Tuesday, April 10, 2012

Prietenul nu te lasă la greu



Am regăsit într-un text, undeva, o fraza despre prietenii care nu te lasă la greu...
Fraza asta mi-a adus aminte de un prieten. Fost coleg de facultate, îndrăgostit într-o vreme până peste cap de mine... S-au "întâmplat" între noi nişte ieşiri la film... la vreo 2-3 petreceri...o invitaţie la restaurant...venite din partea lui...
De mai multe ori, nu mai ştiu de câte, un ajutor la momentul potrivit, din partea mea, când avea nevoie de bani...căci, curios, mai tot timpul ramânea fără bani. 
Venea la mine, îmi spunea că are nevoie de "atât", nu sume foarte mari, dar pentru un student/studentă, importante. Din fericire, întotdeauna am avut să-i dau. Întotdeauna, fără excepţie, când a spus că mi-i returnează aşa s-a şi întâmplat. Parolist, deci. Şi un bun coleg, bun prieten. A dorit să-mi fie şi iubit...dar ceva nu mergea, aşa că mai departe de acele ieşiri, terminate uneori cu câte un sărut, nu s-a concretizat nimic. Probabil n-a fost să fie. Îmi făcea plăcere compania lui...dar nimic mai mult.
Am rămas buni prieteni tot timpul facultăţii. În ultimul an de facultate, mare surpriză, ne-a anunţat că s-a căsătorit. Nu a bătut toba. Nu cred că era foarte mulţumit. Părerea mea era că s-a întâmplat
ca respectiva să rămână însărcinată şi au hotarât ca era opţiunea cea mai potrivită. Nu l-am întrebat niciodată...
Vreo 3-4 ani ne-am pierdut...n-am mai ţinut legătura. Aveam informaţii vagi despre el de la alţi foşti colegi. Până într-o zi, când am dat unul peste altul, pe stradă, absolut întâmplător. E extrem de vorbăreţ din fire aşa că nu mai termina cu povestirile. Asta s-a întâmplat la o cafea, mult prelungită, căci n-am scăpat, deşi eram cam înghesuită cu timpul, ca de obicei.
Avea două fetiţe, deja măricele, la diferenţă de un an şi ceva. Şi aşa cum corect intuisem, relaţia de cuplu nu funcţiona prea bine. Aveau vieţi oarecum paralele. N-am încercat să aflu din ce motiv, nu mi s-a părut important, dar mi-a spus el unul, fără a-l întreba. Interesant mi s-a părut că nu mă înşelasem şi descoperirea/confirmarea m-a întristat. În rest, îi mergea bine, avea o mică afacere, nimic legat de profesia lui, cu 3-4 angajaţi, muncea mult, dar nu-i părea rău. Şi era foarte mândru de fetiţele lui, ca orice tată. Iar despre iubirea lui pentru mine...mi-a vorbit din nou...de parcă nu trecuseră caţiva ani buni. Am mai băut, cu alte ocazii, şi alte cafele împreună....chiar am luat o cină, într-o zi. Apoi, când şi când, flori, mici cadouri la sărbătorile feminine... Într-o zi parcă am auzit o propunere voalată...pe care m-am prefăcut a n-o băga de seamă.
De atunci, vorbeam din timp în timp la telefon...adică mă suna el.... 
În urmă cu ceva timp, am avut nevoie de o sumă de bani, o chestie neprevazută, şi, în momentul acela, n-am văzut de unde să fac urgent rost de ei. Suma nu era foarte mare, dar nici chiar mică, aşa că am apelat la el şi m-a ajutat imediat. Probleme pe care le-am avut în perioada aceea m-au împiedicat să-i restitui repede banii, de altfel nu am stabilit când, ci doar un "cât de repede voi putea". 
Între timp...căci aici voiam să ajung, ocaziile de a ma căuta şi vedea, au devenit brusc tot mai frecvente... De la asta până la a-mi propune un amantlâc...n-a mai fost decât un pas. Pe care l-a făcut...iar eu, chipurile, nu prea l-am priceput.  Totuşi, am încercat să-i dau de înţeles că una-i una şi alta-i alta... Timp de vreo 4 luni...cât a durat până i-am returnat acei bani, ajunsese să mă exaspereze. 
Am lămurit, într-un final, lucrurile...l-am lăsat cam dezamăgit...dar...vorba lui Toma Caragiu, "petrecerea continuă"... Din timp în timp, recidivează... cică mă iubeşte...şi atât cât va trăi, îmi spune că va spera...

Pornisem de la prietenii care nu te lasă la greu...
E adevărat, dar nu ştiam că uneori se pot transforma în prieteni care apoi se simt obligaţi să îţi ofere şi alte servicii...sau li se pare că ar avea dreptul să ceară ceva în schimb...
Şi totuşi, făcând abstracţie de fixaţia lui, pe care o găsesc umană, continuăm să fim prieteni buni...

10.04.2012

11 comments:

  1. :)) Asta îmi confirmă, încă odată, convingerea că un bărbat şi o femeie nu pot fi cu adevărat prieteni. La unul dintre ei există un alt interes. Sau cel puţin asta e experienţa mea.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, cu adevarat niciodata...
      Asa spune si experienta mea :))

      Delete
  2. Prietenia între un bărbat și o femeie durează până se ajunge la sex... chiar dacă nu e un act consumat, zic eu! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din pacate...cam da. Asa ca zici bine ;)

      Delete
  3. Nu mai cred in prieteni... Oamenii vin si pleaca :( putin raman in viata noastra... Poate o persoana, doua... atat :|

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ei...nu fi si tu asa de suparata pe viata :)
      Normal ca nu toti cei ce se afla in jurul nostru se numesc si prieteni. De regula doar 2-3 ne sunt prieteni...restul sunt amici :)

      Delete
  4. uneori, cand sunt pe culmile disperarii, unii fac lucruri nesabuite si regretabile iar altii le fac marete

    ReplyDelete
  5. Prieten exact asta ar trebuii sa insemnate sa te ajute cand i-ti este greu.

    ReplyDelete
  6. Cel mai frumos este atunci cand ai prieteni cu adevarat.

    ReplyDelete
  7. Prietenii adevarati se gasesc foarte rar, restul sunt doar niste profitori.

    ReplyDelete