Thursday, September 19, 2013

Ziua concursului începe cu micul dejun.


Am ramas datoare cu o poveste. Si cu un final... 
Trebuie sa revin la Constanta, pentru a continua povestea. Dupa ce mi-am luxat palma mainii stangi, mi-am lovit destul de rau dar, slava Domnului, doar mi-am julit genunchiul piciorului drept si dupa ce am ramas fara inotator si nici n-aveam bicicleta...de parca toate ghinioanele se abatusera asupra echipei din care faceam parte, pana la urma, in ciuda a tot si toate, a rasarit soarele

A doua zi dimineata, la 7,15 coboram la restaurant pentru micul dejun. La receptie am intrebat daca au coborat si colegii mei si daca micul dejun e gata. O doamna ospatarita, care trecea exact atunci pe acolo, a prins din zbor intrebarea mea și mi-a spus ca n-au pregatit nimic, ca nu li s-a comunicat ca trebuie sa fie ceva gata pentru ora 7. La bucataria restaurantului hotelului începeau programul la ora 8,00... 

"- Poate va facem cate un sandwich", a spus pe un ton indiferent. Oare incepea din nou seria ghinioanelor??!!? Asa parea.
Nu stiu cum, acolo la bucatarie s-au razgandit/mobilizat si ne-am pomenit pe mese cu ceva ce semana chiar a mic dejun. Ceai, cafea, unt, gem, paine, branza, rosii, cascaval. N-as fi insirat tot ce continea micul dejun dar de la sandwich la ce-am primit era diferenta mare. Doamnele au incercat sa se reabiliteze. Din mers.
Am mancat repede si am pornit cu totii catre Mamaia, in zona hotelului Rex, peste drum, la Clubul Kaiak, unde erau amenajate traseele pentru cele trei probe.

Cand am ajuns era plin de participanti dar si de sustinatori, chiar si canini. Vremea era perfecta. 

La Triathlon Challenge Mamaia 2013 - Privire de ansamblu la prima ora

Am facut rapid o recunoastere a locurilor prezentate doar pe schema la sedinta tehnica. Eram pregatiti. Mai ales sufleteste.

O parte dintre noi, cei din echipele de bloggeri

Pana ne-am invartit noi putin pe-acolo s-a dat startul la proba supersprint. Cursa de inot a adus primele abandonuri, dupa mine, de inteles. Apa era destul de rece.    

Personal am asistat si la un mini-interviu luat unei cicliste, presupun cunoscuta. Eu, care nu am tangenta cu ciclismul, marturisesc ca nu i-am retinut numele si imi pare rau.

Mini-interviu luat unei cicliste participante la triatlon

Proba de inot era filmata/fotografiata de sus cu niste mici OZN-uri teleghidate. Asa mi s-au parut, zburau in liniste si spectaculos pe deasupra inotatorilor. Se numesc drone si arata ca in imagine. Erau inchiriate de catre organizatori. Drona aceasta are cam 5 kg, opt brate si costa circa 7000 euro. Cel putin aceste informatii le-am primit intreband.

Drona

Dar a venit timpul sa intram in concurs si noi, cei din proba de stafeta sprint.
Echipele de bloggeri au fost formate din:

Echipa 1:

Echipa 2:
Inotător: Cătalin Paval
Alergător: Irimia Dragoș Andrei
Ciclist: Robert Cadar

Echipa 3:
Inotător: Daniel Iancu Marius Vintila
Alergător: Elly Weiss (adica eu)
Ciclist: Andrei Ciomartan (Refu)


Echipa nr. 4
Inotător: Alex Cîrstea 
Ciclist: Vali Bosioc 

Startul s-a dat la ora 09,30. 

Spre zona stafeta - pe aici ...

Primii au intrat in cursa tot inotatorii. Cateva abandonuri din nou au fost ceva destul de firesc, apa fiind la fel de rece iar aglomeratia la start a inotatorilor si mai si... 
Marius Vintila, inotatorul echipei, a facut o cursa buna la cei 750 m si i-a predat cipul de cronometrare lui Andrei Ciomartan (Refu). Cand am apreciat ca mai erau cca. 10 minute pana sa soseasca Andrei, m-am postat in zona de preluare a cipului. 

Facusem o oarecare incalzire, incercand sa vad cum trebuie sa alerg ca genunchiul ranit sa nu fie prea mult afectat. Andrei a sosit, am preluat numarul de concurs si cipul si am pornit in cursa. Vremea se incalzise, dar acceptabil însa in alergare, dupa prima tura, deja caldura devenea oarecum greu suportabila. 

Eu, la finalul primei ture de alergare (cei 5000 metri au fost formati din doua ture)

In asemenea momente trebuie sa va spun ca incurajarile suporterilor chiar conteaza si le multumesc si acum, in scris.  
Tura a doua n-a fost usoara pentru cineva care n-a mai participat la un concurs de ani de zile. Ultima jumatate de tura am simtit-o ca fiind chiar destul de grea. De abia asteptam sa ajung la finish, piciorul incepea sa ma doara, genunchiul pulsa. Si...am ajuns! Am fost fericita pentru ca, pe parcurs, am observat o alergatoare care a abandonat. Poate au fost mai multe abandonuri, atat am observat eu.

Uraaa!  Am ajuns la FINISH :)

A urmat imediat oferirea medaliei...si chiar daca nu am câstigat locul intâi, m-am simtit o invingatoare. 

Medalia a fost oferita cum am terminat cursa

Imediat dupa cursă, genunchiul s-a umflat si durerea ce a aparut m-a facut sa cred ca n-am sa mai pot merge. Ii multumesc inca o data lui Radu pentru ca s-a gandit sa aduca un antiinflamator pe care cu generozitate mi l-a oferit. Prevazuse ca voi pati asa ceva. Antiinflamatorul m-a ajutat desi avea un gust oribil.

Toate bune si frumoase insa tot am ramas cu un mic regret. Mi-as fi dorit sa particip si la ceremonia de inmanare a premiilor. Echipa noastra a ocupat locul doi la categoria BLOGGERS CHALLENGE si am luat si o mica cupa pe care n-am vazut-o. A ramas la Marius Vintila, care, ca prezentator al evenimentului, a participat la festivitate. Mi-a parut rau ca din pricina dificultatii de a ne deplasa de la hotelul din Constanta la locul de desfasurare a triatlonului, fapt pentru care ne deplasam cu bloggerii care venisera cu masini, a trebuit sa plec(am) mai devreme spre hotel. Si cum ma durea si piciorul...

Participarea mea la Triathlon Challenge Mamaia 2013 s-a finalizat cu o frumoasa fotografie de echipă. Nu-i asa?

Fotografie cu echipa noastra: Eu (alergare), Andrei Ciomârtan (ciclism) si Marius Vintilă (inot)

Inchei aici insa mai am sa va povestesc ceva. Despre organizare si despre restul... Finalul, deci, pe maine. Sper.


Fotografii:

1, 2, 6, 7, 8, 9 - Istvan Bertalan
4Spanac
Fotografiile nr. 3 si 5 imi apartin.


29 comments:

  1. Mă miram eu ca peripeţiile avute pe drumul spre litoral să nu fi lăsat urme.
    După câte înţeleg, pe lângă bloggeri, au fost şi alţi participanţi.
    Mi se pare că s-a încheiat totul cam din scurt.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Din pricina felului destul de defectuos in care am alergat cei 5 km, inca ma dor calcaiele si merg greu fara tocuri. De fapt, de atunci nici macar nu pot sa alerg. Imi revin, dar acea cazatura si lovitura au lasat urme, intr-adevar.
      Pai au fost aproape 800 de participanti. A fost o competitie foarte serioasa. Nu stiu, chiar n-ai avut curiozitatea sa intri pe linkul triatlonului? Ma mir... Eu, una, intru pe linkurile din articolele pe care le citesc.
      Pai au mai fost si alte categorii...si inaintea noastra, a stafetelor de sprint, fusesera altele, cele de supersprint. Probe individuale, probe de elita, probe olimpice...daca intri pe linkul scris cu majuscule vei vedea toate categoriile participante cu timpii din concurs. Probele au inceput la ora 8,30...si s-au terminat dupa ora 13...nici nu stiu exact cand caci noi atunci am plecat, in jurul orei 13.
      Nu a fost nimic prea scurt. A fost atat cat trebuie :)

      Delete
  2. Frumos.Ma bucur enooooooorm pentru voi!!!.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc mult, George! :)
      A fost o competitie foarte frumoasa.

      Delete
  3. Excelent! Aplauze si pentru participare si pentru acest mini-reportaj foarte bine realizat!
    Cred ca, desi (parca) impotriva "sortii", a fost o experienta minunata! :) Sau, poate, acele mici neplaceri au fost "plata" ce trebuia facuta pentru victorie! :)
    La cat mai multe realizari! Spor in tot ceea ce ai de facut!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am incercat sa fac un reportaj cat de cat sportiv. Asa ceva inca nu facusem, dar daca spui ca e bine, ma bucur. :)
      Experienta a fost deosebita si nu regret deloc ca am reusit sa ajung acolo. Poate ca nu voi mai avea niciodata aceasta oportunitate. Neplacerile cauzate de accidentul din gara au fost destul de mari dar am strans din dinti si am mers mai departe desi n-a fost usor. Dupa cum ai vazut, inca nu pot alerga, ma dor calcaiele pentru ca am fugit chinuit. Dar imi revin, cu fiecare zi ma simt mai bine. Si incheietura mainii e inca afectata de la luxatie, ma doare si nu pot purta greutati in mana.
      Multumesc, Diana draga!

      Delete
    2. Oh... :( Imi pare rau sa aflu ca acele neplaceri nu au fost tocmai mici... De regula, nu sunt "prapastioasa" dar intreb: ai fost la medic sa faci o radiografie la mana si la genunchi? Intreb deoarece acum cateva luni o prietena a cazut - s-a impiedicat intr-o sina de cale ferata - si o durea genunchiul dar a neglijat... Cand a vazut ca a trecut mai mult de o saptamana si tot nu isi revine zona afectata s-a dus la medic si... avea un os fisurat! Probabil ca nu e cazul, dar mai bine sa fii sigura.
      Iti doresc sa se vindece cat mai repede!

      Delete
    3. N-am fost la medic fiindca stiam ca nu-i nimic de genul acela :) Genunchiul si-a revenit, durerea e abia sesizabila doar daca apas locul.. Pe mine ma dor ambele picioare in zona calcaielor, acolo unde calc. Imi revin, incep sa pot merge si fara toc, adica fara sa-mi tarai picioarele.
      Multumesc mult pentru grija, Diana :)

      Delete
  4. Incă o data felicitări, Elly!Sa vezi tu cum la urmatoarea editie ai sa fii pe cea mai inalta treapta a podiumului.Esti o invingatoare, oricum.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Maria. Nu stiu daca voi mai participa. Cine stie ce va mai fi pana la anul! :)

      Delete
  5. Tu auzi aplauze? Ca eu te aplaud...:))
    Bravo Elly! Chiar daca ghinioanele s-au tinut scai, totul la un moment dat pare ca si-a gasit cumva echilibrul..:)
    Felicitari! Pop!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Le citesc ;) Multumesc mult, Geanina. Da, dupa atatea probleme totul s-a asezat in matca :)

      Delete
  6. Mică, frumoasă și învingătoare! Ești învingătoarea mea preferată, dar știu că știi! Și te felicit că, în ciuda accidentării, ai obținut acest rezultat. Câți ar face asta la o anumită vârstă, chiar dacă tu nu ai mai mult... de 29?!
    Vorba Geaninei, aplauzele se aud și de la Cluj, i-am povestit Enyei despre isprava ta și te felicită cu același drag.
    Ce-mi plac dronele! Te pup, să ai o zi frumoasă, cu drag! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Va multumesc pentru aplauze, Mirela draga, si tie, si Enyei :)
      Facand niste comparatii am vazut ca timpul obtinut nu-i chiar rau, tinand cont si de problemele cu accidentarea.
      Dronele erau foarte dragute, chiar ti-ar fi placut. :)

      Delete
  7. De drag, am lacrimi în ochi , fiindcă dincolo de aceste rânduri scrise se simte un suflet vibrând şi în spatele filmului evenimentului se simte acea explozie de bună dispoziţie, fairplay, însufleţire, bucuria de a lega prietenii pe viaţă! Simt atmosfera aceea de nedescris şi simt un prea-plin sufletesc, ca atunci când te afli în faţa a ceva minunat!
    Bravo! De o mie de ori bravo! felicitări pentru premiu, dar ce mai contează în astfel de competiţie care este locul ocupat? participarea în sine este cel mai mare premiu !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc pentru vorbele extraordinare, draga Aurora! M-ai lasat fara cuvinte. Inca o data, multumesc! :)

      Delete
  8. Desi ai concurat cu mari dureri, nu te-ai gandit niciodat sa renunti, ai mers mai departe si ai obtinut si unul dintre premii. :) Wow! Impresionant, asta dovedeste o vointa iesita din comun, perseverenta, ambitie. Felicitari, Elly. Vad ca ti-a placut mult, in ciuda acelui incident neplacut cu trenul, aceasta experienta. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu as fi putut sa renunt, eu nu renunt prea usor. La nimic. Renunt la ceva doar daca devine imposibil :)
      Daca nu pateam acea accidentare mi-ar fi placut si mai mult :)
      Multumesc, Nice!

      Delete
  9. Felicitari Elly! Cum spune si Mirela mai sus, esti o invingatoare! Pana la urma cel mai tare in astfel de competitii conteaza experienta in sine, nu neaparat locul si punctajul. Eu n-as fi rezistat nici 10 m :))! Ai o conditie fizica de invidiat, chiar si asa cu piciorul accidentat, uite ca te-ai descurcat de minune.
    Felicitari inca o data! Si la cat mai multe astfel de provocari!
    Te pup!

    ReplyDelete
  10. Elly, gustul antiinflamatorului era de portocale rosii specifice Italiei. :)
    Ma bucur ca am putut ajuta.

    ReplyDelete
  11. Ce frumooooooo! Doamne cât am asteptat acest articol! mi-a fost teama ca l-am pierdut cumva, am cautat mult în paginile blogului tai. Iata ca astazi ne-ai prezentat mult asteptatul reportaj al Triatlonului.
    Superb rezultat a dobândit echipa ta! Felicitari! Wow! sunteti grozavi! Chiar si daca nu ati fi capatat nicio medalie sau cupa, lucrul cel mai mare este PARTICIPAREA!
    De laudat felul în care v-ati adaptat si ati improvizat continuu! Numai si numai laude!
    Fotografiile sunt minunate! Ma bucur mult pentru tine! Sunt amintiri deosebite!

    ReplyDelete
  12. daca nu ti-a placut antiimflamatorul inseamna ca er "oki" :)
    ma bucur c ti-ai reluat povestea, ca ai continuat cu relarea detaliata:) si am patruns in atmosfera :)
    ma bucur de locul doi, felicitari! :)))) iuuupy!!!! :) tu chiar poti sa faci multe lucruri! :)
    insa imi pare rau pt bube....chiar sper s-ti revii rapid! :)

    ReplyDelete
  13. Din ce citesc aici nu a fost o experienta rea deloc, chiar daca s-a lasat cu accidentari. Locul 2 nu e rau deloc. Imi doream sa fi castigat, dar...poate la anu'!

    ReplyDelete
  14. Zau, dar de ce nu te duci totusi la un medic...cu accidentarile astea traumatice care afecteaza mobilitatea si sunt insotite de durere nu e de glumit....si zau, de ce iti pui diagnostice asa singura, ca o fi luxatie, c nu stiu ce, trebuie sa te duci la altcineva, nici medic sa fii si nu ar fi recomandat sa iti pui diagnostice sau sa te tratezi de una singura, riscul de eroare e prea mare, (mai mare decat daca ai fce recomandari altora, dac aai fi medic...la fel si cu recomandrile fata de membrii familiei...sunt de evitat atat cat se poate, asa ca recomand tiuturor celor cre au medici in familie sau medici prieteni ff buni sa NU cereti recomandari de la acestia, pt ca sansele sa o zabrceasca fata de dvs sunt mai mari decat sansele sa o zbarceasca fata de publicul general....desigur, daca sunt doar amici si nu le pasa de dvs asa de mult ca un prieten ff bun sau o ruda, merge sa le cereti sfatul ca intrati la public general in fata ochilor lor)

    ReplyDelete
  15. Felicitari! Si wow, chiar ai alergat 5km cu genunchiul "avariat"? Nu mai spun nimic, stii deja ca eu nu as putea sa alerg nici macar 100m fara zgarieturi/lovituri :))

    ReplyDelete
  16. Aham! :) Acum am priceput! Toată stima și respectul, dragă Elly. Sper că genunchiul e ok. Trebuie să fi simțit o satisfacție imensă la final...

    Nu știu cum să-mi organizez și eu blogroll-ul să văd cine și ce articole noi apar, că mereu sunt depășită de timp și de situație.

    ReplyDelete
  17. Elly, eu cred că ai sânge de învingător în tine! La câte faci, îmi e suficient să realizez asta. Aşteptam articolul ăsta şi l-am văzut clar, să spun aşa. Te felicit şi eu, şi arăţi minunat în fotografii. Aş jura că ciclista e din Braşov...dar poate fi doar o asemănare. Succes pe mai departe. Şi viaţa e o cursă, şi acolo genunchii tăi par perfecti.

    ReplyDelete
  18. Mare noroc ati avut, ca a tinut pana si vremea cu voi. Daca ploua, cine stie cu ce te mai intorceai acasa, in afara de mana luxata. Am reusit sa ajung la Radu mult mai repede decat la tine, asa ca nici rezultatul, nici chipul tau incordat de efort nu au mai fost o noutate pentru mine. Dar am pareciat inca o data felul in care te-ai prezentat la concurs, ambitia ta si distractia de care ati avut parte.

    ReplyDelete
  19. Sincere felicitari!!! Sa reusesti asa ceva cu genunchiul si mana luxate, cu acea rana in palma si dupa toate intamplarile neplacute prin care a trecut echipa din care ai facut parte, denota tarie de caracter, ambitie si darzenie.
    Eu n-am mai facut sport de 10 ani, dar practicand volley (trei ani), baschet in curtea liceului (foarte mult) si fotbal (ocazional), stiu ce inseamna efortul, mai ales in conditii de stres si dureri fizice... Jos palaria! :)

    Si totusi, concursurile vin, trec... Durerile la genunchi si ranile din palma la fel... Ceva ramane totusi. Frumusetea ta incredibila si corpul absolut superb! ;)
    Nu ma apuc sa descriu mijlocul, soldurile si privirea din ultima forografie, pentru ca nu stiu daca-mi permite limita de caractere de pe blogger. Totusi nu pot sa nu remarc gropitzele formate de clavicule cu umeri si gat, in acea fotografie de finish... Dar bine, pe undeva este explicabil faptul ca ai pielea atat de fina. Din cate stiu nu a trecut nicio luna de cand a fost ziua ta. N-am retinut prea bine daca ai facut 26, sau 27. In fine...la cum arati as fi spus 24, dar am zis sa fiu al naibii si sa ti-o trantesc cand ti-e lumea mai draga. :D

    ReplyDelete