În
sfârșit, chiar dacă nu se prea mulează perfect pe prognoza meteo pe
care ne-au tot servit-o în ultimele zile televiziunile (și chiar și
internetul), primăvara pare să-și reintre cu timiditate în drepturi.
Zăpada,
căzută aproape pe neașteptate peste noi, s-a topit cam peste tot lăsând
locul pământului reavăn care respiră și transpiră primăvară. Printre
picături de ploaie, printre nori, soarele s-a lăsat mai greu astfel că,
deși azi am așteptat circa 20 de grade cu plus...n-am prea primit.
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________
După ani și ani ... o provocare
Azi, în avanpremieră la ziua de 1 Aprilie...o ghicitoare multiplă. Cine se află în imaginile de mai jos? Unii se poate să fie mai ușor de recunoscut, alții puțin mai greu... dar deloc imposibil. Un pont: cu toții sunt din lumea muzicală...românească. Vă voi oferi răspunsurile luni seara. Va fi și un clasament cu cine, ce și cum a răspuns. Un fel de Top 10.
Acum, să trecem la treabă!
================================================
Nu uitaţi!La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
"Postarea participă la joculHAPPY WEEKEND! - Ediţia 13." ATENȚIE!Dacă ediția curentă n-a fost încă publicată la momentul când vă pregătiți postarea,rog preluați link de la ediția anterioarăaHAPPY WEEKEND!"
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).
Dacă
dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o
imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o
oglindă retrovizoare.
Pe oricare dintre televiziuni m-aș uita...nu am ce vedea. Ma refer la ceva care să merite a fi privit. Căci toate programele televiziunilor abundă de nimicuri .
De câteva zile, mai precis vreo zece, povestea bentiței tricolore a generat discuții peste discuții. Care mai de care, deontologi sau simpli moderatori plus invitați prin platouri și chiar oameni politici din categoria Vanghelie, C.V.Tudor sau Funar, s-au înghesuit să sprijine destul de ipocrit și cu dorința de a ieși în față, teribilismul unei fetișcane. Care nu mă poate nimeni și nimic convinge că a recurs la acel gest dintr-un profund sentiment patriotic ci pentru că voia, la fel, să fie remarcată și să provoace. Probabil din lipsă de băgare în seamă. Cu toții am fost adolescenți, cam știm ce înseamnă.
...O zi de februarie ca o zi de primăvară... Soarele era prietenos, pe cerul albastru pluteau norisori de vreme bună și-l brăzdau, din timp în timp, pâlcuri de păsări, poate porumbei, foarte dezinvolți, cu toată aglomerația marelui oraș. Ar fi strigat de bucurie. Mirosul de pământ reavăn îl moleșea însă. Poate și fiindcă era obosit peste măsură. Avusese penultimul examen din sesiune, încercare ce se sfârșise foarte bine deși nu reușise să parcurgă toată materia. Mirosea a primăvară, calendaristic însă, mai era destul de mult până acolo.
Presupun ca recunoaste oricine acest fragment de film. Oricine a vazut macar o singura data, fie si fugitiv "Veronica", un film ce inseamna chiar definitia copilariei pentru copiii dn Romania, o adevarata capodopera, creată de către Elisabeta Bostan.
Dem Rădulescu în Motanul Dănilă
Unul dintre rolurile principale din Veronica, asa cum se deduce si din acest clip, a fost jucat de către Dem Radulescu. Un actor genial. Care, din pacate ne-a parasit prea devreme, in anul 2000. Cand ma gandesc la acest film, in afara de Veronica, personajul care imi "sare" automat in fata ochilor este Motanul Dănila, cu care Dem Rădulescu s-a identificat, imprumutandu-i personalitatea sa fascinanta si debordanta. L-am vazut pe Dem Radulescu in zeci de roluri. Mai drag ca in acest rol parca nu mi-a fost in niciun altul.
E un exemplu, as zice, la intamplare. As putea sa povestesc despre Amza Pellea, despre Toma Caragiu, despre Irina Petrescu, despre Stefan Iordache, despre Gheorghe Dinica...si despre multi, multi alti actori romani in roluri exceptionale. Roluri care le-au venit precum o manusa si in care au stralucit. Roluri pentru care eu, daca as fiAcademia Americană de Film, le-as da cate un Oscar, sa stie intreg mapamondul ce actori minunati am avut si avem.
I-am iubit si-i iubim pe actorii nostri. Au nevoie de dragostea noastra, de aprecierea noastra, cei care suntem publicul spectator. Dar nu-i suficient. Nu poti cumpara paine cu dragoste, nu poti cumpara rosii din piata cu (amintirea) aplauze(lor), cat ar fi (fost) ele de furtunoase si de indelungate.
Trebuie mai mult. Actorii, ca si noi, toti ceilalti, mai au nevoie si de altceva. O sa sune cam urat, stiu. Dar au nevoie si de sustinere financiara pe masura. Mai ales cei care s-au retras din activitate prin pensionare si au pensii ridicol de mici.
UNITER, înca din anul 2002, a pornit o Campanie Naţională, numita „Artiştii
pentru artişti”.
Prin spectacolele inscrise in campanie, toate teatrele din tara, a caror lista este aici, programeaza cate un spectacol ale carui incasari se varsa in fondul infiintat special. Banii din acest fond merg catre actorii in varsta care intampina probleme financiare.
Campania se incheie anual cu un spectacol de gala. Anul acesta spectacolul de gala se numește "Clipe de viață" si se desfasoara pe 25 martie 2013, la ora 19:00, pe scena Teatrului National din Bucuresti.
Bilete la spectacolul de gala se gasesc la Teatrul National Bucuresti, la sala Palatului, Magazinul Unirea, Casa de bilete ArCuB si pe bilete.ro, biletoo.ro, blt.ro precum si in alte locatii.
UNITER va invită să mergeți la toate aceste spectacole, din tara si din Bucuresti. Numai astfel aplauzele se pot transforma in acea prețuire care sa ajute si financiar.
Articol care se înscrie în campania BlogalInitiative de spijinire a Campaniei Naționale „Artiştii
pentru artişti” a UNITER România.
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________
Poveste despre un negru...
Astăzi am să vă spun o poveste despre un negru. Povestea tortúrilor unui negru. Vă veți întreba ce legătură are această poveste cu ediția de astăzi a HAPPY WEEKEND! Veți vedea că are.
Să vă mai spun ceva.
Pe 24 martie 2012, HAPPY WEEKEND! debuta cu prima sa editie. A fost o încercare de a aduce în blogosferă zâmbete, întâmplări frumoase, povești vesele, imagini haioase dar și o cugetare sau mai multe care să ne pună pe gânduri fiindcă viața are de toate. Deci tot felul de lucruri care să ne relaxeze. Nu am crezut că HAPPY WEEKEND! va împlini un an. Pur și simplu nu am crezut. Deși am sperat...
La aniversare vă spun povestea acestui negru cu toate chinurile prin care a trecut.
Dar mai întâi o imagine care spune mai mult decât o mie de cuvinte:
Umbrelele sunt exact același model. Eu zic ca este rasism...
Să revin la poveste...
În povestea mea este vorba nu despre un negru oarecare ci despre Tortul negru (de cacao).
Tortul negru s-a inventat cu mai mult timp în urmă dar nu s-a inventat pentru ce trebuie. Abia astăzi veți înțelege de ce s-a inventat. Astăzi, pentru că la aniversarea unui an, iată că povestea sa se întâlnește cu povestea HAPPY WEEKEND!
Luați așa: 10 ouă, 1/2 kg. de zahăr, 100 grame de cacao, 4 linguri cu vârf cu făină și 300 grame de unt.
Zahărul se amestecă cu cele 100 gr. de cacao până ce amețesc apoi, ca să-și mai revină, stropiți-le cu o ceșcuță cu apă chioară. Cratița în care le-ați torturat puneți-o acum pe foc. Așa merită! Țineți-o acolo, tot mestecând, până ce amestecul se topește.
Acum lăsați-o să se mai răcească puțin. Nici ouăle nu trebuie lăsate întregi. Se sparg unul câte unul, iar fiecare gălbenuș se pune în amestecul de zahăr și cacao și se amestecă. Din nou până amețesc. Amețiți-le până ce le-ați amestecat pe toate cele 10 gălbenușuri. Așa! E bine!
Compoziția care a rezultat se împarte în două părți. Una mai mare.
Acum le-a venit rândul la tortúră și albușurilor, care zâmbeau privind la suratele gălbenușuri prin ce treceau.
Luați-le și bate-ți-le spumă tare. Dar tare sa fie! Apoi, le luați cu o lingură și le amestecați cu partea mai mare de compoziție. De data asta cu oleacă de blândețe. Treptat-treptat. Apoi puneți, tot mai încetișor, și cele 4 linguri de faina, lingură cu lingură.
Luați o cratiță sau o formă potrivită pentru un blat de tort și mâzgăliți-o cu puțin ulei apoi mai puneți și niște făină. Ca să se umplă pe tot interiorul. Să fie tapetată. Pe fund așezați o foaie de hârtie rotundă pe care în prealabil ați tăiat-o cu o foarfecă. Tortúrile abia au început.
Ați încins cuptorul? Căci trebuie să fie bine încins.
Turnați toată compoziția în forma de tort și zvârliți-o în foc. Nu vă faceți probleme e doar un blat de negru, de tort negru, mă rog. Țineți-l acolo până se coace, adică până începe să de dezlipească de marginile formei. Buuun!
Îl scoateți din cuptor, apoi din formă, îi dezlipiți și foaia de sub el și-l lăsați să se răcească bine.
Unde a fost cantitatea mai mică de amestec de zahăr și cacao puneți untul, cele 300 de grame. Amestecați bine-bine. Cel mai bine cu un mixer până se transformă într-o spumă.
În alt vas faceți un sirop din apă și zahăr. Să fie dulce, așa-i place negrului. Îi mai place ca siropul să fie și aromat bine cu esență de rom așa că nu vă zgârciți.
Tortúrile continuă...
Cu un cuțit bine ascuțit tăiați blatul, pe înălțime, în 3 foi. Cam așa:
Așezați prima foaie pe un platou. Apoi o însiropați bine cu sirop de rom și apoi plesni-ți-i niște cremă. Așa:
Și pe-a doua foaie trebuie s-o chinuiți la fel:
Apoi o puneți și pe-a treia, pe care doar o însiropați.
Restul de cremă, cam a treia parte, o întindeți frumos pe tot negrul. Pe tortul negru voiam să zic.
I-am pus și niște trandafiri. Parcă, după atâtea chinuri, a ieșit frumos. Credeți-mă, este și foarte-foarte bun. Chiar dacă pare să aibă mult unt, nu este așa și nici cu gust de plastic cum sunt torturile comandate la cofetării.
La aniversarea unui an de HAPPY WEEKEND!, vă servesc cu o felie virtuală de tort!
Asta a fost povestea Tortului negru. Nimic despre rasism. Am glumit. Doar e HAPPY WEEKEND! :)
================================================
Nu uitaţi!La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
"Postarea participă la joculHAPPY WEEKEND! - Ediţia 12." ATENȚIE!Dacă ediția curentă n-a fost încă publicată la momentul când vă pregătiți postarea,rog preluați link de la ediția anterioarăaHAPPY WEEKEND!"
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).
Acum ceva vreme, in anul 2009, am fost la Sighisoara, exact in perioada Festivalului interetnic, ProEtnica. Am dat o fuga, intr-o vizita de doua zile, cu cei mai buni prieteni, sot si sotie, la o fosta colega de-a noastra de facultate.
Pentru ca ea locuia si inca locuieste cu chirie intr-o garsoniera, desigur ca nu ne-a putut caza la ea dar a aranjat o cazare la o cabana, pe munte, la tatal unui coleg de serviciu.
Nu vreau sa povestesc cum a fost, poate ca o voi face cu o alta ocazie si poate ca voi oferi si imagini. Pot doar sa spun ca a fost asa cum nu mi-am dorit.
Construcția Casei cu statui, cum mai este cunoscută clădirea, a fost începută de către Dimitrie Cavadia în 1873 și a durat cam 10 ani fiind terminată de către celebrul arhitect Richard Kraft. Clădirea, flancată de cele 4 statui realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea într-un atelier italian, îmbogățește strada Stavropoleos, este declarată monument istoric și a fost restaurată de către Șerban Sturdza iar din 2011 este locație a unui restaurant rafinat, cu bucătărie franțuzească: Restaurantul NEGRESCO.
Dacă
dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o
imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o
oglindă retrovizoare.
"Vei fi acolo?"(2006)de Guillaume Musso - Recenzie
Guillaume Musso
"Tot ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla, indiferent câte eforturi ai face pentru a evita acel lucru. Tot ce nu trebuie să se întâmple nu se va întâmpla, indiferent câte eforturi ai face pentru a obține acel lucru"
[Ramana Maharishi][fragment din roman]
"Am observat că până și cei care spun că totul este predestinat și că nu putem schimba nimic se uita în stânga și-n dreapta înainte să treacă strada." [Stephen Hawking] [fragment din roman]
"Scrisul, în cazul meu, este o
activitate obositoare, cronofagă, care te face asocial: stai în
halatul de baie şi nu mai vezi nici o diferenţă între zi şi
noapte.
Se întâmplă să scriu pagină după pagină, dar
nu mă pot apuca de scris decât dacă ştiu deja sfârşitul.
Pentru că atunci textul funcţionează ca un vârtej şi
sfârşitul trage restul conţinutului după sine. Tensiunea de
la suprafaţă e alta. Sunt autori care scriu prima propoziţie
şi le aşteaptă pe celelalte. La mine nu merge aşa."[Interviu cu Katja Lange-Müller - decembrie 2010].
Soja se află de un an în Belinul de Vest. [Soja se citește și pronunță exact ca românescul Zoia. Sau rusescul Zoia, de la Zoia Kosmodemianskaia, care, "grație" mamei sale, i-a fost "nașă".]
Mama Sojei făcea parte din lumea bună a vieții politice berlineze, secretar doi al conducerii de partid, fapt pe care fiica sa nu l-a apreciat ca fiind unul extraordinar, ba chiar dimpotrivă de vreme ce, scârbită de tot si toate, în 1986 trece Zidul.
Capete de coloane, lespezi de mormânt și intrarea în catacombe
Lespede de marmură
Bustul lui Vlad Țepeș (2003)
Ruinele Curții Domnești
Curtea Veche (sau Curtea Domnească) este prima curte domnească din București, ridicată, pare-se, de către însuși Mircea cel Bătrân, la sf. sec al XIV-lea. În 1718 are loc marele incendiu care distruge Bucureștiul. După încă 20 de ani, în 1738, are loc și un cutremur care o face complet inutilizabilă. Ansamblul Curții Domnești însemna un palat (Palatul Voievodal), Biserica Buna Vestire (Biserica Curtea Veche), casele cu saloanele de primire, cancelariile domnești, anexele (grajduri, magazii, grădini). Acum, vechea Curte Domnească este amenajată ca sit arheologic protejat (Muzeul Curtea Veche). Întreg ansamblul care a reprezentat Curtea Domnească se află pe Str. Franceză, Nr. 25-33.
