Sunday, September 2, 2012

Cuvinte cu parfum de fericire


desen personal
Mă împresoară. Mă invadează. Mă dor și mă-nfioară. Mai ales mă dor și mai ales noaptea, când liniștea coboară, când doar torsul fin al laptopului se simte aproape imperceptibil. Cuvinte frumoase, cuvinte hâde, cuvinte în fragmente de fraze, fraze rotunjite sau sparte inestetic în bucăți disparate, amestecate, parcă fără legătură cu viața mea. Și totuși...au aceeași cadență. Le recunosc, le simt apartenența la sufletul meu, la ceea ce a fost el cândva, nu la ceea ce mai este azi. 

Cuvinte vechi, cuvinte noi. 
Cuvinte vechi ascultate și rostite de sute de ori cu speranță și dragoste. Cuvinte noi, neterfelite încă, pe care aș fi vrut să le pronunț cu alte speranțe și cu dragoste renăscută dar n-am mai avut ocazia. N-a mai fost să fie.
Cuvinte șoptite, fericite, zâmbite, întristate, înveselite, îndurerate...cândva fiind prezente acolo, în "acele" zile. Zile ce-au rămas în trecut, fără nădejde de întoarcere. Doar cuvintele ce-au însoțit acele zile călătoresc straniu. Cum ajung oare în prezent, de ce? De ce nu s-au pierdut atunci, în acel timp, când totul s-a năruit și s-a împrăștiat? Atunci când sufletul meu ce plutea înaripat s-a prăbușit. Cuvintele și, mai ales, necuvintele l-au ucis. N-a căzut în colb, poate mai avea vreo șansă, a cazut pe-o piatră dură, ca de diamant. Sufletul meu s-a spart în mii și mii de cioburi. Dureroase.
Dar Cuvintele n-au dispărut. De parcă nu s-au terminat. Nu și-au încheiat misiunea, nu și-au spus ultimul...cuvânt. Poate că n-au găsit oportunitatea. Absurd. Nefiresc. Și totuși... 
Cuvinte încăpățânate! Uneori aș vrea să vă urăsc! Pentru că eu, deși țin ușa închisă, voi izbiți precum berbecul în poarta
și zidurile unei cetăți insuficient consolidate. Și tot intrați...și mă tulburați.

Nu trăiesc în trecut. Alunec pe-acolo sporadic, ca-ntr-o falie temporală, doar așa, din pure întâmplări independente de mine. Poate din lipsa de vigilență. Dar fac eforturi să mă salvez. Mă agăț cu îndârjire de marginile faliei și-i îngrozitor de greu. Pentru o perioadă, din nou ies învingătoare. Părăsesc falia și o perioadă chiar reușesc să mai uit dar n-a trecut destul timp, o știu. Cetatea e înca slab apărată.

Aș vrea...dar nu pot să-mi "spăl" sufletul. El, sufletul, nu poate fi făcut să uite amintirile. Amintirile ce poartă parfumul tuturor cuvintelor, tuturor clipelor, anotimpurilor. 
Căci sunt cuvinte cu miros de ianuarie, de discuții interminabile, de flirt inocent dar și de ger și citrice, de alergătura prin mall-uri labirintice, pe străzi nenumărate și parcă nesfârșite. La fel, cuvinte cu miros de februarie, de atingeri senzuale și înfiorate, de vanilie dulceagă și pudră de frangipani. Răzbat cuvinte parfumate de căldura densă ca de mușchi de stejar a unui martie timpuriu, însorit, dar și cuvinte-îngrijorări apărute pentru prima dată. Îngrijorări cu parfum de gheață, mirosind dual, mai puternic însă a fericire intensă, amețitoare. Ori parfumate cu aroma meselor la restaurant. Ori cu parfumul unor clipe de tandrețe...de cafea neagră sau de capuccino, savurate pe-ndelete, printre zâmbete și planuri.
Cuvinte cu parfum puternic de vară, de crin, orhidee și ylang-ylang, cuvinte cu parfum de toamnă, de iarnă...și din nou de primavară...de vară...într-un iureș amețitor. Parfumurile unui an și jumătate, parfumurile cuvintelor micului și foarte complicatului nostru univers. Univers adesea multicolor dar și în alb și negru. Cu adaus de parfum obscur de cuvinte cu miros de născocire, de amăgire, de trădare și cuvinte cu parfum de dor și durere. De lacrimă amară. Pe care, deși le intuiam, refuzam să le văd, să le accept. Cuvinte cu parfum misterios de Ange ou Demon. Eu Ange, tu Demon...

Din alb-negrul acelui univers aș vrea să ma bântuie doar ele, cuvintele cu ecou fără de sfârșit... cu parfum de fericire.
Fericirea mirosea a tine. A parfumul tău, a parfumul meu...Mirosea a noi. De atunci, pentru mine, fericirea va avea pururi acel parfum. Atunci...am dat uitării fericirea adolescentină pe care o simțeam deplin pe vremea când desenam chipuri diafane de fete cu plete de soare...



Această poveste despre Parfumul cuvântului, a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, pe o temă propusă săptămâna aceasta de Sara.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată, pe tema propusă de Sara, următorii:

23 comments:

  1. parfumul tristetii se strecoara printre randurile tale...
    alb si negru,inger si demon,el si ea,yin si yang...
    cuvintele leaga si dezleaga dar unele noduri raman pentru totdeauna de nedezlegat...

    ReplyDelete
  2. Imi place povestea ta cu un parfum trist, ce-i drept....
    Foarte fain creonezi....:)

    ReplyDelete
  3. Poezie ascunsa in parfum de proza... Aproape ca doare.

    ReplyDelete
  4. Cuvinte frumoase, cuvinte care vin navalnic, dar care nu aduc prea multa bucurie. Mai este si melodia in ton cu ele, ca sa incepem tristi duminica. Ai patit ceva? Sau este doar un articol frumos?

    ReplyDelete
  5. Foarte frumos ai pus in cuvinte,le-ai ales maiastru.Insa prea trist imbinate, aceleasi cuvinte ar putea face o poveste vesela,cu parfum de viata si de soare :)

    ReplyDelete
  6. Cuvinte înșiruite măiestrit, cuvinte ca perlele rare, pe fir prețios de amintiri care poate încă dor, dar care e bine să fie spuse, pentru că vorbele au parfumul lor și răspândindu-l în aerul nostalgic al amintirii, parcă zgârie mai puțin...Și trebuie spuse, destăinuirea fiind scutul noului sentiment, care stă, poate latent, dar gata să se preschimbe-n parfum de cuvânt nou.
    Portretul fetei care-ți seamănă e încă gânditor. Tânără, poate nefericită, dar cu siguranță frumoasă și luminoasă.
    ”De ce femeile frumoase și luminoase au mai puțin noroc decât înneguratele ascunse după ochelari groși, mici și negricioase?”, am auzit odată întrebând o prietenă pe o alta...”Poate pentru că au vocație de sclave și mereu îi aprobă pe ei”, i s-a răspuns. Și cred că acesta-i adevărul. Dar eu detest sclavia și doar libertatea ne face să fim superiori. Iar unii avem norocul, căci e noroc nu calitate, de-a rămâne liberi chiar și într-o relație frumoasă.
    Poate vorbele mele te ajută, poate nu, dar te prețuiesc și mă doare că unii nu-ți văd sufletul care înnobilează acest chip frumos.
    Minunată poveste, Elly! Și Ange ou Demon, cu cele două laturi ascunse și opuse ca o întrebare fără răspuns, sau ca o așteptare fără finalitate. Un parfum bun, foarte bun!
    ”Aș vrea...dar nu pot să-mi "spăl" sufletul.”
    Eu cred că deja ai început...
    Minunat, e trist dar impecabil scris. Să ai parfum de dragoste în suflet, nimeni nu-i mai fericit decât cel îndrăgostit! Mii de îmbrățișări!

    ReplyDelete
  7. "Sufletul meu s-a spart în mii și mii de cioburi. Dureroase."
    Dedublează-te printr-un efort de "Pasăre Phoenix", adună cioburile de suflet, şi cu răbdare şi migală lipeşte-le, realcătuieşte ce a fost, ca într-un joc de LEGO, cu pasiunea unui arheolog care reconstituie zi de zi din cioburi un vas antic, preţios, al cărui conţinut a împrăştiat, odată cu cioburile, şi mii de amintiri...

    ReplyDelete
  8. Oare de ce m-au fascinat mereu cuvintele Ange sau Demon?
    Nu stiu dar ceea ce stiu sigur este ca maine dau o fuga sa miros "Ange ou Demon"!
    Givenchy este brandul meu preferat..... parca ti-am mai spus, nu?
    Te îmbratisez, esti iremediabil de romantica un adevarat "Angel' cu o mica unda de ... dracusor!☺

    ReplyDelete
  9. O poveste a necuvintelor care a rămas acolo... poate veşnic. Poate asta contează.
    Multă sensibilitate...

    ReplyDelete
  10. Ce ochi frumosi si tristi are fata din desenul tau, Elly, la fel ca si cuvintele folosite in text. Cel mai mult m-a impresionat "Eu Ange, tu Demon". Poate pentru ca stiu prea bine ce inseamna asta...si cata durere aduce.

    ReplyDelete
  11. Dupa un timp, omul incepe sa uite cuvinte, de le-ar uita pe cele urate si rele, important e sa rostim cuvintele mai mult si mai des.
    Spun unii ca si tacerea vorbeste, de-am tacea atunci cand suntem nervosi! :)
    O seara minunata cu parfum de cuvinte mangaietoare!

    ReplyDelete
  12. Nu am vazut acest parfum inca dar imi place foarte mult textul tau.Cred ca am sa il retin pentru o viitoare achizitie pentru una din doamnele mele.
    Multumesc pentru informatiile oferite.

    ReplyDelete
  13. o particica din sufletul tau... sensibil si foarte trist acum. Multumim ca ne-ai aratat felul în care cuvintele te împresoara...Sper cât de curând sa zburde aici cuvinte vesele, sa-ti fie inima usoara!
    iti doresc multa fericire! cunosti cu siguranta proverbul "ce-i al tau, e pus deoparte"... Sunt sigura ca fericirea ta nu e departe!

    ReplyDelete
  14. Ai jonglat cu atâta măiestrie cu cuvintele, ne-ai dăruit întreg parfumul lor!

    ReplyDelete
  15. Parfum de fericire sau de speranță? Sau e fericirea de a spera? :)

    ReplyDelete
  16. Cuvintele tale emana un parfum puternic de amintiri, de dragoste, de suflet. Un parfum unic! Mi-au placut mult cuvintele acestea simţite până la ultima silabă, literă... De multe ori şi eu am avut impresia că ele, cuvintele, pot destrăma sentimente foarte trainice şi legături ce par indestructibile, pot sparge sufletul în mii şi mii de cioburi dureroase, ne pot silui şi pot bântui visele, dar mi-am dat seama că totul e o iluzie şi mai ales e trecător. Acest calvar indus de "călătoria" cuvintelor e de fapt murmurul din spatele gândurilor. Ar trebui să învăţăm să ascultăm mai mult liniştea, să ne eliberăm de mintea noastră, să facem cunoştinţă cu sinele propriu care nu e încă neîntinat, inocent, candid... Ştiu, e greu, dar merită încercat! :)
    Te salut, suflet frumos!

    ReplyDelete
  17. Subscriu! am mancat parfumul acesta pe paine! dar evident nu am avut talentul tau in a-i declara pretuirea!

    ReplyDelete
  18. Cred ca e una din cele mai triste postari citite de mine, sa nu mai zis ca melodia a ajutat enorm la crearea acestei stari. Imi pare rau ca au iesit aceste insiruiri triste de cuvinte si nu din cauza ca nu sunt frumos prezentate, ci din pur si simplul fapt ca totul la tine inca ruleaza in durere.

    ReplyDelete
  19. Inger si demon... Raiul si iadul sunt in noi, spunea nu-mai-stiu cine... Asadar suntem si inger si demon, fiecare dintre noi. Ai scris atat de frumos incat - poate si pentru ca desenul e in alb si negru - vad totul doar in alb si negru. E un autoportret? Unde e demonul? El e desenat, probabil, in suflet... Multa dragoste se strecoara dintre cuvintele scrise si - parca - ar mai fi fost atatea de scris! Cuvintele acestea "alunecoase"! Ne ridica si ne trantesc, ne duc la cer si apoi in hauri... Cata putere pot avea cuvintele! Numai cei care au fost raniti de cuvinte pot intelege... Si cuvintele sunt doar cuvinte... buzele care le rostesc, insa, sunt cele care dau aceasta putere cuvintelor...
    Elly! Ma opresc, ca alunec intr-o ameteala de cuvinte... E foarte frumoasa povestea! Am senzatia ca e un intreg roman in spatele acestor cuvinte.
    Viata fericita, Elly!

    ReplyDelete
  20. Cutremurătoare şi emoţionante gânduri. Îţi suntem alături, cu prietenie şi sinceră preţuire. Chiar dacă acum simţi sufletul spart în cioburi, se va reîntregi şi va fi bine.
    Scrii atât de frumos, chiar şi atunci când faci mărturisiri dureroase. Să nu te opreşti. Şi scrisul este o "terapie" vindecătoare pentru suflet.
    Numai bine îţi doresc din suflet!

    ReplyDelete
  21. Înfiorător articol. Nici nu vreau să comentez...pentru că nu pot. Stau și mă uit ca prostu' la ecran.................. Într-o lume în care nesimțiții sunt majoritari, iar eu sunt liderul lor, prezența unor persoane atât de sensibile, ca tine, este precum o gură de Oxigen într-o hazna puturoasă. SPER, să fii din nou fericită.............................................................

    ReplyDelete
  22. CE frumoasa e imbinarea dintre cuvinte, arome si muzica...

    ReplyDelete
  23. foarte frumos totul, si pentru cine e interesat de ce contine parfumul are aici www.parfumuri.joo.ro/parfumuri-dama/givenchy/ange-ou-demon.html

    ReplyDelete