Wednesday, May 9, 2012

Sărutul de venin... şi înlănţuirea braţelor...


Din tunelul său tapetat cu pânză şi vegetaţie moartă, dintre frunzuliţele umbroase şi încă umede ce-l camuflează, micuţa arahnidă a ieşit la soare, să se răsfeţe în lumina razelor lui aurii. Îl simte atât de plăcut cum îi înfioară minusculii perişori pufoşi, gri-maronii...şi îi dezmiardă şi dezmorţeşte picioruşele cu care face mişcări lente...atente...foarte atente... cu prudenţă, ca să nu fie observată...
În jur e un furnicar de tot felul de mici insecte...care n-o interesează însă. Azi a ieşit la soare şi atât... A mâncat ieri...câteva zile nu-i mai trebuie nimic. 
Dar pradă poate fi... Victime plăpânde, firave, nevinovate...aşa ca ea...peste tot se află.
Şi prădători sunt. Mai mici...mai mari...prezenţi şi ei pretutindeni. 
Deodată observă ceva verde-albăstrui...cu puternice reflexe metalice...strălucind în lumina soarelui. Vede pentru prima dată o asemenea făptură şi e uimită... fascinată...

Martinica (Avicularia Versicolor)
"Uriaşul" cu carcasă metalizată îşi îndreaptă privirea asupra ei. O fixează atent...mai multe secunde. I se pare deosebit...n-a mai văzut până acum ceva atât de frumos.
Curiozitatea o îndeamnă să înainteze către el. Şi o dorinţă de nestăvilit de a se apropia...de a observa...
Să fie un prădător? se întreabă. Poate...deşi nu ştie. Instinctul îi spune că ar putea fi. 
Dar...chiar dacă e prădător, unul cum e acesta...ştie deodată, instinctiv, că nu are şanse să întâlnească prea mulţi...ori prea des... Minunăţia verde-albastră din faţa ei o face să ignore potenţialul pericol. E atrasă ca de un magnet de forţa şi puterea ce le degajă făptura lui. 
Şi el o priveşte...şi din nou o priveşte...doar pe ea...
Este atât de mândră că el, cel mai frumos... cel mai atrăgător... a prins-o în mreje...si că ea se află în atenţia lui.
Iar el...cu multa răbdare...cu măiestrie...strălucind în lumina zilei...dar şi-a nopţii tainice...o farmecă...o vrăjeşte... Nu înaintează spre ea...o atrage spre el, ca si când ar fi hipnotizată, teleghidată, în braţele lui minunate, puternice... Şi ea vine...irezistibil atrasă...
El o atinge delicat... tandru...dar şi ferm în acelaşi timp... 
Uşor...uşor...apoi ceva mai puternic... 
Micuţa arahnidă nu protestează. Deloc...Biată victimă îndrăgostită iremediabil de călăul său...
Victima se simte iubită...deşi nu e... 
Se simte ocrotită...fericită...mândră...puternică... Şi îi primeşte sărutul de venin... Şi înlănţuirea ultimă a braţelor...
Iar el...cel iubit...strălucind în soare...şi în ochii victimei docile...îi ia totul...totul...îi răpeşte viaţa...

Notă:  Orice asemănare cu persoane reale sau întâmplări adevărate este...

09.05.2012

26 comments:

  1. Frumos ai scris,dar mi-e frica de goanga aia:))

    ReplyDelete
  2. That spider has some fantastic colors. I want to die poisoned with these colors.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)) Solo por unos hermosas colores? No puedo creer que estas hablando en serio, Leovi :))
      Que tengas un muy buen dia!

      Delete
  3. Prea puţine puncte de suspensie!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Chiar voiam să... atrag şi... eu atenţia asupra acestui... aspect.

      Vreau să scriu povestea micuţei arahide, atrasă irezistibil de dinţii cariaţi ai drojdierului de la bodega din colţ. Pot?

      Delete
    2. Alex...pai sa mai scriu cateva. Ca nu ma doare tastatura ;)
      .........................................................

      Delete
    3. Cosmin, daca ai fost inspirat de poveste...de ce nu?
      Poti scrie si despre alune, si despre fasole...despre ce ai tu placere.
      Daca vrei, poti! :))
      Daca n-as avea simtul umorului...
      Va salut si va multumesc pentru comentarii. Am sa ma gandesc si la ce spuneti voi :)

      Delete
  4. Huh... când eram mic nu mă temeam de păianjeni dar acum mi se face părul măciucă de văd vreunul. :lol:
    Interesant ai scris

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Tury!
      De unul mare ca acesta cred ca si eu m-as teme. Si vorbesc serios. Dar trebuie sa recunosti ca are culori foarte frumoase.

      Delete
  5. Am inteles mai bine acum.....:x
    Oare chiar nu exista leac pt dragostea oarba? ...(un mic zambet se accepta si chiar se doreste! ;p)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna, draga mea!
      Stiu ca ai inteles pentru ca ai fost dispusa sa cauti simbolistica. Nota aceea avea rostul ei :)
      Se accepta cate zambete doresti :)

      Delete
    2. :))
      Happy weekend Elly! ma pregatesc de pe acum!:) am pierdut deja vreo 2 editii cred....Asta e inacceptabil! :)

      Delete
    3. Multumesc, Mona!
      Si...buna dimineata!
      Nu-i nimic, a fost o perioada mai aiurea, asta cu 1 mai...
      Te astept :)
      Happy Weekend si tie!

      Delete
  6. huh:)) m-au trecut fiori cand am vazut poza!:D

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)) Nu pot sa cred! Glumesti! E unul dintre cei mai frumosi paianjeni (tarantula) :)

      Delete
  7. ce frumos scrii! mi-a placut tare mult1 e asa cu dute-vino :)). zi faina....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Geanina!
      E exact asa cum doresti sa fie :)
      O zi placuta si tie!

      Delete
  8. ... adevarata. Din pacate ”Orice asemănare cu persoane reale sau întâmplări adevărate este...” adevarata. Emotionant, trist... biata arahnidă! Intr-adevar dragostea este oarba, iar de multe ori nu mai exista scapare... Felicitari pentru postare, Elly! O zi superba!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Alice, iti multumesc mult pentru comentariu. Si ca ai vazut dincolo de... arahnide.
      Asta e. Sunt specialista in dragoste oarba... Cred ca am sa doresc sa obtin drept de copyright intr-o buna zi.
      O zi minunata si tie!

      Delete