Saturday, May 26, 2012

Duzina de cuvinte - Bittersweet



Rătăcea printre cascade de gânduri. Gânduri nesfârşite, ca speranţa unui căutător de aur.
Mergea la întâmplare, cu pas blând şi temător, de căprioară, cu chipul luminat de razele de cer senin ce răzbăteau printre frunzişul bogat, de smarald. 
Gândurile sale,  cal nărăvaş cu ochii de cărbune, căutau culori în vara calmă a sufletului. Nu le găseau. Cuvântul întârzia să tresară. Cuvântul cel mult aşteptat nu mai venea. 
Teama de sfârşit, teama de nimic, de neştiutul niciunde şi de greu ghicitul nicăieri prindea contur. O făcea să tremure imperceptibil, înfiorată, aşa cum se întamplă la adierea vântului de seară, primăvara.  
Păşind cu pas abia simţit, ca să nu-şi sperie tristeţea cenuşie, se  consolă să prindă tăcut, în micul căuş al palmei câteva daruri simple ale naturii, singurele culori pe care le găsise: roşeaţa împestriţată de căpşună de zahăr, luciul întunecat de cireşe amare, negrul cu reflexe roşiatice de coacăze dulci-acrişoare. Un amestec confuz... Bittersweet. Ca gustul singurătăţii sufletului său...

Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".
Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.

19 comments:

  1. gustul singurătăţii... de ce este oare întoteauna dulce- amărui?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Poate pentru ca imprumuta din gustul amestecat de tristete si speranta...

      Delete
  2. Concluzia mea, ar fi că singurătatea, izolarea este una dintre cele mai grele pedepse ce poate fi aplicate fiinţei umane sapiens!
    Aveam o teamă viscerală de singurătate încă din primele momente conştiente ale vieţii. O avem în gene sau o dobândim ca urmare a manipulărilor continue la care suntem supuşi de societate?

    ReplyDelete
    Replies
    1. E adevarat ca singuratatea este grea. Dar sunt singuratati si singuratati.
      Unora nu le este teama de ea...
      Dar stiu, intr-adevar, multe persoane pe care la macina gandul ca sunt singure, sufera enorm...
      Cred ca teama asta tine putin si de educatie... daca se inoculeaza omului din copilarie...efectele se vad mai tarziu... Asa cred, dar nu stiu daca e neaparat asa :)
      Happy weekend!

      Delete
  3. Frumos - gustul singurătăţii răzbate printre cuvinte...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna dimineata, Vero!
      Multumesc pentru comentariu :)
      Un weekend placut!

      Delete
  4. Ai scris frumos Elly... foarte frumos!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Simona!
      La fel ai scris si tu.

      Delete
  5. M-ai dus de mână în locul în care se întâmplă basmele astăzi şi mi-a plăcut plimbarea. Mulţumesc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Carmen. Tot pe taramul basmelor m-am simtit si la tine :)

      Delete
  6. ...amaruie povestea, dar minunata !!! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc mult, draga mea! Cam asa e, e amaruie :)

      Delete
  7. Și tu scrii minunat și profund . Îmi place mult.

    ReplyDelete
  8. Foarte frumos descris, iar imaginea se potriveste de minune >:D<

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca ti-a placut articolul in intregul lui :)
      Numai bine!

      Delete