Să fiu o muscă, mică-mică

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/09/sa-fiu-o-musca-mica-mica.html

N-am avut o zi buna ieri. Nu ma simt bine nici acum dar, cat de rau mi-ar fi fost si mi-ar fi, am tot incercat azi sa fac ceva, si mi-am tot facut de lucru pe net si blog, in speranta ca poate mai indepartez starea de rau.

De cand m-am simtit rau, ieri cam dupa ora pranzului, am inceput sa am curiozitatea daca sa cred in spranatural, orice ar fi insemnand asta (fantome, bântuiri, poltergeist, posesii demonice, blesteme, ocult, vrăjitorie, clarvăzători, medium-uri, psychics, miracole, minuni). De pilda sa cred in minuni. O minune care sa faca sa-mi treaca starea de rau aproape continuu. Sau poate sa apelez la un medium, clarvazator, o vrajitoare, cineva care sa-mi spuna cat o sa ma mai simt asa.
Ajungi sa iti doresti tot felul de aberatii cand sanatatea nu e in regula, cand ti se intampla numai lucruri "bune" unul dupa altul. Ajungi, asa, la modul general. Eu nu, desi, cred ca ceva trebuie sa fie si cu supranaturalul asta, sau macar cu o parte, daca exista atata framantare relativ
la el.

De vreme ce tot sunt in dispozitie paranormala o sa incerc sa raspund la intrebarea aproape filosofica daca "Atunci cand ne nastem suntem ca o panza de pictat, goala, pe care totul se imprima mai tarziu, inclusiv good and evil, sau dacă suntem născuţi cu predispoziţie sau predestinaţi spre cele două ? Pe scurt, ne naştem cu natura proprie fiecaruia sau o cultivăm, dobândim ?"  

Avem o mostenire genetica deci nu putem fi in niciun caz o panza goala. Avem niste date de intrare. Abia apoi, alegeri ale celor din jur si/sau alegeri proprii fac din noi ceea ce suntem. 

Poate m-ar ajuta sa ma simt mai bine daca as avea ocazia, doar o data si pentru scurt timp, sa calatoresc in timp doar ca observator. Dar ce as alege, trecutul sau viitorul? Nu stiu daca m-ar ajuta cu ceva. Cred ca nu m-ar ajuta cu absolut nimic. Ce s-a intamplat in trecut, bun sau rau, e deja istorie, ceea ce s-ar intampla in viitor, nu-mi doresc sa stiu. Nu-mi doresc nici una nici alta pentru simplul fapt ca daca as avea asemenea posibilitate mi-as dori sa fie o calatorie activa, nu pasiva. La ce bun sa calatoresc ca un simplu observator?

Continuand sirul imposibilitatilor, inca o intrebare: Dacă tehnologia şi medicina va avansa în aşa măsură încât media de viaţă umană va fi considerabil mai mare decât în prezent, dublu sau chiar mai mult, să spunem, mi-as dori să trăiesc într-o asemenea eră?

Soarele de la miezul noptii - Helgeland - Norvegia

M-ar incanta doar daca imbatranirea ar fi mult incetinita si am fi plini de vitalitate si la varste inaintate. Cica niste soareci cheliosi ne-ar putea ajuta dar sunt atat de urati ca mi-e teama ca genele lor s-ar transmite si-am semana si noi cu ei. Asa ca poate e mai bine, totusi, sa ne multumim cu ceea ce avem.

Din aceasi categorie de intrebari : Un an de continua zi sau de noapte continua? Ce-as alege?

Atat lumina continua cat si intunericul prelungit nu sunt benefice organismului uman. Pentru ca e mai simplu si mai putin costisitor (lucru care nu-i de neglijat) poate as prefera un an de lumina. Desi imi place in mod egal si noaptea.

Azi l-am sarbatorit pe Dumitru Prunariu. A implinit sase decenii de viata. Poate ca ar sti mai bine sa raspunda la intrebarea urmatoare: Ce crezi despre Spaţiu (Univers sau Cosmos)? Ştim că este plin de galaxii, sisteme solare, stele, planete, nebule, etc. dar crezi că în afară de astea mai e ceva ce noi nu ştim? Viaţă spre exemplu, în orice formă. Sau crezi că suntem singurii?

Daca va multumiti cu umila mea parere apoi sa stiti ca sunt ferm convinsa ca nu putem sa fim noi singurele fiinte rationale din acest Univers infinit. E imposibil.

Mai am tot felul de intrebari ciudate. Ca si asta: Dacă ai avea ocazia să trăieşti o zi (24 de ore) literalmente în persoana altcuiva, pe cine ai alege : un gay sau lesbi, o persoană de altă rasă, culoare, etnie, o persoană de altă religie, de sex opus, o persoană mai tânără sau mai în vârstă?  Daca tot nu ma simt bine, n-as putea alege sa traiesc in corpul cuiva care sa se simta perfect?  Glumesc. N-am nici cea mai vaga idee. Daca e doar pentru 24 de ore, mi se pare inutil. Totusi, daca as avea garantia ca acea experienta mi-ar permite sa stiu ca sunt in alt trup si am alta constiinta timp de o zi...cred ca as dori sa fiu in pielea unui foarte puternic om politic. Doar ca sa incurc un pic lucrurile, caci altceva n-as reusi in atat de scurt timp.

Dacă mi s-ar fi oferi o putere supranaturală (de natură fizică sau mentală) ce as alege şi de ce ?

Wow, cand eram mica si citeam basme, imi doream sa fiu o musca, mica-mica, care sa poata trece prin gaura cheii, sa para invizibila si sa si auda tot felul de discutii. Ceva gen 3 in 1. 

Nu stiu ce as vrea sa aleg. Gandurile oricum le ghicesc si nu-mi foloseste prea mult, mai mult ma incurca. In plus am si unele premonitii. Insa daca e vorba totusi despre o putere, mi-as dori sa pot, doar printr-o simpla atingere, sa fac oamenii mai buni.

Despre intrebari formulate ca sa te zapaceasca ati auzit? Eu da, si iata, tocmai am mai dat de una, care zice asa: De ce ţi-e teamă mai mult, de ceea ce nu cunoşti şi nu înţelegi, de ceea ce cunoşti, dar nu înţelegi, de ceea ce cunoşti şi înţelegi, dar nu poţi controla sau schimba ?

De parca nu eram eu destul de ametita, intrebarile de aici m-au turmentat si mai rau. Cum sa-ti fie teama de ceva ce nu cunosti? Nici nu se pune problema sa intelegi ceea ce oricum nu cunosti.

Sigur, nu tot ceea ce cunosc, inteleg, dar nici nu-mi fac probleme. De exemplu fotbalul. De regula, ceea ce cunosc si ma intereseaza, caut sa si inteleg. Si sunt perfect constienta ca anumite lucruri nu le pot controla, nu le pot schimba. De ce mi-ar fi teama de asa ceva?

Eu n-am inteles mai mult din intrebarea aceasta. Daca cineva intelege mai mult, sa-mi spuna si mie. 

Stiti ca eu incerc sa fac o leapsa? Sper ca macar doi-trei v-ati prins. Mai am o ultima intrebare lunga-lunga si aiuritoare:

Dacă te-ai afla vreodată într-un scenariu gen Matrix, numai că real, şi ţi s-ar oferi pastila albastră despre care ţi se spune că odată ce o iei vei afla lucruri pe care nu ţi le puteai imagina vreodată, lucruri despre absolut orice în univers, dar că odată aleasă acea cale, indiferent de consecinţe, nu mai există drum de întors înapoi, sau ţi s-ar oferi pastila roşie prin care vei fi transformat într-o persoană care va avea o viaţa foarte bună, lungă, îmbelşugată, fericită, dar nu vei şti niciodată nimic şi vei trăi doar cu curiozitatea şi întrebările existenţiale, universale, ce ai alege?

As alege pastila rosie. Nu ma intereseaza sa detin tainele universului. Asemenea oameni sunt foarte singuri.

Plictisitoare leapsa! Sau lunga. Sau amandoua dar, oricum, tot urata! Nu stiu prin cate taste a trecut (stiu doar ca a pornit de la Anārkalī).

Eu am primit-o de la prietena mea Vienela, careia ii multumesc pe aceasta cale fiindca de fapt, leapsa m-a ajutat azi sa treaca seara mai repede si parca chiar incep sa ma simt mai bine. 

Deci, paranormalul ... chiar functioneaza??!?