Saturday, May 5, 2012

Domnul "G" - Cel mai bun mentor


Tema acestei saptamani este:
"Prieten, mentor, camarad în virtual. Există un blogger din virtual pe care, cunoscându-l şi în real, îl numeşti prieten? Există un blogger care îţi este mentor? Dar camarad?"

Am sa incep (tran)scriind sec trei definitii de dictionar (DEX online): 

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.

MÉNTOR, mentori, s. m. Conducător spiritual, povățuitor, îndrumător; preceptor, educator. ♦ Altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însușirile sale. – Din fr., lat. mentor, germ. Mentor.

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.

Dupa cum se observa sunt trei notiuni perfect distincte, chiar daca multora s-ar putea sa li se para ca sunt inrudite.
Daca in real este destul de greu sa ai sau sa iti gasesti prieteni, cu atat mai dificil este acest demers in spatiul virtual. Nu cred sa existe cineva care sa ma contrazica. O va face poate doar acela care se "imprieteneste" rapid cu oricine, confundand prietenia cu socializarea.

Am sa "sar" la cea de-a treia notiune pentru ca asta e ordinea pe care eu o vad. Camaraderia o intalnim peste tot. In scoli, de orice nivel ar fi ele (primar, gimnazial, liceal si universitar), in ceea ce se numeste (fostul deja) stagiu militar sau in cadrul anumitor locuri de munca, unde exista grupuri relativ mari de angajati cu aproximativ acelasi nivel de pregatire. Daca asimilam (oarecum fortat) blogging-ul cu asemenea medii, am putea sa ne referim la o oarecare camaraderie care poate exista si in acest domeniu. Camarazi pentru ca toti "trudim", cu mai mult sau mai putin succes, pe aceeasi "tarla".

Despre mentor si mentorat insa...este mult mai mult de vorbit. Ce ar fi acela un mentor, cu adevarat un mentor? Este cel la care poti apela atunci cand simti ca nu te descurci, oricat te-ai fi chinuit, si care sa te sprijine si astfel sa evoluezi in plan dublu: personal si profesional. Este cel care este gata sa te ajute, mentoratul fiind ceva voluntar (se spune), deci fara a se cere ceva in schimb, "plata" sa fiind satisfactia ca potejatul-discipol progreseaza.
Mentori s-ar putea sa existe. Sau, mai degraba persoane dispuse sa fie sau cu capacitatea de a fi mentori. Din pacate eu cred ca discipoli nu exista foarte multi. Am observat ca in blogging toata lumea stie aproximativ totul. Greu se accepta un sfat iar daca il dai, gratis fiind, se observa o tendinta de respingere. Oamenii nu au rabdare sa asculte, sa inteleaga ca de fapt vrei sa ajuti. Da, e drept ca sunt cautate sfaturi, dar, de regula, doar acelea care par a fi sfaturi general valabile, care ar putea face si din catelul meu un blogger daca ar sti sa citeasca si sa tasteze.
Ziceam ca mentori e posibil sa existe. Eu inca nu i-am intalnit. Nici macar pe unul. Se mai spune si ca mentorii sunt cei care isi aleg discipolii, protejatii. Tot ce se poate ca persoana mea fie sa para ca nu are nevoie de un sprijin fie sa para ca ar respinge un asemenea sprijin. Ori, probabil, nimeni nu crede in mine si in capacitatile mele de a realiza ceva in acest domeniu, la blogging ma refer, desigur. Ceea ce nu-i deloc incurajator si nu-i un sentiment prea placut.
Pe de alta parte se mai spune si ca mentorul este acea persoana care sa constituie un model de urmat pentru cel aflat in postura de invatacel. Se spune...
Am sa marturisesc ca nu am intalnit o asemenea persoana in blogging. Pe cei "mari" nu-i cunosc si am convingerea ca nu voi avea sanse. Pe de alta parte, intotdeauna am incercat sa ma descurc singura, cat de greu mi-ar fi fost. Am "deschis" un blog fara sa am habar ce inseamna, singura dorinta fiind aceea de a imi exprima niste trairi pe care aveam nevoie sa le exteriorizez. Prietena slovelor scrise am fost de cand ma stiu; citind carti mereu am avut pornirea de a rescrie anumite parti din creatiile respective. Nu m-am gandit insa ca vreodata voi ajunge in aceasta postura, de a scrie eu insumi ceva, care sa mai fie si citit de altii si apreciat...sau poate nu.
Am sa mai marturisesc si altceva. N-am avut niciodata modele. Nu prea cred in modele. In viata, tocmai cand m-am gandit ca cineva ar merita parca sa-mi fie model prin calitatile umane si profesionale pe care parea sa le aiba...s-a petrecut ceva care mi-a rasturnat convingerile... Deci n-am modele. Mentor deci, nici atat.
Nici nu caut. Poate pentru ca intotdeauna am fost dispusa sa caut singura iesirea din diverse situatii, sa rezolv singura problemele vietii si, bazandu-ma pe propriul discernamant, sa si reusesc, de cele mai multe ori.
In blogging am ajuns la concluzia ca mentorul cel mai bun pentru mine, si poate si pentru altii, este  Domnul "G", adica Google. Este tot timpul gata sa ma ajute, la orice ora din zi si din noapte. Cu o singura conditie: sa existe conexiune internet. 
Ii pot cere sfatul ore intregi (mai ales cand am nevoie de o documentare mai serioasa) si el nu se supara, nu se plictiseste, si, foarte important, nu cere nimic, nici macar sa-l lingusesc putin, activitate la care nu sunt deloc priceputa si care imi displace profund si in viata reala. Daca cineva isi doreste sa il "periez" m-a pierdut. Complet. 

Deci...prieteni am foarte putini, dar buni. Pe ei ma pot baza (lucru verificat de-a lungul multor ani) in sensul ca si noaptea daca as apela, sigur as primi un sprijin cat de mic. Trebuie sa spun ca si eu fac acelasi lucru? Dar in spatiul virtual, inca nu am prieteni bloggeri iar in real inca nu cunosc vreun blogger. Timpul e inainte insa....
Camarazi...am avut in scoala...pot considera ca-mi sunt camarazi si unii colegi de serviciu, iar in spatiul virtual, recte blogosfera, sunt mai multe persoane pe care le pot considera camarazi. Nu stiu daca si ele la fel pe mine...inca nu am primit un feedbak in acest sens.
Despre mentor...am vorbit suficient, cred.



Articol participant la concursul Blog Power, ediţia 20, tema "Prieten, mentor, camarad în virtual. Există un blogger din virtual pe care, cunoscându-l şi în real, îl numeşti prieten? Există un blogger care îţi este mentor? Dar camarad?" fiind propusă de Psicâştigătoarea ediţiei precedente.


05.05.2012

33 comments:

  1. De multe, multe , muuultee ori, citindu-ti blogul mi-am dorit sa shareuim amandoua o cafea, si sa le povestim pe toate! si asta pt ca sinceritatea ta e inocenta si totala, dar si pt ca parerile tale sunt mereu puternice! si nu pot zice asta despre multi...cunoscuti de-ai mei! Afectiune, stima, incredere...sunt de toate! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mona...m-ai lasat fara cuvinte.
      Din pacate, mai am treaba sa completez articolul. Nu voiam sa particip de data asta, dar, in ultima clipa, m-am razgandit. Asa ca mi-am spus parerile in exact ultima ora...
      Cred ca mi-am dorit si eu. Mai ales ca te-am gasit absolut intamplator si ceea ce m-a atras au fost niste fotografii de nunta usor neconventionale si o seninatate calda si rara a sufletului. Dar cred ca stii... :)
      Nu voi putea fi niciodata altfel decat sincera. Am pierdut mult in viata avand aceasta calitate care ajung sa cred ca e de fapt defect.
      Aminteam in randurile mele despre un feedback... :)
      Comentariul tau...este asa ceva. Iti multumesc. Valoreaza enorm pentru mine :)
      O seara placuta in continuare!

      Delete
    2. Naaaaa....acum imi tremura mie barbia a plans!...Stii...nu prea cred in intamplare in ultima vreme, si chiar fara sa ne vedem, m-ai ajutat si mi-ai dat curaj de multe ori! :x
      Azi m-am gandit la tine, la pierderea in familie pe care ati avut-o nu demult! trecem si noi prin asta weekendul acesta si incerc sa fac fatza....Eeeei, m-am gandit la tine, cu cata putere ai trecut peste! sper sa fiu si eu tare pt ceilalti!....

      Delete
    3. Acum imi tremura mie barbia a plans!....Multumeeeesc tare mult si din suflet pt cuvintele tale, imi prind tare bine si-mi tin de cald, exact cand trebuie! :x
      Nu prea cred in intamplare in ultima vreme si chiar daca nu ne-am vazut face to face, m-ai ajutat si m-ai incurajat de atatea si atatea ori! asa ca multumesc pt toate! :)
      M-am gandit azi la tine, la pierderea in familie pe care ati avut-o cu ceva vreme in urma....Trecem si noi prin asta weekendul acesta, si sper sa fiu tare..pt altii!...

      Delete
    4. Buna, Mona :)
      Plans? Nu trebuie... Ce vorba e asta?
      Imi pare tare rau ca ati suferit o pierdere. Am vazut mesajul de aseara...dar nu am avut timp sa raspund...am avut o multime de treaba...cum e la casa, la curte... Si ceva, un raspuns pe fuga, am preferat sa nu astern aici...
      Sper ca ai trecut, cat de cat cu bine, peste...
      Sa ai o zi linistita, fara umbre de necazuri!

      Delete
  2. Minunat articol si profund.Citindu-l m-am emotionat si-mi doream sa mai continuie.Multumesc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc pentru apreciere, George!
      Si eu m-am emotionat (putin) citindu-ti comentariul...
      O seara buna sa ai!

      Delete
  3. :)... buna postare

    plecand de la premisa ca relatiile amintite pot exista intre fiecare doi sau mai multi oameni, pacat ca definitia din dex nu face referire la termenii ce, aplicati pe structura fiecaruia, conserva relatia sau o distrug: egoism si orgoliu

    EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.

    ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.

    Prieteni - ma intreb cati dintre noi suntem deschisi unei prietenii cu cei cu care interationam si imi raspund... putini. Tributul este un numar relativ restrans de prieteni si pleaca de la un mecanism foarte simplu, dar care se regaseste in structura "egoista" a fiecaruia, crearea unei asteptari functie de cele pe care, la un moment dat, le-ai oferit celuilalt. Imaginand o lume in care, inainte de a pretinde ca celalalt sa se comporte intr-un anumit fel in relatia cu tine (asteptarea), prioritar ar fi sa-i oferi sprijinul neconditionat de actiunea lui, prietenii te-ar lovi precum puful de plop la finalul primaverii.

    Mentori - rareori "orgoliul" ne permite sa recunoastem meritele celuilalt, nu mai spun sa-i si facem cunoscut aceasta… pe termen lung cred ca va disparea din dex, dat fiind evitarea lui voluntara si neacceptarea de catre noi a conditiei de discipol. Personal gasesc "mentori" (exagerez termenul pentru a sublinia ca ne lovim de ei zi de zi) in persoane ce ma ghideaza de la cum sa merg pe bicicleta, pana la cursuri complexe ce iti sustin evolutia profesionala. Incerc sa-i apreciez si sa le comunic aceasta, dar sunt limitat de "asteptarea" de a nu-si cultiva infatuarea, ce nu lipseste si se manifesta functie de cultura fiecaruia.

    Camarazi - pe toate drumurile, relatii de conjunctura, pepiniera pentru prieteni si mentori (maine ma voi apropia de cativa “camarazi” la o plimbarea cu bicicleta in herastrau alaturi de VeloParlamentari, vor sa ne dea un exemplu, iar eu le dau satisfactie :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. G., sa stii ca oamenii sunt foarte diferiti. Unii nu accepta ideea de mentor...alti, dimpotriva. Motivatiile sunt si ele care mai de care mai interesante. Nu stiu daca ai avut curiozitatea sa mergi pe urma link-ului ce trimite la concurs... Ai fi vazut/citit si alte abordari ale temei. Mai aprofundate sau mai putin...fiecare a marsat pe ceea ce i-a fost mai aproape de inima, cred...sau pe ceea ce a crezut ca e mai de impact.
      In fine...ideea e ca eu cred ca nu am nevoie cu adevarat de un mentor. Cum n-am avut niciodata, nu vad ce mi-ar trebui tocmai acum... A fi blogger nu prea e ceva asa de greu cu a te afla prin Legiunea Straina...sa zicem...
      Am pe cineva, mai jos, un camarad in ale blogging-ului, care desi am dat trei variante de raspuns...a ales ce i s-a parut mai potrivit cu figura mea, cred, nu cu personalitatea...Daca mai ajungi si citesti vei intelege la ce ma refer.
      O seara placuta!

      Delete
    2. :)... ma refer strict la comentariul facut "camarad-ului/ei tale de blog"

      observ ca ai tendinta de a apara cu precadere articolele scrise la persoana intai singular, motiv pentru care iti voi spune cum sunt ele percepute. Odata aruncate/postate, cititorul incearca sa ii gaseseasca valoarea intriseca (acesta fiind unul cu substanta), fiind mai putin inclinat sa-l suprapuna pe personalitatea/structura emotionala a autorului

      eu vad comentariul ei unul relativ pozitiv si il rezum, in sensul pe care i l-am dat:
      - mentioneza ca EA (nu este vorba despre tine) nu poate vedea in Google un mentor, motivand afirmatia
      - relaxeaza termenul dandu-i o valenta mai accesibila "prieten"
      - prin extragerea citatului tau din context si intrebarile retorice iti da feedback-ul pozitiv (chiar apreciaza ceea ce faci in pasajul pe care tu il amendezi)... cred ca tu ai luat-o ca un "atac", iar ironia ei sugereaza ca blogul are valoare si NU ceri "ajutoare comunitare sau sponsorizari"
      - continua admirativ la adresa ta si mentioneaza chiar ca in opinia ei ai potential (mentioneaza "foarte multa lume" ceea ce nu te face sa te simti speciala, dar nu cred ca te poate leza)
      - face o afirmatie pe care nu o inteleg, probabil o incercare stangace de a se promova, folosind autoironie...
      - iti da un sfat universal valabil si care nu poate fi pus in opozitie cu tine... daca simti ca ai nevoie de ajutor sa il vei cere, iar cum tu nu simti nu-l ceri... simplu

      consider "atacul" fara miza... :)... cred ca se vine cu un bagaj anterior acestei discutii, altfel nu mi-l explic sau e o neintelegere.

      un mediator

      PS: nu citesc alte bloguri decat al tau, caci poate imi vin idei sa ma pronunt si am lucruri mai importante pe care le tot aman... ma satisface viziunea ta asupra temei... :)

      Delete
    3. :) Ea e un El ;)
      Nu am acea tendinta... Impresia ramane asta pentru ca, de regula, acele articole suscita mai mult interes si, normal, mai multe discutii, mai ales daca eu nu ma inscriu cu articolele pe o traiectorie obisnuita... In plus, articolele prezentate la concurs, cum ar fi acesta...au si o alta incarcatura... E mai greu de explicat aici... :)
      "El" este unul dintre ceilalti concurenti...
      Feedback-ul e cel ce reiese din ceea ce raspund eu...pentru ca eu citesc si printre randuri...printre cuvinte...ceea ce cuiva din afara ii este mai greu...
      Pana la urma ai tras o concluzie: "cred ca se vine cu un bagaj anterior acestei discutii". E oarecum justa. Si nu am ce sa mai adaug.
      Nu sunt o persoana care ataca...in niciun caz fara rost... :)
      O zi placuta!

      Delete
  4. Buna dimineata!
    Camarazi? cei patru muschetari plus... da, fata, normal ca zambesti! :))

    Mentor, model? E mult peste puterile mele, probabil la nivel inalt, in arta si medicina...
    Dar aici am un comentariu mic... De ce m-am oprit asupra blogului, cum ziceam intr-un text mai vechi? Pentru sinceritate (am zis), pentru originalitate (nu dau eu judecati de valoare, dar e un blog scris cu inima, fara floricele si melodii, cum fac eu) si pentru... incredere! Da, am avut incredere ca aici e mai mult decat "blogarit", e un om care vorbeste. Cand ai postat textul despre "adevar si minciuna", despre cei ce "stralucesc" pe bloguri dar in realitate au alte fete, eram si incantat si furios, in acelasi timp... Furios pentru ca "nu ma prefac, incerc sa fiu mai bun", am zis eu...
    In concluzie, pentru mine acest blog este un model (nu, nu in sensul "cel mai, al mai, mooaaama, etc) ci in sensul veridicitatii, al omului corect cu sine, in principal!

    Si nu uita ce am mai zis: unde ai facut antrenamente in manuirea floretei... cuvintelor? Traiasca D`Artagnanul tau...

    ReplyDelete
    Replies
    1. P.S. nu am cont, nu pot sa dau like, as da cu amandoua mainile...

      Delete
    2. "Antrenamente in manuirea...cuvintelor"... nici nu stii ce frumos dar si ce magulitor suna. Dar poate ar fi bine sa nu mai faci asta. S-ar putea sa mi se suie la cap. Si nu mi-ar placea. Am nevoie de un cap limpede. :)
      Nu cred ca am avut vreun instructor... Poate un Slavici (caci am citit "Mara" pana sa se rupa volumul respectiv), poate un Agarbiceanu, poate un Rebreanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu sau Caragiale. Poate o Cella Serghi... cam asa... Imi place sa cred ca de la toti am furat cate ceva.
      Nu de la profesorii de romana, caci pe ei i-am scandalizat intotdeauna cu viziunile altfel decat comentariile acelea oficiale... De fapt de la ei, profesorii, am invatat cum "sa nu"...
      Nu am specificat vreun autor strain dintr-n motiv foarte simplu: nu i-am citit in original. Nu stiu cat au alterat traducatorii mesajul acestora...pentru ca vrand-nevrand, au facut-o...deci...
      O seara buna! :)

      Delete
    3. Referitor la chestiunea aceea...nu-ti trebuie vreun cont insa lucrurile sunt ma complicate decat par :)
      Poate vom discuta vreodata pe marginea subiectului...

      Delete
    4. Blogul meu e "tinerel", cred că deja trebuie să caut naş, cam tot ce e pe acolo am furat/experimentat văzând alte bloguri.
      Am apăsat butoane şi a apărut postare la mine! Perefct! Dar vot tot nu am reuşit! Când ai meditaţii? (aş întreba "când ai antrenament" dar am receptat pericolul cu virusarea "la cap"...)
      O seară bună şi ţie!

      Delete
    5. "Furios pentru ca "nu ma prefac, incerc sa fiu mai bun", am zis eu..." !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! esti doar un nemernic escroc sentimental .

      Delete
    6. este foarte posibil să fie adevărat, evident sunt subiectiv referitor la mine, oricum sensul cuvintelor mele nu se schimbă: ţncerc să fiu mai bun...
      să ţntreb de ce nu ai pus acest comentariu pe blogul meu? că nu e "moderat" ţn privinţa postărilor!
      vrei să o fereşti pe Elly de "ghearele" mele?
      un gest frumos!

      Elly, îmi cer scuze, uite ca "trandafirul galben" este pătat din cauza mea...

      Delete
    7. Mi se pare mie sau s-ar putea sa asist la un duel? Ca tot parem a fi in lumea muschetarilor... :))
      "Anonim"...nu stiu ce te-a facut sa crezi asa ceva...
      Daca esti amabil...si cred ca vei fi...semneaza cu numele. Ar fi un gest mult mai barbatesc. Dupa cum se vede permit oricui sa faca orice fel de comentarii pe blog dar fara cuvinte jignitoare.

      Delete
  5. Imi place mult felul tau de a fi, esti atat de puternica, de curajoasa! Domnul "G" este intr-adevar un prieten de nadejde, care nu te lasa la greu. :))
    Dar eu am gasit un om in online care m-a ajutat, m-a sfatuit si mai ales m-a criticat de cate ori a considerat ca este cazul. Nu il cunosc personal, nu are nimic de castigat de pe urma mea, asa ca asta ar putea fi o dovada ca mai exista si oameni care pot fi urcati pe piedestal.
    Imi pare rau ca abia in dimineata asta am aflat de acest concurs, era un moment potrivit sa ii multumesc inca o data lui Florin Rusanu, care scrie pe http://talentirosit.ro/

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu vad de ce as fi altfel. Ce am de spus, spun, chiar daca se intampla ca spusele sa nu-mi fie receptionate si intelese asa cum le-am dorit. Exista si riscuri, deci.
      Nu contest ca sunt oameni care dau sfaturi. Bune.
      Lui Florin Irositu' (glumesc) cred ca deja i-ai multumit :) Aici. Si parca am mai vazut undeva, da, la Liviu Radulescu. Sau poti sa scrii si fara vreun concurs un articol in care sa-i aduci multumiri :)
      Multumesc pentru comentariu.
      O seara linistita sa ai!

      Delete
  6. am citit titlul si Google era ultimul lucru la care m-as fi gandit :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. La mine e primul lucru la care ma gandesc :))
      Zilnic.

      Delete
  7. Un articol clar, concis, in care confidentialitatea ocupa locul principal. De retinut: "Daca in real este destul de greu sa ai sau sa iti gasesti prieteni, cu atat mai dificil este acest demers in spatiul virtual. Nu cred sa existe cineva care sa ma contrazica. O va face poate doar acela care se "imprieteneste" rapid cu oricine, confundand prietenia cu socializarea." Felicitari, Elly si mult succes!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc pentru apreciere si urare, Alice!
      Succes...in blogging...poate :) Ceea ce e foarte bine.
      O seara buna sa ai!

      Delete
  8. Eu leg mentorul mai mult de învăţător spiritual. De exemplu cineva care ţi-a format modul de gândire, ale cărui scrieri te-au influenţat profund. Sunt cei mai rari dintre cele trei variante. Ajutorul poate veni şi de la un prieten, nu neapărat de la un mentor.

    "Ori, probabil, nimeni nu crede in mine si in capacitatile mele de a realiza ceva in acest domeniu"

    Da' aici ce faci, ceri ajutoare comunitare? :) Sponsorizări? :)

    Dacă e o relaţie autentică, ea se înfiripă natural şi decurge de la sine. Eu cred despre foarte multă lume că are potenţial, iar tu eşti inclusă aici. Da' nu m-am dus pe la nici unul să le propul să îi ajut, să îi susţin şi să le fiu mentor, gen... :)) Ai mai multă încredere în tine. În principiu toţi cei car te citesc consideră că scrii bine. Şi poate ar fi mult mai mulţi dar nu ştiu de blogul tău. Iar dacă ai nevoie de ajutor într-o direcţie, cere-l... :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cele trei nu-s variante. Asta am si tinut sa clarific de la inceput. Sunt notiuni diferite.
      De ajutor nu am nevoie. Daca nu am avut in prima zi de blog...la ce as avea acum? Cred ca instinctul mi-a dictat intotdeauna ce sa fac. Si am facut, mai bine sau mai putin bine. Dar am facut ca mine si sunt multumita.
      Cat despre chestia pe care ai citat-o...:)
      Am mentionat trei variante. Ai ales-o exact pe cea care nu mi se potriveste. Era pusa ca sa fie la numar...pentru ca era o posibilitate, nu inseamna ca si cea reala.
      Mi se pare ca ai citit usor superficial articolul...desi am fost destul de dura dar si destul de explicita. De aceea m-a uimit ce concluzie ai tras.
      Nu am nevoie de niciun ajutor. Nu am avut vreodata si nu doar in blogging. Asta scriu clar si acolo, in articol. Nu toate femeile sunt "dulci" si "feminine"... in sensul acela...rau :)
      O seara placuta!

      Delete
  9. Mai scriu o dată:)
    Mi-a plăcut şi ai votul meu pentru că, deşi ai o abordare a subiectului complementară cu a mea, m-am regăsit în articolul tău. Felicitări pentru scriere şi pentru personalitatea puternică şi independentă!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, nu aparuse. L-am cautat si la spam, caci rar, dar se mai intampla sa fie unele comm-uri "aruncate" acolo.
      Multumesc pentru aprecierile de toate felurile! :)
      O seara frumoasa sa ai!

      Delete
  10. Buna Elly.

    In legatura cu mentorul in blogging pot sa iti spun cu certitudine (intreaba-l pe G daca nu crezi) ca exista sub forma unei comunitati. Ceea ce bloggingul ne invata (sau cel putin asta ar trebui sa intelegem toti) este ca mediul online este o comunitate. O comunitate in care suntem toti, unul. Aceasta comunitate, este desigur impartita in alte zeci de categorii. Cum tu ai nevoie sa ceri unui vecin un pahar de zahar, mai este unul care are nevoie de un pahar de ulei. Si pentru fiecare zarzavat, exista o piata.

    Un prieten online nu exista. Serviciile reciproce nu se fac pe baza de prietenie, ci pe baza respectului sau afectiunii reciproce. Un prieten online din viata de zi cu zi este cu totul altceva.

    Si ultimul lucru: Domnul G (era sa scriu punctul G) este un idiom. Si sti de ce?... pentru ca Google este un limbaj la care se contribuie non stop, de catre toate natiunile mari din lume (printre care si Romania).

    Am zis!

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Se obisnuieste, insa eu nu m-am dus niciodata sa cer de la vecini ceva. Probabil pentru ca de la mama mea am invatat ca daca n-ai un lucru, mai bine nu te mai apuci de facut ceva pentru care nu ai acel "lucru" :)
      Asa am facut si in blogging. Iar in ceea ce priveste serviciile reciproce...prietenia nu inseamna tocmai respect, afectiune reciproca?
      In fine...Google e Google si, deocamdata, e cel mai tare. Din parcare. Ca nu degeaba se numeste "motor" ;) :)
      P.S. - Dupa ce l-am botezat Domnul "G"...m-am gandit ca barbatii, mai ales, vor fi tentati sa se gandeasca la un alt "G"... :))

      Delete
  11. foarte frumos articolul! Domnul G este si prietenul meu "aproape" cel mai bun si ma ajuta in ABSOLUT TOT!
    Prieteni? putini dar de nadejde...camarazi...si mai putini...mentori? hmmm, imediat ma gandesc la perioada de liceu, cea mai frumoasa de pana acum. O seara buna Elly

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc pentru vizita si pentru comentariu, Loredana!
      Si pentru ca se pare ca imi impartasesti oarecum parerile :)
      Toate cele bune!

      Delete