Thursday, May 31, 2012

Moştenirea mea


De bunica din partea mamei îmi aduc aminte cum mereu alerga cu treburi, de colo-colo, chiar şi când, mult prea timpuriu, viaţa o curbase precum un arc şi nu mai avea nevoie de un efort prea mare ca să se aplece...
Cu ochii minţii, pe bunicul îl văd meşterind mereu ceva. Împreună cu bunica îşi făcuse casă, făcuse case pentru alţii, meşterise care, căruţe, era zidar, dulgher, lăcătuş...un spirit iscoditor...
Împreună au crescut, cu multă dragoste şi grijă, 5 copii pe care i-au facut oameni...
De curând i-am vizitat acolo unde odihnesc, unul lângă altul. Vreau să cred că o parte din moştenirea de bun-simţ şi pricepere lăsate de ei, se află şi în mine...

Fotografie personală înscrisă în concursul Moştenirea, găzduit de MWB.
(Fotografia este prelucrată.)

14 comments:

  1. Odihnească-se în pace !
    Frumos omgiu,îți face cinste !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Amandoi au fost niste oameni adevarati pe care i-am iubit mult. Am gasit aceasta ocazie de a le aduce un mult prea neinsemnat omagiu.
      Multumesc pentru comentariu.
      Sa ai o seara buna!

      Delete
  2. "Am luat cenuşa morţilor din vatră
    Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
    Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
    Păzând în piscul datoriei tale."

    Ma inclin...

    ReplyDelete
    Replies
    1. M-am gandit mult daca se cade sa fac asta pentru ca nu stiam daca ar fi fost incantati sa vada publicata aceasta fotografie cu casa lor vesnica... Am stat de vorba cu mine cateva zile. Sufletul meu si amintirile care ma coplesesc cateodata nu m-au lasat insa si mi-au spus simplu "da".
      Multumesc. O seara buna sa ai!

      Delete
  3. Odihneasca-se în pace!
    Sunt convinsa ca ai mostenit ce era mai bun de la bunicii si parintii tai.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mi-ar placea. Sper sa fie asa. Si mama spune ca tine.
      Bunicul a fost in cel de-al doilea Razboi mondial, a fost chiar prizonier cateva luni, si imi amintesc ce frumos ne povestea, noua nepotilor, pe unde a fost in prizonierat si cum a vazut el acolo camile. Fusese prizonier pe undeva, prin marea Uniune Sovietica, si cand povestea, de fiecare data ne transmitea uimirea lui atunci cand vazuse acele animale ciudate pentru ei. Erau oameni simpli, de la tara majoritatea, si care nu cunosteau decat cai, vaci, oi, magari...

      Delete
    2. Si bunicul meu din partea tatalui a fost in razboi, dar nu s-a mai intors, a lasat-o pe bunica sa creasca singura 6 copii.

      Delete
    3. "nu s-a mai intors"... nu stiu cum sa interpretez. Au fost mai multe moduri de a nu se mai intoarce barbatii din razboi...

      Delete
  4. Odihneasca-se in pace!
    Minunate amintiri, minunat omagiu !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc.
      Asa am gandit si eu.
      Am inca vii multe amintiri cu ei amandoi. Si-i vad si acum, ca si cum ar fi in viata...

      Delete
  5. Cea mai de pret mostenire! Si e o mostenire care nu ne-o poate rapi nimeni, caci o vom purta in suflet pentru totdeauna!
    Maine e ziua pomenirii mortilor, o zi de aducere aminte a celor dragi, plecati dintre noi. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cata dreptate ai! In noi traiesc toti stramosii nostri.
      Si, da, maine e o zi speciala, "Mosii de vara", ce se refera la pomenirea tuturor celor morti, inclusiv a stramosilor.
      Multumesc!

      Delete
  6. Nu cred ca mai au rost cuvintele in asemenea situatii.Odihneasca-se in pace!O mostenire care trebuie pretuita!

    ReplyDelete