Cele mai hot fete...Cele mai sexy...Cele mai frumoase...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

E duminica...e dupa-amiaza...

Daca ar fi primavara...as spune ca si iarba doarme la ora asta...

Cum e iarna...pot spune ca nametii dorm ? Ar fi potrivit, banuiesc. M-am uitat pe fereastra... asa este, chiar par sa doarma...adanc...

Numai eu nu dorm. Cum n-am prea dormit nici azi-noapte. Nu va intrebati de ce. Cine m-a mai "frecventat" in ultima vreme stie...

Acum...de ore intregi...bantui pe net...ceea ce se traduce printr-o hoinareala din blog in blog, din site in site...dar nu stiu cum se intampla ca numai peste articole plictisitoare dau...

La un moment dat am gasit ceva. Am analizat putin niste asa-zise bloguri, o multime. Cu o targetare foarte precisa. Colectii de fotografii de femei..."Cele mai hot"..."Cele mai sexy"..."Cele mai frumoase"... Majoritatea femininelor sunt in costume de baie...sau ceva pe-aproape... "Blogurile" nu-s decat niste simple galerii sau in cel mai bun caz niste slide-show-uri ...carora cuvintele le cam lipsesc. Pai, chiar asa, la ce bun atatea cuvinte ? Pozele spun totul... 

Ca sa postezi niste poze nu trebuie gramatica, nu trebuie inspiratie, nu trebuie absolut nimic. Doar cunostinte minime de IT.

Si eu care imi framant creierii sa gasesc idei pentru blog...sa postez subiecte interesante, originale...

La fel ca si altii/altele ca mine...

Oare cei ce ne respectam ca bloggeri (cu state vechi sau incepatori) vom deveni in curand o minoritate ?

P.S.- Un lucru bun mi s-a intamplat totusi. Am gasit o melodie foarte OK, care nu-mi aduce aminte de nimic... Hush - Fired Up

29.01.2012 - ora 16,59 

POVESTE...DE IARNA

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Numai vreo trei zile au fost de-ajuns ca sa fie iarna, iarna...iarna...peste tot in tara, ca nu mai pot sa ma ascund de ea nici in propria casa, langa caldura caloriferului.

Fobia n-o am eu natural, desi marturisesc ca nu sunt vreun fan al iernii, se-ntelege nici al zapezii. NUUU.... 

Televiziunile de stiri m-au innebunit de cap cu ea, cu iarna adica, de parca e un fenomen natural rarisim...care se intampla o data intr-o mie de ani...si zilele astea avem sansa nesperata ca ele, televiziunile, sa ne-o transmita LIVE...

Daca asa si-au facut planul...cu mine, ca telespectator, au esuat...m-au pierdut. N-au reusit sa-mi provoace decat o plictiseala mare...ce zic mare ?!? IMENSAAAA....

Prin urmare, desi e weekend, azi am apasat pe butonul cel mai important ai telecomenzii si-am inchis televizorul.

O fi iarna, cu toate avatarurile ei, cu toate necazurile generate de zapada, dar asta nu inseamna ca 24 din 24 trebuie sa vad si sa aud doar despre drumuri blocate, cheltuieli imense cu deszapezirea, care e sublima dar lipseste cu desavarsire, despre Boc care stie si el sa dea zapada cu lopata, despre oameni care n-au mai reusit sa ajunga acasa de vreo 3 zile...si altele, si altele...

Si pentru toate astea nu e decat o singura vinovata, dar vinovata grav de tot: zapada.

Fiindca a venit, asa, pe furis, ca o nesimtita, cam cum face de vreo 20 de ani incoace, fara sa anunte macar printr-un e-mail autoritatile, care cred ca dormeau si visau la plaje insorite... 

28.01.2012, ora 13,51

Toate blogurile...eu, blog... tu, blog...noi, blog...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Va mai amintiti peisajul urban invadat de buticuri imediat de dupa ’89 ??

Rasarite precum ciupercile...unul langa altul...fiecare vanzand nu „altceva” cum te-ai fi asteptat...ci cam aceleasi marfuri, cu mici variatii.

Ajunsesem atunci sa cred ca, foarte curand, va veni ziua in care aproape toti am putea fi "patroni" de mic butic...cumparand unii de la altii...Halucinant !!

De fapt...situatia ma ducea mereu cu gandul la piesa de teatru „Take, Ianke si Cadar” unde Take si Ianke aveau pravaliile una langa alta, pravalii care nu difereau prin altceva decat prin nationalitatea proprietarilor...si, poate, prin cateva articole traditionale... Cine nu era roman sau ovrei...gasea si el de unde sa cumpere...de la Cadar...care avea si el pravalie...

Am aproape trei saptamani de cand m-am autodeclarat blogger cu „acte” si am descoperit, as putea spune, blogosfera romaneasca. In toata splendoarea ei...

N-am pomenit intamplator de epoca buticurilor... „Intrand”, cat de cat, in blogosfera m-am simtit cam la fel...inconjurata...ori, mai degraba, asfixiata de bloguri...in care X, Y, Z, W...noi toti...scriem mai mult decat trebuie, si decat poate fi citit vreodata de catre ceilalti...publicam cu ceva talent sau...poate sa si lipseasca...uneori chiar cu desavarsire. Spatiul virtual sa traiasca ! Suporta orice...   

Blogurile romanesti...ca alta blogosfera nu mi-e la indemana sa analizez...sunt cu mult mai multe decat credeam, mult mai putin variate in continut decat imi imaginam...ca sa spun ?!? Un fel de natura moarta cu buticuri, in care toti vindem cam aceeasi marfa...Pravaliile lui Take si Ianke multiplicate de N-ori...

E clar. Cred ca inca ne gasim in preistoria blogosferei...

...Un coleg de la job tine un blog in care scrie despre chestii tehnice. Deh, e pasionat.

Sotia unui alt coleg de birou are si ea blog...personal.

Vecina mea, o pustoaica in clasa a XI-a, are blog...de fashion ;)  La fel o nepoata, studenta. 

Si inca un numar semnificativ de colegi ai lor...de liceu...sau studenti.

Uite-asa am ajuns sa cred ca nici nu exist daca nu am unul. Asa ca, hop si eu, sa nu fac nota discordanta ! Daca asta e trend-ul...

Acum, dupa ce mi-am facut, marturisesc ca nu-i mare scofala sa ai blog. Dar, deocamdata, pare interesant. E o chestie mondena, asa...

Si cand... si daca mai am ceva timp...si navighez pe net...am impresia ca aproape toata lumea care are acces la internet are blog...

Verbul „a scrie” a capatat noi valente: Eu scriu pe blog...tu scrii...el (ea) scrie...noi scriem pe blog...

La fel „a avea”: Eu am blog...tu ai blog....el (ea)...blog... noi, blog...blog...

26.01.2012, ora 21,34 

Adio, domnule Emil Hossu...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Ca-ntr-un flashback imi revin in memorie franturi de scene...scene de teatru...scene din cateva filme...o imagine recenta ...dintr-o emisiune TV...toate avand in prim-plan unul dintre cavalerii scenei romanesti...

Franturi de scene...dintr-o o piesa de teatru inregistrata pentru TV spre sfarsitul anilor '60...poate una dintre cele mai frumoase piese de teatru vazute de mine de-a lungul timpului la TVR...cu un barbat tanar si fermecator, avand-o ca partenera pe Mariana Mihut, foarte tanara, delicata si fragila...ma refer la Ciuta, de V.I. Popa...

In acea piesa ambii actori...la inceput de drum, au dat intreaga masura a talentului care-i stapanea...ori pe care il stapaneau...nu am sa stiu niciodata cum e corect spus...

Scene din filmul Secretul lui Nemesis...cu acest actor intr-o scena de neuitat alaturi de maestrul Gheorghe Dinica...regretatul Dinica...

Imi revin in minte scene superbe dintr-un musical de exceptie, "Buna seara, domnule Wilde"...asa cum numai Alexandru Bocanet stia sa faca ...alaturi de un alt mare disparut, Stefan Iordache...

Toate acestea le vad acum cu ochii mintii...lucruri pe care le credeam cumva uitate...ori "asezate" cuminte in niste sertarase ale memoriei...

....Daca nu le "revedeam" azi...probabil le revedeam altadata...insa speram cat mai tarziu...

Dar a fost sa fie azi...si nu cu o ocazie fericita.

Asta-seara, inaintea spectacolului in care ar fi trebuit sa joace...EMIL HOSSU a plecat dintre noi.

Si "a ales sa plece" chiar de pe scena care i-a fost "casa" zeci de ani...

Eu cred ca n-a plecat de tot...doar s-a dus putin ca sa re-joace cateva scene cu Gheorghe Dinica...cu Stefan Iordache...si cu alti mari disparuti ai scenei romanesti ...cu care deja s-a reintalnit de vreo ora...

R.I.P.

25.01.2012...ora 20,27

Alexandru Gheorghe, ofiter roman, protesteaza

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Alexandru Gheorghe, 27 de ani, locotenent in Armata romana,U.M. din Campia Turzii.

Un OM, un barbat adevarat, despre care sper ca vom mai auzi.

Un barbat tanar, superb in uniforma de militar, un autentic ofiter, protesteaza in Piata Universitatii...si are 31 de milioane salariu, avand functie de maior.

Deci...nu pentru bani protesteaza.

Pentru ce protesteaza ? Poate se intreaba carcotasii...

Nu, Alexandru Gheorghe, ofiter in Armata romana, protesteaza pentru ca nu mai suporta bataia de joc asupra oamenilor din piata, faptul ca nu sunt bagati in seama de atatea zile. 

Am vazut un discurs bun, articulat, un protest extrem de curajos si moral al unui om care reprezinta culorile acestei tari.

Isi pregateste protestul de cca. 2 ani, este perfect constient ca maine poate fi arestat...

Daca se va intampla asta, unii dintre cei care-i impartasesc convingerile si-i cunosc protestul, dupa arestarea sa vor da publicitatii anumite documente, inregistrari...un manifest pe 12 pagini.

Protestul sau este facut acum public pentru ca, sustine el, si armata si jandarmeria acestei tari au nevoie de onoare si demnitate. 

Nu pot sa spun decat FELICITARI ! Alexandru Gheorghe reprezinta o mostra de curaj, de constiinta nationala.

Cu astfel de oameni, Romania mai are o sansa.

UPDATE - Prezent in studioul A3, (in aceste momente, ora 22,10) ofiterul Alexandru Gheorghe este "tras de urechi" si amenintat de catre un domn contra-amiral...foarte tafnos ;)
Morala: Nu toata armata e cu noi  :(

Telefonul..."dragostea" mea...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

...Suna telefonul ...

Trec cateva secunde...continua sa sune...pierduta cu totul in dosarele de pe birou, zambesc si astept....

Mai astept putin...suna...cu incapatanare...

Presupun ca la capatul firului careva si-a pierdut deja rabdarea...

Patru colegi de birou am...toti barbati... nici macar unul dintre ei nu schiteaza vreun gest, cat de firav, care sa tradeze ca ar avea de gand sa raspunda... incepe sa ma umfle rasul...

Mormai pe un ton ingenuu:  "Oare cine ne suna?!?"... tot sperand ca Gelu, care-i cel mai aproape de telefon, sa binevoiasca sa raspunda... "Aproape" inseamna ca telefonul "domiciliaza" exact pe biroul lui...n-ar fi nevoie decat sa-si intinda bratul catre el...

Gelu insa, mimeaza preocupare extrema...la fel si  urmatorul in ordinea vecinatatii, Dan...care pare sa fie subit lovit de surzenie...

Ceilalti doi, Liviu si Florin, sunt pozitionati fata de telefon cam la aceeasi distanta ca mine...normal ca si ei cauta una-alta, tasteaza ceva...ar face orice, numai sa nu fie nevoiti sa se deplaseze pana la telefon...

Persoana care suna, insista...deja ma agaseaza si soneria telefonului, si atitudinea lor jucata...situatia, in general.

Am sa cedez...tot eu...a cata oara ?? 

A cata oara numai azi !!...Nu mai tin minte. Asta pentru ca intr-o zi de munca, telefonul suna frecvent. Fara a lua in calcul multimea de apeluri pe mobile...Suntem un serviciu important, fara noi nu se misca mai nimic in firma...asa ca suntem la mare cautare.

Fac cei vreo 7-8 pasi pana la telefon... 

"Secretariat manager" anunta micutul ecran al telefonului.

Eu stiu ca asta e buba si incep sa rad. Si colegii mei stiu. De aici comportamentul lor de "strut". De parca daca nu raspunzi la telefon poti amana inevitabilul. La noi in firma, a te solicita insusi managerul nu este cel mai invidiat moment al unei zile...acolo intri...dar precum spus-a Dante "Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate"... nu se stie cand iesi...si cum...

Ridic receptorul...vocea fara variatie de ton si vag iritata a Luizei, secretara, cauta, in numele managerului, pe Liviu...

Omu' e invitat "sus"... ii spun, isi ia agenda si pleaca intr-acolo tarsaindu-si picioarele si cu o lipsa de chef atat de evidenta... ca dupa ce trage usa dupa el, izbucnim toti in ras...

Nu radem toti din acelasi motiv. Colegii mei...de-o lasitate copilareasca...dar mari viteji in urma razboiului, cred ca nici ei nu prea stiu de ce rad. Eu...cam rad de ei. De toti...

Ca o perdea trasa pe fuga, se lasa repede linistea. Avem, de fapt, mult de lucru.

Ramasa cu un zambet ghidus in coltul gurii...de-abia astept urmatorul apel cu surprizele aferente....pana la ora 17 mai este...

Mesaj catre tine: Pentru ca nu vreau sa uiti...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Poate ca era mai bine sa adorm pe veci in somn...m-am trezit insa si azi...mai trista decat ieri...

Mai trista decat alaltaieri...

...Si cu mult mai trista decat acum cateva luni...atunci cand...cand tu ai hotarat sa te imbolnavesti de uitare...

Cred ca este o boala grea...Am cautat cu infrigurare sa citesc despre ea. Si am aflat cu groaza: nu exista niciun leac. E cumplita, pare incurabila.
Ce ma macina zi de zi si, mai ales, noapte de noapte, cand oricum nu prea dorm, este ce s-a intamplat cu amintirile tale despre mine...Amintirile tale in care locuiam eu. Oare le-ai aruncat ?...Si pe unde ?

Eu imi imaginez ca au ajuns in Recycle bin-ul gandurilor tale...si ma tot gandesc...oare nu-i posibila comanda "Restore all items"? Naiva, cum numai tu ma stii, ma iluzionez ca ar da rezultate...ca ar merita incercat...

Caci, da, as incerca sa le salvez...apoi sa ti le returnez impachetate frumos in hartie poleita...cu inimioare si cu funda rosie ca sangele ...Pentru ca nu vreau sa uiti...

Nu vreau sa uiti cum ne-am cunoscut, in sfarsit, in acea seara desi, de aproape un an, ne tot "ciocneam" in diverse imprejurari...
Cum nu vreau sa uiti nici clipa in care ti-am spus ca eu nu-s ca niciuna dintre cele care mai poposisera prin viata ta pana atunci, o ora...o zi sau poate mai mult... Si n-am fost. Si nu voi fi. Pentru ca tu erai sufletul meu pereche...

Nu vreau sa uiti cat de mult te-am iubit si ca uneori m-am umilit...nu din lipsa de demnitate ci doar din mult prea multa iubire.

Nici cat de multe ti-am iertat nu vreau sa uiti...si nici ca ti-am fost unicul sprijin in clipele dificile...care n-au fost putine.

Si nu vreau sa uiti cum ma abandonam tie...cum ma pierdeam in bratele tale...pana la contopire...
Cum simplul fapt ca ma atingeai...ca ma imbracai in zambetul tau... ma facea sa ma simt frumoasa, speciala... unica...femeia ta...

Mai tin la niste amintiri: muzica pe care-o ascultam impreuna. E inca ceva ce-mi doresc cu disperare sa tii minte. Ma bazez pe multimea de CD-uri si DVD-uri pe care ti le-am daruit... vor fi complicele mele...stiu ca pe ele nu le vei arunca in acel cos...esti prea materialist ca s-o faci...

Spre deosebire de tine insa...eu vreau s-o uit. In orice secunda in care mi-ating sufletul, fie chiar si franturi minuscule din muzica "noastra”, imi provoaca o profunda stare de rau. In momentele acelea as da o lege ca muzica transmisa in eter sa fie prohibita...Pentru ca instantaneu, muzica, aproape toata acea muzica, se asociaza cu un zambet, cu o atingere, o soapta...cu un sarut...cu o replica...cu ceva numai "al tau" ori numai "al nostru"...vreau s-o uit...si cu ea toate gesturile dureroase... De cand ai plecat nu mai ascult muzica nu pentru ca nu vreau ci pentru ca imi este imposibil. Sufletul meu...este in doliu. Agonia lui respinge orice urma din fosta fericire...

Si, mai ales, sa nu uiti ca asa cum esti acum...cum sunt acum...este pentru ca ne-am intalnit...

Nimic nu vreau sa uiti, dragul meu. Ca sa te bantuie tandru amintirile...sa loveasca soptit la poarta sufletului tau...sa-ti apara precum ingerii in vise...

Sa nu ma uiti.

Mi s-a spus ca ceva nu-i in regula cu mine...ca nu-i firesc sa nu-ti doresc raul... unii m-au suspectat ca as fi falsa.
M-am resemnat. E greu de inteles, de explicat...si am obosit sa ma justific....Eu sunt fericita ca nu m-am inrait, ca am pastrat in mine un suflet ca de copil. Nu pot dori raul omului langa care am trait fericirea de a iubi total...langa care am visat...

Se spune ca Iubirea ar trebui sa fie o binecuvantare. Chiar daca pentru mine, iubirea asta n-a fost decat un blestem...si-a devenit o lacrima cat un ocean...o tristete cat eternitatea...cel putin, am avut-o. Unii poate ca n-o intalnesc niciodata...

Si totusi...
Poate ca azi era mai bine sa adorm pe veci in somn...sau sa ma trezesc intr-o alta viata...
 
 

La multi ani cu SANATATE !

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Ceea ce se intampla chiar in aceste momente in strada, in cele mai importante orase din tara, este nu neaparat surprinzator. Este neasteptat. Aproape nimeni nu mai credea ca locuitorii acestei tari, "romanii" cum ii numeste presedintele, ar putea sa fie mutati, din fata televizoarelor si a monitoarelor, in strada. 

De ce ?

In special in ultimii ani, oamenii acestei tari au fost grav nedreptatiti de catre guvernanti. Li s-a furat din salarii, li s-a furat din pensii, din ajutoarele sociale, li s-a furat dreptul la munca, li s-a furat din ratia de libertate. 

Mai nou s-a incercat a li se fura si dreptul de a spera la putina SANATATE.  S-a incercat a li se fura ceva extrem de important pentru fiecare: sanatatea. 

De ce atunci cand facem cuiva o urare simtim nevoia sa-i uram si sa se bucure de sanatate ? S-a gandit cineva ? E atat de simplu. Pentru ca daca avem sanatate, sau macar speranta ca putem sa o avem, actiunile noastre, prezente si viitoare, par sa aiba sens.
De aceea au iesit oamenii pe strada. Pentru ca desi se parea ca societatea civila a disparut, iata insa ca incepe sa prinda timid curaj.  

Zilele acestea un roman prin adoptie a dovedit ca este mai roman decat multi dintre noi. Mai curajos, mai demn. Sper ca medicul Raed Arafat sa aiba inteligenta sa ramana un simbol. Caci in aceste momente el asta reprezinta pentru acest popor care parea adormit...

Caut metode de ucis Iubirea

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Mi-a fost greu, inca imi este la fel de greu sa accept realitatea, sa accept ca ai plecat din viata mea. Mi-a fost si mai greu sa inteleg cum de ai putut atat de mult timp sa ma minti atat de frumos, cum de ai putut uita atatea promisiuni si cum de ai ajuns sa nu mai vrei nici sa vorbim.

Am plans, am suferit, n-am mai mancat, am strigat, ba nu, am urlat...Am simtit doar ura pentru propriile-mi calitati, defectelor gasindu-le virtuti. Alternativ sau simultan m-am urat...m-am iubit...si iar m-am urat...

Mi-am dorit sa fiu moarta... ori nenascuta... ca sa nu te fi cunoscut, ca sa nu te fi iubit vreodata...

Nu mai dorm cu adevarat de luni de zile...doar din teama de a te visa caci, adesea, cand atipesc, te visez... Intotdeauna visul imi pare atat de real, de intens…atat de intens incat ma trezesc plangand, cutremurandu-ma.

Ori nu dorm pentru ca momentele trezirii din somnul chinuit si furat parca, sunt si mai dureroase...in clipele trezirii inteleg ca nu esti aici, langa mine...si iar plang...si ma-ncearca un gol sfasietor, de parca in trupul meu ar fi vid... doar inima, care se zbate sa sparga cutia goala care e trupul meu, o mai simt ... 

In multe nopti sunt in dilema: sa dorm ? sa stau treaza ? Tot gandindu-ma ce sa fac, prin ferestre incepe sa patrunda timid lumina diminetii ... luni, marti...sambata...saptamana dupa saptamana...

Si asa...din dilema in dilema, si chiar de nu merita, am lasat balta orice proiect, orice plan...orice vis;  de doi ani, singurul vis pe care-l am esti TU...erai TU. Nu inteleg ce mi-ai facut de sufletul meu a ramas atasat de-al tau. Ai plecat...a plecat si sufletul meu. Ai plecat fara sa intorci capul, fara sa-ti pese daca sufar, daca plang...daca mor. Iar eu ma sting...si mai mor, putin cate putin, cu fiecare clipa care trece... 

Zi de zi incerc sa trec peste. Cu masca indiferentei pe chip, muncesc mult, fara mila de mine, zambesc fals si cam stramb la glume pe care alteori le-as fi considerat bune...experimentez stari de veselie parca nascute cu forcepsul...ca peste doar o clipa sa ma incerce stari de agonie...de lesin...

Trec prin cicluri ciudate: cateva zile ma autoincurajez si imi zic ca imi va fi mai bine fara tine....apoi, brusc, se produce recaderea...caci nu mi-e bine.

Cat am fost langa tine am crezut ca fericirea exista. Ca poate dura cat viata. Nu banuiam nicio clipa ca din acea farama de fericire se vor naste suferinta, tristetea si toate spaimele de dupa...toate de dimensiuni gigantice. 

Nimeni n-a stiut cat de rau mi-a fost, nici macar prietenii. Nimeni n-a stiut cat teatru am jucat ...pana azi...

Uneori imi este ciuda ca n-am vazut raul din tine. Ca n-am vrut sa-l vad, ca m-am mintit. Azi stiu: Iubirea mea n-a vrut sa vada nimic fiindca era oarba.

As vrea sa spun ca nu imi mai pasa de tine. Voi incerca sa invat sa nu te mai am in ganduri.

Desi...am inca atata iubire pentru tine incat ma sufoca. Ar trebui sa-i fac ceva. De catava vreme caut pe Google metode s-o omor...fara sa las urme...si sa-i supravietuiesc. Inca n-am gasit... 

Dueluri...anonime...in blind

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Acum ceva vreme pe DIVAHAIR a fost postat un articol numit: "5 motive gresite pentru care ramai langa un barbat"....

Motive gresite... de a ramane intr-o relatie subreda s-ar putea sa fie mai multe...erau enumerate teama de singuratate... speranta ca lucrurile se vor schimba... presiunea convenientelor din jur... nevoia de spijin... gelozia...  motive "bune" e drept, insa nu singurele...

Privind o relatie din diverse unghiuri toate motivele acestea sunt reale... depinzand de situatie... uneori o relatie fiind mentinuta chiar dintr-un cumul format din motivele mai sus enuntate...

Nevoia de a gasi explicatii valabile pentru ca relatia cu "barbatul nepotrivit" din viata mea sa aiba o logica... m-a determinat sa postez ceva ca raspuns la provocarea pe care a constituit-o articolul.

Asa ca am postat si eu ceva: 

"oare motivul "banal" si "normal" pentru care ne dorim sa ramanem langa un barbat...si anume acela ca IL IUBIM...de ce nu este enumerat ? a disparut acest sentiment ???? eu il iubesc pe EL chiar si acum, dupa ce el a ales sa plece...acum cateva luni..."

Am primit feedback-uri...unul chiar m-a amuzat si am sa postez partial din el chiar aici:

"daca iubesti cu adevarat un barbat si realizezi ca nu mai este fericit langa tine, te dai la o parte si il lasi sa isi gaseasca fericirea in alta parte, daca vrei sa ramai langa el doar pt binele tau, e o dovada de egoism. Eu una insa n-am trait inca o asemenea iubire, poate ca nu vad dragostea ca pe ceva maret daca nu este reciproca, in orice caz, daca simt ca ne-am indepartat si nu se simte ca inainte langa mine, intr-un moment "de ratiune" realizez ca nu vreau sa mai stau langa el si, imi doresc sa traiesc din nou sentimentele placute, cu altcineva probabil. "

De regula, cand nu "asculti" cu atentie ceea ce spune cel de langa tine...asa se intampla...incepi a da sfaturi pe care nu le intelegi si iti expui parerea doar din punctul tau de vedere...iar cand tu insuti recunosti  ca "Eu una insa n-am trait inca o asemenea iubire, poate ca nu vad dragostea ca pe ceva maret".... mi se pare totusi gresit sa incepi sa spui ce gandesti...mai bine taci... si ramai filosof :)

Am raspuns printr-o alta postare, dorind o clarificare a celor deja afirmate:

"... eu vorbesc despre iubirea aceea fara limite, care iarta si intelege totul. iubirea aceea care te sfasie, te seaca, te ucide putin cate putin...si unde nu-i loc de "jocuri" prostesti "de-a iubirea si gelozia"... eu asa l-am iubit pe acel barbat, asa il iubesc si azi. chiar daca el nu m-a iubit la fel, si in plus, mi-a spart viata in mii de cioburi. si oricat de greu pare de crezut, il iubesc la fel ca in prima zi si daca maine s-ar reintoarce, as sterge totul cu buretele. si l-as iubi la fel de mult. langa el simteam ca traiesc, ma simteam frumoasa, fericita, ma facea sa zambesc tot timpul si nu voi mai iubi asa niciodata, cum nu am mai iubit niciodata asa pana l-am cunoscut pe el... a ales sa plece, nu pentru ca-l sufocam cu iubirea mea (nici pe departe!!) ci pentru ca a gasit "altceva". am suferit, sufar caineste...dar il iubesc in continuare. atat. nu cred ca mai e ceva de adaugat. ba da...as scrie pe toate zidurile, pe toate gardurile si pe toate cerurile "te iubesc" daca as sti ca asa se reintoarce..."

Din nou spatiul virtual mi-a tras o palma:

"Draga, este vorba despre motivele gresite pt care sa nu ramai intr-o relatie si cred ca iubirea nu ar trebui sa se regaseasca printre ele. Sunt de acord cu .... ca cel mai intalnit motiv si de asemenea cel mai intemeiat este cand depinzi financiar de el si ai si copii. Este f usor pt dumnealui sa-si refaca viata si sa-si mai faca si copii iar de ai tai sa uite total, pe langa tine care cu vreo 2 copii dupa tine chiar ca nu mai ai nicio sansa."....

Doamne...unde s-a ajuns...am ranit sensibilitati... frustrari...era vorba despre femei parasite, cu copii mici, ramasi la ele... foarte dureros, este drept... insa... se stie... orice relatie e o loterie... si chiar a face copii am descoperit cu aceasta ocazie ca-i un "motiv"... adica a face un copil...poate chiar doi...pentru a te asigura ca relatia rezista. Nimic mai fals... nimic nu rezista, mai ales in aceasta perioada pe care o traim...dar oare chiar o  traim ?  Cred ca mai mult ne chinuim...si ne imaginam ca "traim"...

Ca sa nu mai fie niciun dubiu am revenit cu un "raspuns" care am dorit sa fie scurt... dar n-am prea reusit...

" dragele mele... o dragoste NEBUNA, OARBA, care nu vede defecte, minciuni, manipulare... e un motiv la fel de gresit uneori... si cazul meu e simplu oarecum... nu-i vorba de copii pentru ca ei nu exista...asa ca... am, teoretic, toate sansele din lume sa-mi "refac viata"... numai ca eu continuu sa port ochelari de cal... adica sa nu-l vad decat pe el... oricat se straduiesc si alti barbati sa se plaseze in raza mea vizuala... si repostez: "as scrie pe toate zidurile, pe toate gardurile si pe toate cerurile "te iubesc" daca as sti ca asa se reintoarce..." e trist si pare un sentiment obsesiv, stiu... dar asta simt... din pacate..."

Si... ca o concluzie... trebuie sa spun ca nimeni n-a mai "indraznit" sa adauge nimic. "Case closed"... ca sa citez un mare clasic in viata :)

Cred ca nu s-a mai postat nimic pentru ca in fata iubirii, a aceleia neconditionate...orice cuvant este de prisos.

So... love is blind... iar relatia mea nepotrivita... tot in ilogic se zbate... 

Boboteaza

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Astăzi este Boboteaza. Creștinii merg la biserică, se roagă și iau agheasmă.

- Oamenii merg dimineață la biserică şi iau apă sfinţită de preot. Conform tradiției, agheasma te vindecă de boli și te apară de rele.

- De Bobotează, nu se spală rufe.

- La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul va merge să arunce crucea. Mai mulţi bărbaţi sar în apă pentru a o aduce la mal, iar cel care o va găsi va avea noroc tot anul.

- În noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o bucăţică de busuioc (acesta se poate pune şi sub pernă).

- Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.

- La ţară, în Maramureş, bătrânii spun că nu e bine să arunci gunoiul până nu îţi calcă preotul în casă. Dar dacă o faci imediat după ce a plecat preotul, vei scăpa de toate relele pentru întregul an.

- În Bucovina, tinerii satelor umblă pe străzi mascaţi, ca babe şi moşnegi (strămoşii), colindând pe la toate casele, mai ales pe la cele unde locuiesc fete de măritat. Vizita strămoşilor asigură belşug în casă şi peţitori mulţi fetelor de măritat.

- Ziua de 6 ianuarie e propice purificării (credinţă transmisă de la celţi), înlăturării farmecelor şi blestemelor. La ţară se stropesc animalele, grajdurile şi grădinile cu agheasmă, pentru a le apăra de duhurile rele.

Alin Vaduva - X Factor

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Alin Vaduva - Your Sex Is On Fire

Poate cea mai buna prestatie de la X Factor. Sau printre cele mai bune.

X Factor - franciza in Romania

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/01/

Cred ca la X Factor cei care au votat au "falsat". Puternic.
Am urmarit cam 80-85% din concurs. Pana la un moment dat mi-a placut, mi s-a parut relativ OK. Pana la momentul Irina Florea, care si azi imi pare mai talentata decat castigatorul. Apoi eliminarea T&L a fost din nou ceva socant. Ma asteptam ca finala sa fie "jucata" intre Alin Vaduva, Iulian Vasile si Irina Florea sau T&L... 
Numai ca "publicul" a vrut altfel... 
Mi-am mai luat teapa si cu Megastar, candva. A mai auzit cineva ceva de castigatorii Megastar ??? 
Ce parere aveti ? Despre concursurile acestea...francizate in Romania...
Crina Matei, şocată că Alin Văduva nu a câştigat X Factor