Ce este trecutul?
Cel ce iubeşte istoria ar spune că este de fapt istorie...adică o înşiruire de fapte reale, al căror ecou ne-a parvenit de la cei ce le-au trăit, pe diverse căi...scrieri, construcţii, imagini...toate încercând a ne fi explicate de către pasionaţii de cercetarea trecutului. Ne place trecutul...ne încântă latura lui glorioasă...ne întristează, poate, latura sa mai puţin demnă de laude şi de a ne face să ne simţim mândri. Cu toate acestea nu avem ce face, trecutul nu mai poate fi schimbat şi trebuie să îl acceptăm exact aşa cum este, cu bunele şi cu relele sale.
Trebuie să mărturisesc că sunt fascinată de istorie. Printre multe altele. Sunt fascinată şi de ceea ce înseamnă "istoria" unei familii"...a unei persoane... De ce? Pentru că acolo este izvorul prezentului şi promisiunea viitorului.
Ce este viitorul?
Viitorul...nu este. Niciodată nu ştim ce va fi. Uneori bănuim că va fi într-o anume formă...dar niciodată nu va fi ca în imaginaţia, ca în visul nostru... Viitorul noi îl facem, cu toţii...mai bine sau mai puţin bine...
În momentul cand eu scriu aceste cuvinte este foarte straniu, dar ele sunt, în aceste clipe, prezentul. Peste câteva momente vor fi trecutul...iar mai înainte de a le scrie...probabil ca erau viitorul...dar nu ştiam. Chiar habar nu aveam ce voi scrie...nu ştiam exact ce formă vor căpăta frazele mele. Iată-le, că, dintr-un prezumtiv viitor...deodată au devenit trecut...
Nu este uimitor? Acelaşi lucru poate fi, funcţie de momentul la care îl raportăm, viitor, prezent sau trecut...
Aşa se întâmpla şi cu viaţa noastră.
Prin indeterminarea sa...viitorul mă sperie...ne sperie, în general.
Poate cineva spune că nu a fost puţin speriat, emoţionat, îngrijorat sau mai ştiu eu cum, atunci când s-a pregătit pentru o lucrare de control, un examen, un interviu, o întâlnire... "întâmplări" ale vieţii de la care avem aşteptări? Toţi am trecut prin asta şi trecem zi de zi.
Viaţa ne este o perpetuă glisare între prezent, trecut şi viitor...
Putem judeca prezentul? Nu prea. Cel mult îl putem comenta. Şi în acelaşi timp...comentându-l...el trece în istorie.
Putem influenţa viitorul? Depinde. Fiindcă viaţa este o interacţiune continuă între fapte şi întâmplări care mai de care mai uimitoare...nu-l putem influenţa foarte mult. În linii mari, pare că da. Putem spune că peste o săptămână vom face o călătorie undeva. Ne putem cumpăra biletul de drum, putem stabili în linii mari ce facem acolo...însă...vor exista şi multe surprize. Care nu vor depinde de noi.
Poate că de aceea viaţa e frumoasă. Poate că de aceea este foarte bine că nu ştim unde şi când este punctul său terminus.
Ca să ne bucurăm, pe cât posibil, de orice ne oferă. Şi trebuie să apreciem şi ceea ce nu pare prea bun în momentul numit prezent...pentru că s-ar putea ca a doua zi, când devine trecut, să reevaluăm, să înţelegem că primul moment ne face a fi critici, nemulţumiţi faţă de o întâmplare al cărei sens poate ca nu-l pătrundem, ori, poate, dimpotrivă, ne face mult prea entuziasmaţi de ceva ce se dovedeşte că de fapt nu merită.
IERI...AZI...MÂINE... De vreme ce nu-s decât o curgere...sunt tot una......doar că...
Fiindcă îl ştim deja... Trecutul ne face să ne simţim confortabil...
Prezentul...ne face să ne fâstâcim...emoţionăm....să ne "prostim"... să trecem prin toate stările posibile...îl trăim...
Viitorul...de emoţie, de teama de necunoscut... de curiozitate...el ne cam sperie...ori ne înfioară... Încercând să-l anticipeze...unii dintre noi folosesc, in extremis, serviciile unor ghicitori, prezicători, profeţi...ca, pe vremuri oracolele. Iar pseudoştiinţa numită astrologie ce este altceva decât o scrutare a viitorului? O încercare de a afla, cu o clipă mai devreme ce-ar putea urma...
Şi dacă e să mă privesc în oglinda sufletului...multe aş încerca azi să le fac altfel (daca aş şti că ieri le-am făcut greşit!)...neavând însă vreo garanţie că ar ieşi altceva... Dar aş încerca măcar, ca să fiu împăcată cu mine, cea de azi, cea din "oglindă"...
Cea care zâmbeşte...gândind că viaţa nu este decât o glisare între trecut-prezent-viitor...nu neapărat în această ordine... După părerea mea, viitorul precede totul... Din el izvorăsc toate. Sau nu??
Dar până la a vedea cine câştigă duelul trecut-viitor...e bine să ne concentrăm asupra prezentului. Să-l trăim demn, cu curaj, responsabil. Ca să ne putem privi trecutul în oglinda viitorului...zâmbind...
Articol participant la concursul Blog Power, ediţia a 18-a, tema "Trecut vs. viitor. Judeci prin prisma a ce va fi sau a ce a fost? Eşti atras mai degrabă de ieri decât de mâine? Din oglindă îti zâmbeşte cel care ai fost sau cel care vei fi?" fiind propusă de Psi, câştigătoarea ediţiei precedente .
Alte articole participante: Copilul de lego, Să privesc oglinda?, psilocybin, Eutropolis, Sunt eu, Marea TRILEMA: trecut, prezent ori viitor?, Pictor..., Culoare, Vis la jumătate, Casa sufletului meu, Culmile prezentului, ..Sunt a filei doua fete (articol in afara concursului)
21.04.2012
complicat...
ReplyDeletedoar o femeie poate descurca incurcatura asta, asa ca astept!
:) Asa mare incurcatura am facut aici?
DeleteDoar incercam sa lamuresc cum sta treaba cu T-P-V... E un articol pentru un concurs, acel Blog Power la care se face referire in subsol :)
Ai ajuns pe MWB? La Blog Power?
Link direct acolo e acesta:
http://www.mostwantedblog.org/2012/04/blog-power-18/
Si s-au adunat deja 12 articole cu acesta... Sa tot citesti :))
Funny fact: mecanica cuantica admite posibilitatea viitorurilor multiple. Asta nu e o noutate si nu altereaza perceptia generala. Dar mecanica cuantica admite si posibilitatea trecuturilor multiple. Exista un curs major al istoriei. E clar faptul ca o cladire a fost construita, dar detaliile constructiei acelei cladiri alcatuiesc istorii multiple, interschimbabile. Pe masura ce privim in trecut, acesta se schimba.
ReplyDeletePe cine intereseaza: http://en.wikipedia.org/wiki/Wheeler%27s_delayed_choice_experiment
:)
DeleteLiteratura SF de mult admite aceste ipoteze. Cum spuneam, fara a avea timp sa ma documentez (cum am prostul obicei), noi, oamenii, avem o idee despre viitor...dar tot ceea ce se intampla adiacent...poate modifica mult ceea ce presupunem ca ar putea fi.
Acele chestiuni adiacente, dupa ce s-au intamplat apartin trecutului...deci...de aici perpetua glisare... Eu asa vad viata. Multi sunt convinsi ca fiecare si-o face. Nu-i adevarat. N-au trait destul spre a intelege. E un cumul de fapte, de intamplari atat de marunte, aparent insignifiante...la care cu totii contribuim.
Articolul de pe Wiki e sigur interesant...am citit cam 1/4 din el...dar am prea multe de facut azi...ca de altfel si maine ca sa reusesc sa-l dau gata :)
Multumesc :) O seara placuta!
P.S. - Poti intra pe fiecare articol (ai link-urile in subsolul articolului meu), daca ai timp...si vezi ce s-a publicat la acest concurs...Blog Power adica. Doar daca ai timp :)
Eu daca mi-as trai inca o data viata de pana acum exact la fel as face ,imi iubesc trecutul dar nu sunt ancorata in el ...ziua de ieri trecut pt azi ,viua de maine viitor pt azi..Pe cat de mult imi iuibesc trecutul pe atat de mult traiesc prezentul insa caci viituorul nu stiu de va mai fii..
ReplyDeleteViitorul va fi :)
DeleteInteresant si tocmai de aceea fascinant, e ca nu stim nimic din ceea ce va fi...
E foarte bine ca esti atat de multumita cu propria viata. Eu, care sunt o perfectionista, exgerata adica, nu sunt prea multumita de toata. Dar e trecut si trebuie sa ma multumesc doar cu cateva regrete...:) Si sa ma consolez cu speranta in mai bine :)
Multumesc pentru vizita!
1 Si eu sunt pasionat de istorie>Intotdeauna aleg un documentar istoric in detrimentul unui film sau alunei emisiuni de divertisment.
ReplyDelete2 Parerea mea este ca nu avem decit trecut. Ce vreau sa spun, este ca momentul exact in care un eveniment are loc pe axa temporala nu poate fi inregistrat. Ceea ce vedem noi ca se desfasoara in fata ochilor nostrii sint de fapt actiuni care au avut deja loc, iar acum noi vedem efectul lor iar nu ceea ce se afla in desfasurare. Altfel spus...
Prezentul este momentul in care avem constiinta unui fapt trecut.
Stii, de aceea eu am mereu senzatia de deja-vu... In plus, privesc de multe ori totul ca si cand as fi la cinema...si chiar eu insumi joc... E ciudat, si unii ar crede ca apelez la figuri de stil...
DeleteDragostea pentru istorie mi-a trezit-o profesoara mea din clasa a 5-a... Asa am inceput sa iubesc istoria antica...care si azi mi se pare un basm fantastic...
Poate multi ar spune ca trecutul e trecut si trebuie sa ramana la locul sau... Cred ca din analiza lui se pot extrage concluzii extrem de pretioase.
Multumesc :)
si mie mi-e tare frica de viitor, mai ales ca s-ar putea sa mi-l distrug.
ReplyDeleteDraga mea...eu cred ca e un sentiment destul de firesc pentru o persoana cu capul pe umeri. Nu e chiar frica...e doar o teama de necunoscut...de nestiut...
DeleteEsti la varsta luarii unor importante decizii si constientizezi ca e ceva extrem de important pentru intregul curs al vietii tale. As spune ca ceea ce e scris sa se intample se va intampla... Cu toate astea, asta nu inseamna ca trebuie lasat totul sa curga de la sine. Numai ca exista o componenta a viitorului care este destinul...si el la randul lui cred ca are mult de a face cu hazardul... Dar, prea am inceput a filosofa...nu?
Nu ti-l vei distruge. Am incredere in tine si in capacitatea ta de mobilizare pentru a face fata incercarilor/provocarilor importante care te asteapta. :)
Vei vedea ca am dreptate :) Sunt un fel de Pythia :)
Doar trebuie sa ai incredere in tine!
Imi doresc din suflet sa pot trece cu bine peste toate, asa cum o faci tu. Sper sa reusesc si sa se indeplineasca tot ce scrii tu aici. Sunt atatia oameni care au incredere in mine, as vrea sa nu-i dezamagesc.
DeleteNymph, va fi bine. Nu vei dezamagi pe nimeni.
DeleteAm vazut cat de hotarata esti...(renuntare la FB si altele...si e foarte bine).
De aceea stiu ca va fi OK.
Foarte incitant subiectul.
ReplyDeleteO foarte bună analiză a acestui subiect generos (sau mai degrabă vast) a făcut Alexandru Dragomir; volumul a fost publicat postum ( ca de altfel toată opera sa) la Humanitas sub titlul "Caietele timpului".
Eu nu mă încumet să mă pronunţ pe acest subiect. Prea complicat pentru mine, cel care este adeptul ideii de Carpe Diem.
O zi frumoasă. :)
Da, este un subiect bun, ofertant. Pe marginea caruia se poate mult "broda"...
DeleteCe sa facem? Nu putem despica toti firul in patru. Ar fi plictisitor, nu gasesti?
Destul ca sunt din cei ca mine care o fac. Daca acest "Carpe Diem" ar fi fost un principiu complet daunator si inutil...nu cred ca se mai inventa...
Lucruri complet inutile oamenii n-au inventat... fie chiar fiind vorba de o simpla notiune...
Si ca sa fiu sincera-sincera...notiunea de "traieste-ti clipa" a fost usor denaturata, adica a fost minimalizata. "Zicerea" latina se refera la a trai intens clipa prezenta, cea care este singura pe care o cunoastem cu adevarat (vrem noi sa credem!). Dar nu de a o trai usuratic, lipsit de responsabilitate, cam cum a ajuns sa se "traduca"... Este exact indemnul pe care-l fac eu in finalul articolului...asa, mai voalat :)
Multumesc pentru comment! Si o seara placuta sa ai!
Mie îmi place perspectiva (unică din ce am citit până acum în cadrul acestui concurs) de a extrage seva prezentului din trecut. Admiraţia ta pentru istorie te-a dus la a înţelege trecutul într-un mod mai profund, la nivelul conexiunilor şi implicaţiilor pe care le are asupra prezentului şi a viitorului.
ReplyDeleteA trăi în trecut (ca trăire pasivă, ca refugiu în amintiri) este identic cu a "trăi" în vila din FarmVille de pe Facebook. Dar a înţelege trecutul este un prim pas către a înţelege lumea.
Frumos.
Eu nu stiu daca esti femeie sau barbat. Voi vedea dupa ce iti raspund.
DeleteAm vazut doar ca articolul ti-a fost respins. Voi vedea/citi si articolul.(Ti l-am mentionat in lista articolelor ca fiind in afara de concurs). Deocamdata, n-am citit nimic din ceea ce este in concurs. Niciodata nu o fac, spre a nu fi influentata. Abia in ultima zi le citesc... Asta e, fiecare cu "goanga" lui ;)
Desi pare ciudat, n-am participat niciodata ca sa castig ci ca sa imi incerc fortele, ca sa vad cum vad altii ceea ce scriu si cum scriu. Stiu acum ca scriu destul de bine, am confirmarea prin comentariile pe care le suscita articolele mele, si nu sunt comentarii facute de dragul de a fi, asa, ca din obligatie sau pentru a indeplini un ritual monden. Nu am asemenea cititori si nici asemenea amici.
Stiu ca am un alt fel de a intelege lumea...nu e unic...dar e oarecum unic in sfera in care ma aflu :)
Si da, exact ceea ce am scris, eu chiar cred. Daca vei urmari alte articole vei vedea ca totul este unitar...nu-mi dau cu stangul in dreptul vreodata.
Mi-a facut placere comentariul tau in primul rand pentru ca arata ca, la fel ca si ceilalti care au comentat, ai citit cu atentie, si poate cu interes, si ma bucur ca am reusit sa transmit cititorului ceea ce am dorit.
Nu conteaza daca vei mai vota sau nu. Eu nu pot decat sa iti multumesc. Mult.
Sa ai un weekend placut!
Dar am votat deja că pot vota şi cei care nu participă. A fost ca făcută azi-noapte, n-am apucat să-l termin la timp. Am vrut să-l introduc şi să-l completez ulterior dar am zis: lasă că n-o fi nevoie... :) De data viitoare mă apuc să le scriu de luni, gen. :))
DeleteE primul articol pe care-l citesc la tine. Dar nu-i nevoie să faci sex de 5000 de ori pentru a-ţi da seama că sexul e plăcut. La fel e şi cititul articolelor tale. Adică mă rog, în alte nuanţe. :))
PS: opinia altora e bună şi utilă dar discernământul tău e şi mai bun.
"nuante"...:)))
DeleteUneori avem nevoie de confirmari. Am avut si eu mai la inceput, acum nu mai e cazul. Nu spune ca tu n-ai avut niciodata! :)
au fost confirmări, dar ca elemente secundare. ce vreau însă să zic e că s-ar putea să dai peste tot felul de medii pe viitor, mai ales pe net... şi poate nu o să te aprobe tot timpul lumea. şi atunci va fi important să nu îţi poată zdruncina încrederea în tine.
Deleteimi place cum privesti trecutul in oglinda viitorului:)
ReplyDeleteMultumesc!
DeleteMultumesc si pentru vot :)
Nu stim ce ne rezerva viitorul , insa putem spera la unul mai bun decat prezentul.
ReplyDeleteExista momente cand nu mai stim daca sa speram... Unora dintre noi ni se intampla si asa ceva. Din pacate :)
DeleteAm avut o experienta care m-a marcat si care mi-a creat senzatia ca tot ce se intampla este cumva scris, ca un program de calculator, dinainte.O intamplare bizara care mi-a tulburat toata existenta. Daca as povesti, multi ar trece subiectul la capitolul psihiatrie.Si, totusi, a fost ceva...in afara timpului.
ReplyDelete