Niciodată nu am crezut că voi scrie despre un asemenea subiect. Întâmplări de genul acesta eram convinsă că sunt doar subiectul filmelor mai mult sau mai putin romanţioase...lacrimogene...
Am doar trei prietene. Una este căsătorita, alta îl caută de când se ştie pe Făt-Frumos, iar a treia...
Ei, bine, a treia...ea e subiectul acestui articol.
Sâmbătă, după ce m-am întors de la job (da, am scris corect, mai lucrez şi sâmbăta uneori), n-a trecut mult şi am primit vizita ei, în prealabil anunţată telefonic, cu o voce care mi s-a părut tristă, gâtuită...
Însăşi vizita m-a uimit, în ultima vreme, ea fiind mai mult preocupată, pe lângă carieră, de viitorul său soţ, deocamdată logodnic, şi de tot ce presupune asta. La rândul meu, eu având necazurile mele, şi, în ultimul timp, nesimţind deloc nevoia să mă destăinui nici măcar celor foarte apropiaţi, ori mai ales lor...ne-am întâlnit mai rar. Am ţinut legătura mai mult telefonic.
În fine, ea, care e o fire veselă şi pusă mereu pe şotii...am remarcat când a sosit, că tristeţea n-o prindea deloc...căci era cu mult mai tristă decât o simţisem la telefon.
Ştiam că fusese plecată, trimisă de firma ei, cam o lună, la o specializare, undeva, în afară. Se întorsese de vreo două săptămâni. Oare ce se întâmplase?
...Se întâmplase că, în timp ce ea era plecată, logodnicul ei a cunoscut pe alta şi s-a îndrăgostit fulgerător de respectiva. Am rămas interzisă. Ştiam cât se chinuise el s-o cucerească, cum şi eu am fost solul iubirii lui la un moment dat, când ea făcea pe inabordabila, cum şi cât s-au iubit... cum a venit să-i ceară mâna, cu nişte superbe inele de logodna, din aur alb, cu diamant...îngenunchind in faţa ei... De poveste...visul oricărei femei...
De sărbători hotărâseră şi data cununiei, chiar şi modelul de verighete. Desigur, tot un model absolut superb. Trebuie să
