Rătăcea printre cascade de
gânduri. Gânduri nesfârşite, ca speranţa unui căutător de aur.
Mergea la întâmplare, cu pas
blând şi temător, de căprioară, cu chipul luminat
de razele de cer senin ce răzbăteau printre frunzişul bogat, de smarald.
Gândurile sale, cal nărăvaş cu ochii de cărbune,
căutau culori în vara calmă a sufletului. Nu le găseau.
Cuvântul întârzia să tresară. Cuvântul cel mult aşteptat nu mai venea.
Teama de sfârşit, teama de nimic, de neştiutul niciunde şi de greu ghicitul
nicăieri prindea contur. O făcea să tremure imperceptibil, înfiorată, aşa cum
se întamplă la adierea vântului de seară, primăvara.
Păşind cu
pas abia simţit, ca să nu-şi sperie tristeţea cenuşie, se consolă să
prindă tăcut, în micul căuş al palmei câteva daruri simple ale
naturii, singurele culori pe care le găsise: roşeaţa împestriţată de căpşună
de zahăr, luciul întunecat de cireşe amare, negrul cu reflexe
roşiatice de coacăze dulci-acrişoare. Un amestec confuz... Bittersweet.
Ca gustul singurătăţii sufletului său...
Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".
Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.
gustul singurătăţii... de ce este oare întoteauna dulce- amărui?
ReplyDeletePoate pentru ca imprumuta din gustul amestecat de tristete si speranta...
DeleteConcluzia mea, ar fi că singurătatea, izolarea este una dintre cele mai grele pedepse ce poate fi aplicate fiinţei umane sapiens!
ReplyDeleteAveam o teamă viscerală de singurătate încă din primele momente conştiente ale vieţii. O avem în gene sau o dobândim ca urmare a manipulărilor continue la care suntem supuşi de societate?
E adevarat ca singuratatea este grea. Dar sunt singuratati si singuratati.
DeleteUnora nu le este teama de ea...
Dar stiu, intr-adevar, multe persoane pe care la macina gandul ca sunt singure, sufera enorm...
Cred ca teama asta tine putin si de educatie... daca se inoculeaza omului din copilarie...efectele se vad mai tarziu... Asa cred, dar nu stiu daca e neaparat asa :)
Happy weekend!
ms! la fel si tie:)
DeleteFrumos - gustul singurătăţii răzbate printre cuvinte...
ReplyDeleteBuna dimineata, Vero!
DeleteMultumesc pentru comentariu :)
Un weekend placut!
Ai scris frumos Elly... foarte frumos!
ReplyDeleteMultumesc, Simona!
DeleteLa fel ai scris si tu.
M-ai dus de mână în locul în care se întâmplă basmele astăzi şi mi-a plăcut plimbarea. Mulţumesc!
ReplyDeleteMultumesc, Carmen. Tot pe taramul basmelor m-am simtit si la tine :)
Delete...amaruie povestea, dar minunata !!! :))
ReplyDeleteMultumesc mult, draga mea! Cam asa e, e amaruie :)
DeleteȘi tu scrii minunat și profund . Îmi place mult.
ReplyDeleteMa bucur ca-ti place. Multumesc!
Deleteexcelent! :)
ReplyDeleteInseamna ca ti-a placut. Multumesc :)
DeleteFoarte frumos descris, iar imaginea se potriveste de minune >:D<
ReplyDeleteMa bucur ca ti-a placut articolul in intregul lui :)
DeleteNumai bine!