De vorba cu mine

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/05/de-vorba-cu-mine.html

Mi-e greu sa ma evit. Eu, pe mine insami. E greu pentru ca ma intalnesc cu mine peste tot. Poate daca nu m-as intalni cu mine atat de des, lucrurile altfel ar sta, poate ca n-as fi silita sa vorbesc atat de mult.

Vorbesc mult. Prin tacere. Multe zile...multe taceri. Foarte multe, atat de multe ca uneori mi-e teama ca ori eu am ramas muta, ori el, chinuitul meu suflet, a amutit pe vecie.

Tac. Cel mai adesea. Pentru ca dupa toate nenorocirile din viata mea, uneori doar momentele in care ma uit la mine si tac mi se pare ca ar mai putea vindeca ceva. Porţiile de tacere. Terapie prin liniste.

Ore intregi tac. Tac cu un talent nemaipomenit, cu o gratie pe care nu mi-o stiam, pe care nu o inteleg. Pentru ca as avea ce sa-mi reprosez. As avea pentru ce sa fiu suparata pe mine insami. Pentru ca am fost prea buna, prea intelegatoare, prea blanda, prea naiva. Prea EU. Atitudini care nu par a merita laude.

Un om a scos tot ce-a fost mai bun din mine. Nu stiu cum a reusit. Doar el stie secretul. Nu inteleg insa cum de a mai ramas totusi ceva. Caci a ramas si inca destul. Sunt la fel de blanda, de naiva, de increzatoare in oameni. Pana cand? Nu pot sti. Poate pana la ultima suflare.

Exista si momente cand incerc sa-mi  vorbesc. Acelea in care, efectiv, stau de vorba cu mine. Nu in fata unei oglinzi ci in fata oglinzii sufletului meu. Se intampla cand sunt complet singura. Singura cu mine, facand abstractie de orice se afla in jur. De zgomote, de oameni, de muzica, de absolut orice, decuplandu-ma de la realitate. Sunt rare aceste momente. Uneori dimineata cand merg la job, daca nu intalnesc pe cate cineva cu care, inevitabil, vorbesc vrute si nevrute. Sau uneori cand, in sfarsit, imi spun ca ar trebui sa dorm putin si, desi, extrem de obosita, se intampla ca nici atunci sa nu pot adormi iar cele 10 ori poate 20 de minute de chin sa fie un dialog tacut cu mine. Oricum este degeaba. Oricum nu mai rezolv nimic. Oricum greselile nu mai pot fi indreptate, Daca greseala inseamna sa ai suflet, sa iubesti din suflet, fara preconceptii, fara limite. Deci la ce bun? Tot tacerea imi da cea mai mare satisfactie. 

De cele mai multe ori, ca sa nu fiu tentata a ma invita la vreun dialog cu sufletul meu, petrec ore pe blog, citind bloguri sau comentand. Ori petrec timp, pur si simplu asternand virtual ganduri, dorindu-mi sa fie citite de oameni care sa ajunga la sufletul meu. Ganduri sub toate formele. Ganduri intr-un articol. Poate chiar acesta...

Nota: Acest articol poarta acest nume datorita unui camarad intr-ale blogging-ului, Vasile, pe care azi imi pare rau ca l-am descoperit atat de tarziu. As putea spune ca doar pasiunea sa pentru viata, fotografie si mai ales pentru muzica, a facut sa ne intalnim. Blogul sau se numeste chiar asa: ...De vorba cu mine... 

Articol participant la concursul Blog Power, ediţia 22, tema "Cuvinte cu mine. Ce mi-aș adresa dacă m-aș întâlni cu sufletul meu? Pentru ce m-aș certa? Pentru ce m-aș lăuda? Mi-aș ierta greșelile?" fiind propusă de Bianca, câştigătoarea ediţiei precedente.

Alte articole participante: Intalnirea lui IO cu eu, Vreau sa-mi impart viata cu mine,  Taceri printre, cuvinte,  Oglinda, Gandurile sufletului meu, Iubeste-te mai mult pentru ca meriti, Copac rupt, Cuvinte cu mine, Stelele nu ma aduc acasa, Spune-mi de ce, Suflet drag

19.05.2012