Cuvinte cu parfum de fericire

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/09/cuvinte-cu-parfum-de-fericire_2.html

desen personal

Mă împresoară. Mă invadează. Mă dor și mă-nfioară. Mai ales mă dor și mai ales noaptea, când liniștea coboară, când doar torsul fin al laptopului se simte aproape imperceptibil. Cuvinte frumoase, cuvinte hâde, cuvinte în fragmente de fraze, fraze rotunjite sau sparte inestetic în bucăți disparate, amestecate, parcă fără legătură cu viața mea. Și totuși...au aceeași cadență. Le recunosc, le simt apartenența la sufletul meu, la ceea ce a fost el cândva, nu la ceea ce mai este azi. 

Cuvinte vechi, cuvinte noi. 

Cuvinte vechi ascultate și rostite de sute de ori cu speranță și dragoste. Cuvinte noi, neterfelite încă, pe care aș fi vrut să le pronunț cu alte speranțe și cu dragoste renăscută dar n-am mai avut ocazia. N-a mai fost să fie.

Cuvinte șoptite, fericite, zâmbite, întristate, înveselite, îndurerate...cândva fiind prezente acolo, în "acele" zile. Zile ce-au rămas în trecut, fără nădejde de întoarcere. Doar cuvintele ce-au însoțit acele zile călătoresc straniu. Cum ajung oare în prezent, de ce? De ce nu s-au pierdut atunci, în acel timp, când totul s-a năruit și s-a împrăștiat? Atunci când sufletul meu ce plutea înaripat s-a prăbușit. Cuvintele și, mai ales, necuvintele l-au ucis. N-a căzut în colb, poate mai avea vreo șansă, a cazut pe-o piatră dură, ca de diamant. Sufletul meu s-a spart în mii și mii de cioburi. Dureroase.

Dar Cuvintele n-au dispărut. De parcă nu s-au terminat. Nu și-au încheiat misiunea, nu și-au spus ultimul...cuvânt. Poate că n-au găsit oportunitatea. Absurd. Nefiresc. Și totuși... 

Cuvinte încăpățânate! Uneori aș vrea să vă urăsc! Pentru că eu, deși țin ușa închisă, voi izbiți precum berbecul în poarta
și zidurile unei cetăți insuficient consolidate. Și tot intrați...și mă tulburați.

Nu trăiesc în trecut. Alunec pe-acolo sporadic, ca-ntr-o falie temporală, doar așa, din pure întâmplări independente de mine. Poate din lipsa de vigilență. Dar fac eforturi să mă salvez. Mă agăț cu îndârjire de marginile faliei și-i îngrozitor de greu. Pentru o perioadă, din nou ies învingătoare. Părăsesc falia și o perioadă chiar reușesc să mai uit dar n-a trecut destul timp, o știu. Cetatea e înca slab apărată.

Aș vrea...dar nu pot să-mi "spăl" sufletul. El, sufletul, nu poate fi făcut să uite amintirile. Amintirile ce poartă parfumul tuturor cuvintelor, tuturor clipelor, anotimpurilor. 

Căci sunt cuvinte cu miros de ianuarie, de discuții interminabile, de flirt inocent dar și de ger și citrice, de alergătura prin mall-uri labirintice, pe străzi nenumărate și parcă nesfârșite. La fel, cuvinte cu miros de februarie, de atingeri senzuale și înfiorate, de vanilie dulceagă și pudră de frangipani. Răzbat cuvinte parfumate de căldura densă ca de mușchi de stejar a unui martie timpuriu, însorit, dar și cuvinte-îngrijorări apărute pentru prima dată. Îngrijorări cu parfum de gheață, mirosind dual, mai puternic însă a fericire intensă, amețitoare. Ori parfumate cu aroma meselor la restaurant. Ori cu parfumul unor clipe de tandrețe...de cafea neagră sau de capuccino, savurate pe-ndelete, printre zâmbete și planuri.

Cuvinte cu parfum puternic de vară, de crin, orhidee și ylang-ylang, cuvinte cu parfum de toamnă, de iarnă...și din nou de primavară...de vară...într-un iureș amețitor. Parfumurile unui an și jumătate, parfumurile cuvintelor micului și foarte complicatului nostru univers. Univers adesea multicolor dar și în alb și negru. Cu adaus de parfum obscur de cuvinte cu miros de născocire, de amăgire, de trădare și cuvinte cu parfum de dor și durere. De lacrimă amară. Pe care, deși le intuiam, refuzam să le văd, să le accept. Cuvinte cu parfum misterios de Ange ou Demon. Eu Ange, tu Demon...

Din alb-negrul acelui univers aș vrea să ma bântuie doar ele, cuvintele cu ecou fără de sfârșit... cu parfum de fericire.

Fericirea mirosea a tine. A parfumul tău, a parfumul meu...Mirosea a noi. De atunci, pentru mine, fericirea va avea pururi acel parfum. Atunci...am dat uitării fericirea adolescentină pe care o simțeam deplin pe vremea când desenam chipuri diafane de fete cu plete de soare...

Această poveste despre Parfumul cuvântului, a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, pe o temă propusă săptămâna aceasta de Sara.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată, pe tema propusă de Sara, următorii:

Mirela, Silving, Verovers, Vero, Lili, CARMEN, Vania, Sara, Pandhora, Daurel, Gabi, Minnie, Lolita, Diana,