HAPPY WEEKEND! - Ediţia 34 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
_________________________________________________________________
Off...din nou se micșorau zilele, din nou veneau serile răcoroase și nopțile reci. Începuseră cu putere nunțile. Ce mai, venea toamna... Oftă... Coanei Marieta nu-i plăcea toamna, nu-i plăcea frigul. Știa că trebuia să se ocupe mai mult singură de toate ale gospodăriei care nu era mare dar era. Al ei, care fusese funcționar în Poliție, acum pensionat înainte de vreme, era cam delăsător acasă. Acasă el era superiorul și nu se pricepea cum să fie. Deh, om care toată viața lui știuse doar să răspundă la ordinele superiorilor. Dar era om cumsecade Pavel al ei, și-l iubise mult în tinerețe. N-avuseseră noroc de copii, nu știau din care pricină.
Povestea este pură ficțiune.
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă._________________________________________________________________
Te pui cu nașii?!?
 |
| foto personală |
Off...din nou se micșorau zilele, din nou veneau serile răcoroase și nopțile reci. Începuseră cu putere nunțile. Ce mai, venea toamna... Oftă... Coanei Marieta nu-i plăcea toamna, nu-i plăcea frigul. Știa că trebuia să se ocupe mai mult singură de toate ale gospodăriei care nu era mare dar era. Al ei, care fusese funcționar în Poliție, acum pensionat înainte de vreme, era cam delăsător acasă. Acasă el era superiorul și nu se pricepea cum să fie. Deh, om care toată viața lui știuse doar să răspundă la ordinele superiorilor. Dar era om cumsecade Pavel al ei, și-l iubise mult în tinerețe. N-avuseseră noroc de copii, nu știau din care pricină.
Până-n ziua când Dumnezeu, care mereu știe ce face, chemă la el, pe rând, pe bărbatul soră-sii, apoi la doar doi ani și pe soră-sa. Le rămăsese o fetiță, Antigona. Nu-i plăcuse numele dat fetiței nici ei, nici chiar părinților dar te pui cu nașii?!?
Hazul era că pe nașă o chemase Antigoana, odihnească-se în pace, că și ea fusese iertată de Dumnezeu. Atât înțeleseseră ăia de-o botezaseră și pe ea din povestea tragică a lui Oedip și a fiicei sale Antigona. "Deh, familie de mici negustori cu ifose cât casa!", își spuse încă odată, în gând, coana Marieta.
Hazul era că pe nașă o chemase Antigoana, odihnească-se în pace, că și ea fusese iertată de Dumnezeu. Atât înțeleseseră ăia de-o botezaseră și pe ea din povestea tragică a lui Oedip și a fiicei sale Antigona. "Deh, familie de mici negustori cu ifose cât casa!", își spuse încă odată, în gând, coana Marieta.
Ea mai citise, mai știa, se trăgea din familie bună dar cam scăpătată.
Așa că pe nepoată n-o chema Antigona decât în acte. De când venise pe lume o alintaseră Antia.
La radio cânta Maria Tănase. "Doamne, ce voce avea fata asta!", își spuse coana Marieta, în extaz.
Antia crescuse de la aproape șapte ani în casa lor și-i considera de părinți. Le zicea mamă și tată. Lor le creștea inima. La început.
Antia făcuse cu chiu, cu vai Școala de gospodărie. Dormea pe ea de lene. Nu-i plăcea coanei Marieta da' acu' ce era sa mai faca? Era a lor.
Trăgea însă nădejede s-o mărite binișor. Avea ceva zestre, cu ce i-ar mai fi dat și ei, tocmai bine. Norocul ei că era frumușică și asta era și speranța mătușii. Dar Antia făcuse douăzeci și doi de ani și până acum nu prea avusese noroc. O fi fost frumușică dar prea era necărcălită și cam îngălată, cu toate eforturile coanei Marieta. Mai era și prea molcomă, prea greoaie în mișcări, părea ca nu-i plăcea nimic. Pețitorii nu se înghesuiau deloc.
Ieri, în sfârșit, venise din nou pețitoarea și spusese că a găsit un băiat bun, credea ea, pentru Antia. Stabiliseră ca vederea să aibă loc mâine.
Coana Marieta îi spusese Antiei, sfătuind-o să fie și ea un pic mai vioaie, mai veselă. Și să pună mâna neapărat să se spele fiindcă știa ea ce podoabă avea în casă.
Acu', ca s-o spunem pe-a dreaptă, mai entuziasmată și emoționată părea mătușa decât fata. Coana Marieta îi alese Antiei rochia, pantofii, îi tot băgă în cap ce să vorbească, cum și când să vorbească...
 |
| foto personală |
Veni și ziua întâlnirii. Când nu mai era mult până la ora stabilită, o trimise să se spele. Trebuia să se pregătească ca să se îmbrace, că acu' venea tânărul ăla!
Fără vreun chef de înc-o vedere, Antia își turnă apă caldă, mai mult se stropi pe față apoi, parcă cu teamă de apă, ceea ce, fie vorba între noi și rămâne secret, chiar și avea, se spălă cu vârfurile degetelor ude, oleacă pe gât. Doar pe gat. Rochia era rochie serioasă, nu lăsa decât gâtul la vedere. "Ce trebuia mai mult?" gândi Antia. Mai stătu acolo puțin, ca să treacă timpul iar când se întoarse o minți pe mătușa că se spălase. Bine.
Gata! Era îmbrăcată. Antia se dădu cu puțină pudră că avea fața cam grasă, cu roșu pe buze și în obraji și apoi cu puțin odicolon.
Și se puseră pe așteptat. Mai era preț de vreo juma' de oră până la apariția pretendentului.
Așteptară...așteptară...așteptară... Trecură două ore și tânărul nu mai apăru. Veni seara...
Nu mai apăru deloc. Cine naiba știa ce se întâmplase?!? Poate ceva rău. Avea să afle ea, coana Marieta.
Antiei îi era însă necaz nu de altceva ci doar că făcuse efortul să se spele și pe gât.
Și, uite-așa, rămase fata cu gâtul spălat...
*********************************************************
Povestea, care sper să vă placă, este scrisă în memoria mătușii mele, sora mult mai mare a tatălui meu, care acum două zile ar fi împlinit niște ani.
Fotografiile sunt de familie: mătușa mea, pe vremea când era o fetiță, cu mama ei (bunica mea paternă) și tot mătușa mea, la anii maturității. N-a avut copii...și poate ar fi fost fericită să aibă chiar și o Antia.Povestea este pură ficțiune.
================================================
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, nu către linkul blogului, specificând:
"Postarea participă la jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 34."
ATENȚIE! Dacă ediția curentă n-a fost încă publicată la momentul când vă pregătiți postarea, rog preluați link de la ediția anterioară a HAPPY WEEKEND! "
ATENȚIE! Dacă ediția curentă n-a fost încă publicată la momentul când vă pregătiți postarea, rog preluați link de la ediția anterioară a HAPPY WEEKEND! "
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).
:D Eu zic ca povestirea a avut un final fericit, atat pentru Antia(simpatica prescurtarea de la Antigona), care a scapat de pretendentul nedorit si care numai chef de maritis nu avea, de fapt nu prea avea chef de nimic, cat mai ales pentru saracul baiat, care, probabil, aflase intre timp despre obiceiurile tinerei pe care urma s-o intalneasca. :P
ReplyDeleteDin pacate, constat, mai ales prin mijloacele de transport in comun, ca mai sunt si acum oameni certati rau cu apa si sapunul.
Weekend placut, draga Elly. :)
:)) Cred ca a avut final fericit mai ales pentru pretendent :))
DeleteBiata Antia iti dai seama cat a batut-o dupa aceea la cap coana Marieta. :)
Cat despre oameni care n-au chef sa se spele...fara numar.
Multumesc, draga Nice! La fel!
P.S.- Abia mai tarziu revin sa mai vad ce se intampla la HW si pe la prieteni azi :) Am fost plecata si de abia am reusit sa scriu povestea de azi, ceva foarte special, cu culoarea si parfumul unor alte timpuri, de mult apuse.
Mi-ai amintit de un personaj din Craii de Curtea-Veche, nu-mi amintesc cum o chema. Umbla sleampata si imputita prin casa, dar macar cand aveau musafiri, ori cand iesea in oras, se spala si se aranja de n-o recunostea lumea.
ReplyDeleteCe inseamna ”necarcalita” ?!
Mi-a placut grozav povestirea ta despre fina Antigoanei !
Happy Weekend, Elly !
Draga Zina, imi pare bine ca personajul aminteste de un personaj dintr-un roman celebru, fapt ce ma onoreaza. Mi-e rusine, dar n-am reusit sa citesc pana acum Craii de Curtea Veche.
Delete"Necarcalita" inseamna neingrijita, sleampata, si chiar cam neindemnatica, nepriceputa. Eu un arhaism, rar se foloseste. Eu l-am mostenit de la mama care are in vocabular o multime de vorbe din astea, mostenite si ele de la parintii ei :)
Ma bucur ca ti-a placut povestirea. Weekend placut si tie!
Va vizitez putin mai tarziu, sper sa nu fie vreo suparare. :)
:) weekend plăcut, draga mea.
ReplyDeleteBine te-am regăsit! :)
Bine-ai revenit, draga Anastasia! :)
DeleteSi bine ia venit la poveste, care sper ca ti-a placut. Azi am dorit o editie mai altfel...pentru motivul mentionat.
Vin mai tarziu la voi toti, am o multime de probleme de rezolvat. Nu mai esti la curent cu noutatile ;)
Happy weekend! :)
:) ei, am mai citit eu câte ceva aşa...
Deletete pup, :)
Mai urmează? Nu de alta, dar pe mine m-a prins stilul in care ai scris.
ReplyDeleteHappy weekend!
Draga Iustina, ma incanta ceea ce spui.
DeleteNu, nu mai are o continuare. Cred ca e destul de clar cum era Antia si ce necazuri avea sa aiba in viata :) Desi, pana la urma, cu siguranta si-a gasit si ea petecul, ca orice sac. :))
Multumesc. Happy weekend si tie!
da, mai bine sa nu aflam ce petec si-a gasit ;)
DeleteAntigona vs Antigoana.
ReplyDeleteInteresantă paralelă.
Oare de ce n-a venit peţitorul?
Nu e o paralela. Dar daca asa vrei s-o vezi...n-am nimic impotriva :)
DeleteOare de ce? Nu stim si cred ca nu vom afla niciodata ;)
Foarte frumoasa povestea de astazi. Ai un talent extraodinar Elly!
ReplyDeleteDar chiar, oare de ce n-a mai venit petitorul? Ne-ai lasat pe noi sa ne imaginam ...
Un inceput de toamna minunat iti doresc! :*
Multumesc mult, Larisa draga! :)
DeleteNu vom sti niciodata. Poate e mai bine, cine stie ce-am mai fi aflat! :))
La fel iti doresc si eu!
Dupa colturile gurii, zic si eu: apriga muiere!!
ReplyDeletePetitorul o fi fost mai blegut si s-a retras la timp!
Vreau sa cred ca in acest comentariu te tii de glume :)
DeleteDane, povestea mea de azi n-are nici cea mai mica legatura cu fotografiile, deci nici cu famila mea. Povestea este pura fictiune.
Fotografiile au legatura cu altceva, cu ceea ce scrie la finalul povestii, cu scrisul de culoare rosie. Dar nu stiu daca ai citit pana acolo.
Fotografiile sunt postate si pentru a da culoare povestii care se petrece in perioada interbelica, perioada in care e facuta si prima fotografie.
Ha, ha! Mi-a plăcut mult de tot povestea ta! Mă amuză teribil când descopăr numele pompoase pe care şi le puneau unii din înaintaşii noştri. Ce ne mai mirăm de contemporanii noştri?
ReplyDeleteŞi bunica îmi povestea de treaba cu babele peţitoare, cum mai aranjau ele căsătoriile şi ce de laude şi minciuni se vehiculau, numai să iasă "afacerea".
Tot la bunica am auzit cuvântul "necărcălită". Şi multe altele, tare amuzante, de care noi nu mai ştim.
Îţi doresc un weekend frumos, dragă Elly! :-)
Da, povestea e o pagina din trecut. O pagina usor amuzanta, caci am dorit sa va inveselesc azi, fiind weekend. Totodata este un omagiu postum adus matusii mele care a ajutat la cresterea mea si careia i-am spus mama, ca si mamei mele. Matusa mea n-are nicio legatura cu povestea, doar ca ziua sa de nastere a fost acum doua zile. :)
DeleteDeci acest cuvant inca se mai foloseste, pe ici, pe colo. Interesant este ca bunicile noastre au dus mai departe cuvinte care pe parcurs vor disparea din vocabular, din pacate.
Multumesc, draga Alex. Iti doresc la fel!
E un nume frumos Antigoana, cea rămasă nemăritată, cu toate că
ReplyDeletes-a spălat pe gât şi şi-a dat pe obraji cu pomezi şi cârmâz.
Aha, şi tu o iei la goană 6 km, după care urmează o antigoană,
ca să mai răsufli un pic, cât să vezi ce comentarii ai primit.
Cea ramasa nemaritata (pana una-alta) e Antigona :) Antigoana era nășica ei :))
DeleteAm fost la alergat :) M-am intors de curand. Iar comentariile primite ma încântă.
:))
ReplyDeletevai de capul meu!
pai zic sa-i cautam Anitei repede alt pretendent acum ca tot s-a pregatit atat! :P
Cred că pețitoarele s-au ocupat în continuare de măritișul Antiei. Coana Marieta știa ce vrea :))
DeleteInteresanta poveste.
ReplyDeletePetitorul cred ca a auzit despre "frica de apa" a Antigonei si i s-a cam luat de insuratoare. :D Parerea mea.
Poate că chiar i s-a întâmplat ceva. Dar așa cum era credința coanei Marieta, Dumnezeu știe întotdeauna ce face :)
DeleteMa bucur ca ți-a plăcut povestea. Mulțumesc!
Super poveste! :) Si finalul e neasteptat! Sarmana fata! A ramas cu gatul spalat! Ce om fara mila pretendentul acela! Ce om fara cuvant! Sa lase el o fata cu gatul spalat?! Unde mai gaseste asa ceva?!
ReplyDeleteAm cunoscut o doamna care se numea Afrodita. Sigur ca nimeni nu ar trebui sa faca unele "comparatii" intre ceea ce simbolizeaza Afrodita si femeile care au acest nume dar e imposibil sa n-o facem, macar o data, la un moment dat. :)
Spor la antrenamente! Iti doresc un weekend minunat! Sa ai si timp pentru odihna iti doresc! Cu drag!
Draga Diana, ma bucur mult ca ti-a placut povestea. Adevarul este ca e fictiune insa e inspirata de unele povesti de pe vremuri pe care le spunea matusa mea, de aceea i-am si dedica-to. Povesti pe care le-am tinut minte...desi s-a stins de ceva ani.
DeleteMultumesc!
Faină povestea! :)) Sărmana fată, s-a spălat şi pe gât şi tot nu i-a venit prinţul pe cal alb.
ReplyDeleteHappy weekend, Elly! :D
Da, ca sa vezi, dupa asa un sacrificiu...nimic!
DeleteMultumesc!
:)))) chiar ca s-a salvat baiatul! :) esti tare haioasa! felul in care ai povestit e savuros, ca de obicei :)
ReplyDeletee greu de crezut ca sunt si femei certate cu apa, dar na..Antigoana e un personaj...de poveste! :)
Mona, povestea e fictiune in ansamblu insa o fata cu frica de apa exista in povestile matusii mele. Matusa mea daca ar fi avut un blog, te-ar fi amuzat mult, acum imi dau seama ca pe ea o mostenesc. Nici nu m-am gandit pana acum...
DeleteIar Antigona si Antigoana au existat si ele...o ruda indepartata a noastra se numea Antigona alintata Antia, botezata dupa nasa Antigoana :) Deci povestea e o fictiune inspirata din povesti mici reale.
1.Referitor la partea de ficţiune :
ReplyDeletea. "Antigona" este numele românizat (dar care e idem şi în engleză ca scris) al grecescului "Antigoni".
b. Şi din nou am crezut că citesc o frântură de roman de-al Ilenei Vulpescu.Mai e nevoie să mă explic ?
c. De ce nu a venit băiatul : peţitoarea ştia că fata e leneşă şi..."necărcălită" :) .De aceea i-a găsit un băiat pe măsură : adică tot leneş şi..."necărcălit" :) ... De leneş ce era el, nu a mai binevoit nici măcar să se deplaseze să vadă..."partida"... Sau poate a uitat instantaneu, mai ştii ?! Lipsă de ţinere de minte ! :)
2. Referitor la partea reală :
a. Prima fotografie mă duce cu gândul la fraţii noştri aromâni.Aşa îmi dau impresia că sunt cele două persoane din poză : de origine aromână.
b. Cea de-a doua poză a fost făcută (a se vedea pe verso ! :) ) cam prin anul 1960 cu plus minus trei ani.Am rămas frapat de asemănarea persoanei fotografiate cu mama mea, din pozele cam tot de prin acei ani. Şi mama avea o broşă asemănătoare.Mină identică, vârstă, coafură, alură, aer...Extraordinară asemănare !
c. Mi-a plăcut acest mic omagiu scris de Elly.Apreciez mult pentru că şi eu am avut parte de mai multe mătuşi şi bunici (feminin plural !) care m-au crescut, educat şi povăţuit în lipsa mamei...
Mulţumesc mult, Elly. Numai bine !
1.a. Da...stiu :)
Delete1.b. Cred ca nu mai e nevoie, am inteles. Iinseamna ca am ajuns la un anume nivel sau poateca acesta mi-e stilul. Depinde mult de subiecte, stilul de scris il adaptez lor :)
1.c. Nu stiu de ce n-a venit dar coana Marieta si-a jurat ca va afla :) Posibil sa se fi intmplat ceva.
2.a. Cele doua persoane sunt din familia mea :) Nu, nu suntem aromani...mai amestecati, asa, dar nu aromani.
2.b. Nu are data pe verso, mai mult, este inramata (deci am avut probleme s-o fotografiez) dar ai dreptate: este din anii 60 plus. Cam pana in 65. Moda era si pe atunci suverana. :) Femeile se imbracau si coafau asemanator. Iar micii artisti fotografi...ei bine, si in arta lor era o moda :)
2.c. Matusa n-a avut copii, era la o varsta cand avea experienta de viata si placere sa ne creasca. Ca pe niste nepoate de bunica mai degraba. Mai potrivit ar fi fost sa ii spunem bunica dar...asa am simtit noi, ca mama suna mai bine, mai aproape de sufletul ei mare.
Multumesc si eu pentru apreciere. Mie mi-a trezit multe amintiri acesta poveste. Matusa era o povestitoare desavarsita. Merita o poveste frumoasa.
Elly, tu azi ai gonit, n-ai...antigonit! Ha ha ha! :))
ReplyDeleteAm petrecut o splendidă zi la țară, mulțumesc pentru înscriere și scuză ora târzie la care am ajuns aici! Ultima zi a verii se cerea petrecută într-un mod tradițional: aer curat și roadele grădinii! :P
Elly dragă, de data acesta ai fost și mai originală cu HW-ul, mi-a plăcut la nebunie povestea și pozele! Vezi, Antigoana, a rămas nemăritată, efortul ei de-a fi curată pe gât n-a fost răsplătit! :))
Happy Weekend și o noapte așa cum crezi tu că trebuie petrecută ultima noapte a verii. Te pup, weekend excelent! :)
:)) Da, am facut de toate. Greu de crezut si pentru mine.
DeleteSincer, nici n-am bagat de seama ca a fost ultima zi de vara. Pentru mine deja de la 15 august e doliu in privinta asta. Plang dupa vara.
Tu stii, Mirela, ca vreau sa va ofer din cand in cand ceva diferit. Ca sa nu va plictisesc si sa nu ma plafonez.
Nu Antigoana a ramas nemaritata. Aceea era nasa, pe fata au botezat-o Antigona, corect.
Multumesc mult, draga mea!
Ce oameni!!! Cum sa o lase cu gatul spalat pe saraca fata:)). No, am ras cu pofta la povestea ta, faina de tot. Si da, la mine primul gand s-a indreptat tot la Craii de Curte-Veche, de care a amintit Zina mai sus.
ReplyDeleteDe saptamana viitoare revin cu postare la HW ca tare mi-a lipsit.
P.S. Astept detalii de la mare;)
Sa ai un weekend minunat, draga mea!
Sper ca detaliile de la mare sa fie macar simpatice :)
DeleteMa bucur ca te-a amuzat povestea. Asta mi-am dorit. Te astept sa vii cand poti, draga Tina.
Am ras pentru ca ti-a iesit o poveste care mi-aduce aminte de satul descris de clasicii nostri, dar si de bucata de viata traita de mine la tara. O singura intrebare am...tu folosesti cuvantul "necarcalita" in ce sens? Ca eu folosesc "carcalita" tocmai cu sensul de rasolita, facuta in raspar sau inecate pentru rufe...
ReplyDeletePoate...desi Antia si coana Marieta locuiesc la oras. In buricul targului. Au radio ceea ce n-avea toata lumea, coana Marieta e nevasta de functionar de Politie...in fine...lumea interbelica pe care o cunosc de la prima mana, ca sa zic asa, din povestile din tineretea matusii mele. Povestea e amuzanta, sunt sigura ca de aceea te-a dus gandul acolo.
Delete"Cârcălit" si "necărcălit" desi par a fi surori...nu cred ca sunt. "Necărcalit" se refera la oameni. E cu "ă" nu cu "â" și înseamnă persoana neingrijita, sleampata, si chiar cam neindemnatica, nepriceputa. Eu un arhaism, rar se foloseste. Eu l-am mostenit de la mama care are in vocabular o multime de vorbe din astea, mostenite si ele de la parintii ei :)
Ei, da ştiu că n-aş mai fi plecat curând de aici. Stilul, cuvintele, acţiunea, numele, titlul...fac un tot pe gustul meu. Ştii deja că-mi plac poveştile, mai ales cele vechi, cu patină şi timbru cu ştaif. Pentru oricine ai fi dedicat aceste rânduri, ar fi fost mândru de ele. Eu plec mulţumita şi încântată. Parcă mi-au uns sufletul care e atât de greu de mulţumit de 6 zile încoace. Apropo, mulţumesc pentru distribuirea fotografiei cu Zoe. E un gest fantastic şi o solidaritate cum rar am văzut. Am simţit că nu degeaba îmi petrec atât de multe ore răsfoind prin blogosferă. Uneori primim răspunsuri când nu ne aşteptăm. Păcat că nu am veşti...
ReplyDeleteN-am mai aparut la HW.....am vrut sa inchei capitolul cu Zana si nu am putut posta si altceva! parca nu se potrivea!....
ReplyDeleteIti multumesc foarte mult ca m-ai inscris, eu sunt toata saptamana in Paris si postarile mele sunt programate de luna trecuta ;)
ReplyDeleteTe pup. Petrecere placuta la mare si succes la concursul de alergare.
Dar chiar ca a avut tupeu pretendentul ala:-w adica fata s'a spalat pe gat degeaba????!!?!?! cum asa ceva?!?! :)) faina tare povestea :)
ReplyDeleteMie mi se pare ca numele i se potrivea de minune. Fata era chiar din categoria Antigoana dupa sapun, apa, baieti etc. Cumva, la un moment dat mi-a amintit de Catherine (La rascruce de vanturi), de pe vremea cand alerga pe coclauri murdara si nepasatoare. :)
ReplyDeleteAi un stil superb de-a scrie. Nu stiu de ce, dar in povestiri ca asta, imi aduci aminte de Creanga. Minunat!
ReplyDeleteImi plac mult de tot numele deosebite. Si totusi, chiar daca Antigona suna foarte interesant, parca tot mai mult mi-a placut acel Antia, care suna foarte ruseste, dar atat de frumos... :)
Eroina m-a uns la suflet. :)) Inca vreo 3-4 petitori si face baie-n toata regula... =))
Foarte frumos gandul tau de a impartasi foto personale, dar...n-ai specificat care-i Antia, care-i Marieta... Putem doar banui. :)