"- Haide sa fim sinceri! Sinceri 100%. Cum? Nu e posibil?
- ............................................
- A, inteleg. E posibil dar e greu... Mda.
- ............................................
- Pai sinceritatea inseamna adevar. Si ma gandeam ca ar fi nevoie macar de un dram de adevar in ceea ce ne priveste.
- ............................................
- Cum, ce e acela adevar? Adevarul e cand...
- ............................................
- Sa te las in pace cu adevarul meu? Nu te intereseaza...Am inteles..."
Dialog care se poate auzi in multe locuri, multiplicat, in multe convorbiri dintre doi oameni. Cel mai adesea un El si o Ea.
Pentru ca, de regula, despre sinceritate, minciuna si adevar ajungem sa discutam in cadrul unor relatii. De iubire sau, uneori, de prietenie. Si nu cand acestea functioneaza ci, mai ales, cand scartaie.
Ce-ar fi sinceritatea? Ce simt eu ca este? De definitii adevarate sau mai "smechere", este plin internetul. Daca-l rog pe domnul G, mentorul meu oficial, sa faca o simpla cautare, asa, especially for me, fiindca stie cat il apreciez, gaseste in mai putin de o secunda aproape 700.000 de pagini unde cuvantul "sinceritate" e rege sau cersetor. Nu ma credeti? Dati un search! A, ba ma credeti dar nu credeti ca acelasi cuvant poate insemna doua notiuni distincte.
E greu... Sunt prea multe pagini. Timpul imi este limitat. Asa ca incerc sa definesc , dupa parerea mea, ceea ce cred eu ca este sinceritatea. Pentru mine este atunci cand... (hmm, seamana cu definitiile copiilor despre lucruri importante, nu?). Deci, revin. Sinceritatea este ceva greu. Cu atat mai greu cu cat suntem mai educati. Cu cat suntem mai slefuiti, si am inteles ca prin viata se trece cu mai mult folos daca nu respectam normele, de orice fel ar fi ele, cu atat mai mult suntem gata sa sarim peste sinceritate. Pentru ca e calitatea/abilitatea aceea de a spune drept ceea ce gandim, fara inflorituri, fara linguseli, fara a jigni (ceea ce-i greu, daca e si corect)... Cu alte cuvinte, sinceritatea este cea mai frumoasa atitudine umana. Depinde cand si cum o folosim. Pentru ca poate fi o arma cu doua taisuri. Pentru ca e bine sa fim sinceri, insa e nevoie si pentru asta de un oarecare discernamant. Pentru ca sinceritatea poate urca un suflet pe cele mai nebanuite culmi ale fericirii dar, la fel de bine, il poate cobori in abisurile nefericirii. Si diferenta este atat de mica, uneori abia perceptibila.
Traim intr-o lume in care cel mai mult conteaza aparentele. Educatia e de asa natura incat parca n-ai dreptul la o personalitate proprie. Ti se impune sa te inregimentezi. Deci sa ne mulam pe modelele de succes ale societatii in care traim. Traim in vremuri in care minciuna si ipocrizia sunt ridicate la rang de virtute. Oamenilor le este din ce in se mai greu sa-si asume responsabilitatea pentru greselile personale. A recunoaste aceste greseli este considerata o slabiciune. Deci, sa mintim? Unii aleg aceasta cale. Din diverse motive: pentru a se proteja, pentru a da bine in ochii celorlalti, pentru ca n-au curaj, pentru ca nu au exercitiul sinceritatii, pentru ca sunt obisnuiti a minti, pentru ca...sunt zeci de motive.
Deci daca viata e grea, relatiile interumane dificile, sinceritatea neapreciata la valoarea sa reala, aceasta inseamna ca uneori este destul de greu sa fim sinceri cu ceilalti. Cei mai multi incercam sa fim, partial reusim, insa nu putem avea satisfactia ca o putem face intotdeauna. O sinceritate prea mare poate fi considerata rautate, invidie. Daca e o sinceritate brutala, poate fi considerata chiar cruzime. In privinta acestui tip de sinceritate eu am parerea ca trebuie limitata. Lucrurile care simtim ca fac rau celor din jur daca le spunem, e mai bine sa evitam a le spune, daca nu stim sa o facem intr-un mod bland si alinator ori protector. Exista sinceritati ce ranesc, ce ucid lent. De aceea, in aceste situatii, ar trebui sa functioneze discernamantul.
Daca in societate, de foarte multe ori, tindem a da gres cu sinceritatea, atunci sa incercam sa fim sinceri macar cu noi insine. E un dar pe care e bine si sanatos sa ni-l facem. Zi de zi. E suficienta povara mastilor din viata de zi cu zi ca sa purtam masca si atunci cand ne privim in oglinda sufletului. Sinceritatea cu noi e necesara pentru a ne simti liberi, pentru a ne scuti de contabilizarea neadevarurilor, pentru a ne simti demni. Si nu costa nimic. E gratis si ne ajuta sa avem un respect mai mare fata de noi insine.
Dupa cum se vede, sinceritatea nu poate fi totala, cel putin nu in societate. Caci sinceritatea, desi considerata o virtute, a ajuns sa fie catalogata ca slabiciune. Pentru ca societatea nu e pregatita sau accepta greu adevarul.
Iata ca am ajuns si la adevar. Ce este adevarul?! Pablo Neruda a spus ca "adevarul este ca nu exista niciun adevar". Inclin sa cred, caci mii de ani de gandire filosofica stau in sprijinul a ceea ce gandesc, deci inclin sa cred ca in cateva cuvinte, Neruda a sintetizat o intreaga discutie filosofica. Pentru ca adevarul meu si adevaul altcuiva nu pot fi aceleasi. Si vorbele lui Pablo Neruda fac vorbire nu despre lipsa adevarului in viata noastra ci despre multiplele fatete ale adevarului, despre relativitatea sa. Despre faptul ca adevarul absolut nu exista. Decat pentru cei obsedati de corectitudine si care nu au intelepciunea de a intelege un lucru atat de simplu, cum este aceasta relativitate.
Personal, ma lupt cu toate aceste probleme. Incerc sa fiu sincera cu ceilalti dar, recunosc, uneori ma izbesc de pereti. Simt ca imi fac rau singura si sunt speriata, o anumita vreme dupa, renuntand nu la sinceritate, ci trecand la o noua abordare, adica de a o expune altfel, imbracata in alte straie. Ca sa devina mai digerabila. Iar in cazurile cand a fi sincera e greu, incerc sa evit a intra in discutiile respective, sau ma eschivez. Pentru ca nu vreau sa-mi fac si mai mult rau. Nu este chiar laudabil dar simt ca e singura comportare posibila. Sunt momente cand ajung sa ma simt rusinata ca am fost sincera. Pentru ca am fost pedepsita pentru sinceritatea aceea. Stiu ca nu-i firesc sa simt asta. Dar stiu ca nu mi se intampla numai mie. E singurul lucru care ma consoleaza putin.
Cine imi cunoaste povestea trista, s-ar putea sa fi gandit ca tema despre sinceritate este ca si cum as vorbi despre funie in casa spanzuratului. In sensul ca (am spus-o de nenumarate ori) celor din familie nu le-am marturisit toata nenorocirea sufletului meu. Pare o minciuna. Nu este, este doar evitarea acelei sinceritati ce ar ucide. Ar fi ceva ce stiu ca ar face foarte mult rau celor din preajma mea. Si am nevoie de ei. Sanatosi si senini sufleteste. Pe cat posbil...
Articol participant la concursul Blog Power, ediţia 23, tema "" Buna, rea, tema imi apartine si pe aceasta cale tin sa multumesc tuturor celor ce m-au ajutat sa o pot propune, adica celor ce mi-au acordat intreaga lor apreciere saptamana trecuta.
Alte articole participante: Sinceritate si adevar in opinia mea , jur sa spun adevarul si numai adevarul , minciuna si pacatul meu , umbra inimii mele , durerea unui adevar , un dram de intelegere ,minciuna, vacanta adevarului , adevarul, bucata de puzzle lipsa ,
23.05.2012
Noa serbus.
ReplyDeleteAm privilegiul de a fi primul comentator şi deci nu pot fi inflenţat de alte comentarii.
După umila mea părere sinceritatea nu înseamnă adevăr. Pot fi sincer şi atunci când mint, pentru că mint frumos. Viaţa m-a învăţat şi acest mod de dialog profesional. Acum fiind pensionar nu mai am pentru ce recurge la el. Dacă nu-mi place ceva tac şi-mi văd de drum pentru că nu mai sunt obligat să dau un răspuns în mod obligatoriu, răspuns ce neapăat trebuia să fie crezut.
in mare parte ma regasesc si eu in expunerea ta
ReplyDeleteViata m-a invatat relativitatea adevarului ! :))
ReplyDeleteIntresant articolul tau !
Felicitari! Succes!!! Foarte interesant articolul!
ReplyDeleteSinceritatea este un act de curaj in anumite momente, la fel cum in situatii "de criza" sa spui adevarul fara sa provoci dureri este o arta. Mi se pare foarte bun articolul tau(ca mai toate de altfel).
ReplyDeleteDar ce subiect dificil ai ales! pt mine sinceritatea e o ecuatie nerezolvata inca! si asta nu pt ca nu stiu ce inseamna sinceritatea, ci pt ca o pretuiesc prea mult! iert cam orice, cu exceptia minciunii! totul pana la adevar! mi se pare inuman sa invarti rotitele mecanismului astfel incat sa-ti fie bine doar tie, mintind pe toti in jur! si pt ca sinceritatea merge mana in mana cu adevarul, port aceeasi armura si pt cei lipsiti de sinceritate! mi-e mila insa de cei care nu sunt sinceri cu ei insisi! cunosc cateva exemplare care pozeaza in chipul fericirii dar pe dinauntru sunt mancati de temeri si neincredere, de frustrari adunate ascunse in spatele unui zambet de revista! de ei mi-e mila! pt cei care insa nu sunt sinceri cu altii...nu am respect! si chiar daca lumea se restrange in jurul meu, aleg sa-i dau la o parte, sa-i alung in acelasi colt cu mincinosii! am invatat din propriile dureri ca e mai safe asa!
ReplyDeleteParcă ne-am fi vorbit... De această dată adevărul tău seamănă cu adevărul meu. Sau am nimerit amândouă adevărul absolut. :))
ReplyDeleteExcelent articol, aşa cum deja m-am obisnuit!
ti-a venit manusa tema asta :D stiai tu de ce ai ales-o :D
ReplyDelete"adevarul este ca nu exista niciun adevar" ar trebuii gravat undeva ;))
ReplyDeleteSinceritatea este ceva greu de gasit,si chiar daca uneori ne izbim de pereti,se mai intampla.Tuturor li se intampla asta,dar conteaza sa fii in primul rand sincer cu tine.Sa fii sincer,ai nevoie de curaj..sunt lucruri pe care atunci cand le zici,pe unii ar putea sa`i doara,dar conteaza ca e sinceritate la mijloc.
ReplyDeleteAi un vot de la mine.
ReplyDeletehttp://www.mostwantedblog.org/2012/05/27/blog-power-vot/
Sinceritatea este într-adevăr foarte greu de găsit.
"Traim in vremuri in care minciuna si ipocrizia sunt ridicate la rang de virtute" este mult prea adevarat din pacate...
ReplyDeletesuper articol
ReplyDeletegandesti foarte bine :)
ReplyDeletefilozofic, destul de bine abordat, e preferatul meu :)
ReplyDeleteFrumos scris!
ReplyDeleteLogica articolului mi-a plăcut foarte mult! Felicitări :)
ReplyDeleteS-a aflat castigatorul?
ReplyDeletesinceritatea n-a ucis si nu va ucide niciodata. doar pentru cei ce n-o suporta, poate lua forma unei sabii ucigatoare. pentru cei care simpatizeaza cu ea si o gazduiesc cu bucurie in suflet de cate ori le permite firea lor umana, au invatat ca n-au avut niciodata de pierdut de pe urma ei.
ReplyDelete