu adevarat aiurea.
Dar si florile si forma de prezentare spun ceva si de starea de spirit, si culorile, si ca a venit toamna, si ca esti o fire sensibila la frumos, si ca impartasesti si cu altii lucruri frumoase. Eu de exemplu stau la bloc. Sunt privata de frumusetea trandafirilor, fie ei si in toamna, nu ma pot opri in mijlocul strazii sa ma uit in gradinile oamenilor. Deci mie imi plac astfel de postari, imi incanta privirea.
Despre animalele domestice - sunt foarte multi oameni care au animale de companie, sunt mari fani si de postari de genul acesta. Ce sa faci daca sunt nemultumiti printre bloggeri care urasc pisicile, unii chiar au alergie.
Am dat aceste exemple pentru ca nu poti multumi pe toata lumea.
Chiar daca ne unesc niste hobbiuri nu putem impartasi intrutotul toate gusturile.
Cat despre nemultumiti ar trebui sa aiba o anumita doza de nemultumire, spui motivul nemultumirii ori te abtii. Daca esti atat de nemultumit nu ajunge sa jignesti, sa mergi mult prea departe cu comentarii malitioase si sa iei peste picior, pentru ca asta e intr-adevar deranjant.
O nemultumire comunicata cu un motiv sau pentru un motiv nu e un lucru rau. Dar denaturarea, tonul, atacul la persoana, chiar nu sunt de acord si atunci consider ca trebuie luata putina atitudine.
Elly, dacă ești foarte sigură pe tine și pe efectul benefic al subiectelor abordate, nu cred să fie vreo problemă în a le exprima pe propriul blog.
ReplyDeleteEu am ales ca blogul meu să fie un loc de relaxare, dar o relaxare activă, prin artă și estetică. Cu ceva tot se alege cititorul! Categoric nu voi comenta acolo unde lumea se ceartă sau folosește cuvinte vulgare, nu-mi place și gata. Iar pe anumite bloguri nu mai calc niciodată, greața-i prea mare. Punct. Da, unii încă mai sunt în viață, ar spune o bună prietenă, care știe multe, dar nu și-ar face blog… E opțiunea fiecăruia. Ceea ce nu-mi place e răutatea și ipocrizia: ”hai, criticați-mă, că vedeți voi după aceea!” Fleoșc! Urmează o răzbunare de secole.
E lăudabil că ești angajată și sper să reușești, dacă ceea ce ți-ai propus are un efect pozitiv asupra ta, în primul rând.
Eu aștept MFC, HW și PP! Ah, ce superficială pot să fiu, noroc că mai scriu și despre artă...Și că nu dau niciodată copy paste.
Dar tot trandafirii rămân florile suverane. Hai să-ți ofer o baladă...blondă! ;)
http://www.youtube.com/watch?v=7naOFxFehoA&feature=related
:)
ReplyDeletesi mie mi se intampla sa nu am poze :)). pur si simplu. ce am nu-mi place si atunci consider ca nu am si ma pachinechez, ma urc repede in masina si merg la apus. problema rezolvata :).
cat despre comentarii rautacioase, eu una nu le inteleg. nu inteleg de ce unii isi pierd timpul comentand rautacios unui articol sau poza ce nu ii este pe plac! eu una, nu acord timp lucrurilor ce nu sunt pe gustul meu....
Nu m-am sfiit niciodata sa imi spun parerea, chiar daca nu coincidea cu a celorlalti. Este de preferat sa ii spui omului ce gandesti, decat sa te prefaci ca esti de acord, doar pentru ca asa nu deranjezi pe nimeni.
ReplyDeleteAm si eu zile in care as avea multe de spus, dar prefer sa ma abtin, pentru ca macar o parte din mine, din viata mea, din gandurile mele, vreau sa ramana ascunse si atunci aleg sa postez nimicuri.