Dovlecii mari parcă ar fi usturoi. Sau chiar usturoi este, ceva mai măricel, e drept, dar deja grădina ta a ajuns a ajuns tărâm de basm, aşa că ne putem aştepta la orice. Dar nu-i niciun patruped pe acolo? Pisoiul poate umblă vagabond, după gagici, dar căţelul, pe care îl vedem atât de rar în pozele tale, ar trebui să apere curtea, să patruleze prin grădină şi să dea alarma dacă s-a copt vreun dovleac...
Cei albi? Daca vrei tu sa-i asemeni cu usturoiul...iti las aceasta placerea :) Gradina mea are cam de toate, desi nici cele mai frumoase, nici cele mai laptoase, ca sa fac o gluma. Dar cred ca sunt crescute si ingrijite cu mult suflet :) Snow era acolo dar fuge de dovleci ca de foc. Am vrut sa-i fac poze cu ei si a spus: Nu. Si catelul tot acolo era. Acu' n-o sa-mi spui ca te-ai indragostot de catel? Doar ce l-ai vazut alaltaieri ;) O sa pregatesc o sedinta foto cu el...doar asa, pentru tine. Ce zici?
În poza a doua, dacă nu exista precizarea că e dovleac, aş fi crezut că e : a. o sferă din material plastic, un balon, o minge, b. o mega-bomboană de tip "Kojak". :) Rămâne întrebarea "de unde şi până unde luceşte aşa de tare coaja lui cea roşă ?" Happy WW ! :)
a. :)) Poate mai degraba o minge... E dovleacul cel mare, cu o luna si ceva in urma, cand inca era foarte frumos afara si el se afla inca in vrej... b. :)) De la soare luceste astfel. Se vede soarele si printre frunzele de vita de vie :) Multumesc! O zi frumoasa! :)
Au forme normale... In a doua foto lumina e de septembrie, cand inca era in vrej dovleacul cel mare. :) Soarele se filtra minunat printre frunzele de vita de vie. Se poate sa mai fi crescut putin de atunci. N-am avut si nu am posibilitatea sa-l cantaresc. Cred ca are in ju de 20 de kg, diametrul e de apoximativ. 45 cm. Nu-l pot lua in brate. Doar l-am dat de-a dura... Happy WW, Carmen! :)
Sunt foarte buni de copt, Ileana. Cei mai buni sunt cei albi. Au "carnea" mai densa si sunt mai dulci. Cei rosii sunt putin mai afanati ca textura, dar sunt foarte buni si ei de copt. Cer insa ceva zahar atunci cand se consuma. Happy WW!
:) Daca-ti place, e foarte bine. Multora le place si dovlecii acestia sunt perfecti pentru asa ceva. Eu nu pot sa mananc desi am incercat de cateva ori... :( Doar copt mai mananc cand si cand.
Deci, i-ai fotografiat? Sunt ca cei de la vecinu, pe care i-am văzut eu ieri? Ieri, nu? Că nu mai am nici noţiunea timpului. Foarte frumoşi. Am intuit bine, că au coaja tare. Dacă erau aşa de mari, de trebuia să-i rostogoleşti. Îmi place grădina ta. O îngrijeşti cu dragoste, de-aia sunt aşa frumoase! Happy WW!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Da, sunt seminte de la vecinul meu. Ne-a dat si noua in primavara cateva seminte. :) Ieri, Mihaela. Asa este, uneori timpul e ca un tavalug..ne ia si ne duce unde nu gandim. Doar cei rosii sunt foarte mari, cam la jumatate de metru diametrul. Deci e foarte greu cel mare, in jur de 20 de kg. Zic si eu, desi poate fi mai greu, nu-l pot ridica de jos. Multumesc pentru apreciere. Adevarul e ca avem in gradina aproape totul, in afara de cartofi, varza, si alte cateva maruntisuri. In rest, de toate. :) O seara frumoasa!
Deci, şi dacă ai fi fost interesată de altceva din ce am găsit eu la piaţa, tot nu avea sens să iei, că le aveţi pe toate-n curte. Uneori mă gândesc că este superb să ai aşa o grădină minunată, altădată (Balanţă, ştii) mă gândesc cât de multă muncă o fi. Te pup şi o seară frumoasă! Să nu mai păţeşti ca aseară :))
Da, le cam avem pe toate in gradina incepand cu rosile, castravetii, ceapa, usturoi, pepeni galbeni si verzi, ardei de toate soiurile, toate verdeturile posibile, porumb, vinete, dovlecei...si-or mai fi cateva mai neimportante... Inclusiv ceva fructe: mere de vara, visine, pere, prune, corcoduse am avut si capsuni dar s-au cam uscat de seceta...si desigur, vita de vie. Mai avem inca acea bolta plina de struguri. Culegem zilnic din ea. Nu mai patesc ca atunci (a fost acum mai bine de o saptamana) . N-am cum sa mai patesc. Azi doar am dat vreo doua ore cu cazmaua ;) :)) M-ai facut sa glumesc :)
Da, sunt foarte potriviti. De fapt ei sunt potriviti pentru mai multe :) Asa e, nu merita stricati pe felinare sau mai stiu eu ce lanterne dar de taiat tot ii vom taia :( Happy WW, Larisa draga!
wow! vreau şie eu... la cuptor - mmmmm.... şi parcă aş picta unul, de decor... :) pup, seară frumoasă!
ps nu mi-a "mers" blogul nici azi nu m-am putut înscris la Carmen, mi-a spus că e deconectat butonaşul pentru preîntâmpina comentariile ... interesant!?!
:) Chiar pentru cuptor sunt buni :) Si de decor...si doar asa, tinuti de frumosi... Nu stiu ce probleme are blogul tau dar al meu vad ca a vrut sa faca operatiunea. Asa ca te-am inscris eu in tabel la Carmen. Sper ca e bine :) O seara frumoasa, draga mea!
Sunt tare frumosi si eu ii prefer in poze. Rar la cuptor sau in placinte. Nu zic nu, dar nu mereu am chef de asemenea delicatese. Elly, esti foarte norocoasa ca ai minunile astea in gradina. Adorabili. :)
Cred ca si eu tot in fotografii. Imi place sa vad cat mai multi, de forme cat mai stranii si exista o multime. Din pacate nu am decat aceste doua forme si culori. Pana si la chestia asta cu dovleacul ne cam asemanam. ;) Norocoasa le-a carat o cisterna de apa ca sa creasca asa frumosi :)) Merci, Nice!
Sunt frumosi dar n-am timp sa ma joc cu ei. Cred ca daca ii aveam in copilarie exact asa faceam :)) Atunci nu aveam decat dovlecei. :( Multumesc, Geanina!
postarea ca postarea, dar cand vine vorba de titluri si subtitluri esti geniala. Eu nu mananc deloc dovleac, sub nici o forma, dar parca nici sa-i ciopartesc de sarbatoarea americanilor nu prea imi vine, mai ales cand sunt asa frumosi ca ai tai. Te imbratisez, draga mea!
Incerc sa va amuz. Daca imi reuseste sunt bucuroasa. Si daca miercurea nu pot vorbi..ca nu-i voie, scriu un titlu si-un subtitlu apoi tag-uri, care incearca sa completeze "tabloul". Nu-i ciopartesc nici eu. Vor sfarsi in cuptor, copti. Sa stii ca nu ma omor nici eu dupa ei, de abia gust cate putin. Imi plac insa doar asa, ca aparitii :) O eara frumoasa! Te pup. :)
Un deliciu placinta de dovleac! Si ce de placinte ies din atatia dovleci! Buni si copti! Deliciosi! Bune si semintele! Ce bine ca nu le-ai facut... gavane si guri ranjite! :)) Zile fericite iti doresc si an de an recoltele sa-ti fie tot mai bogate!
Ar iesi placinte dar noi nu facem. Doar copt. Semintele nici nu stiu cate sunt in unul din acesta mare. E primul an in care am pus si sunt si eu curioasa. Faceam felinare si alte chestii in copilarie. S-au dus zilele acelea :) Multumesc, Diana!
Nu, Anca, nu mai sculptam dovleci. Acestia sunt pentru a fi mancati, copti la cuptor. Petrecere n-am facut niciodata. nu se obisnuieste. Abia copiii, tineretul a inceput sa faca. :)
Dovlecii mari parcă ar fi usturoi. Sau chiar usturoi este, ceva mai măricel,
ReplyDeletee drept, dar deja grădina ta a ajuns a ajuns tărâm de basm, aşa că ne putem
aştepta la orice. Dar nu-i niciun patruped pe acolo? Pisoiul poate umblă vagabond,
după gagici, dar căţelul, pe care îl vedem atât de rar în pozele tale, ar trebui
să apere curtea, să patruleze prin grădină şi să dea alarma dacă s-a copt vreun dovleac...
Cei albi? Daca vrei tu sa-i asemeni cu usturoiul...iti las aceasta placerea :)
DeleteGradina mea are cam de toate, desi nici cele mai frumoase, nici cele mai laptoase, ca sa fac o gluma. Dar cred ca sunt crescute si ingrijite cu mult suflet :)
Snow era acolo dar fuge de dovleci ca de foc. Am vrut sa-i fac poze cu ei si a spus: Nu.
Si catelul tot acolo era.
Acu' n-o sa-mi spui ca te-ai indragostot de catel? Doar ce l-ai vazut alaltaieri ;)
O sa pregatesc o sedinta foto cu el...doar asa, pentru tine. Ce zici?
Păi am merita, şi el, şi eu, nu?
DeleteMai ales tu ;)
DeleteO s-o fac. Stai pe-aci! :)
Numai buni pentru hallowen, cand ii ciopartesti? >:)
ReplyDeleteNu-i cioprtesc, imi pare rau de ei si sunt si foarte greu de cioplit. Au coaja tare.
DeleteDar sunt frumosi. Ii coacem toata toamna...pana spre Craciun.
În poza a doua, dacă nu exista precizarea că e dovleac, aş fi crezut că e :
ReplyDeletea. o sferă din material plastic, un balon, o minge,
b. o mega-bomboană de tip "Kojak". :)
Rămâne întrebarea "de unde şi până unde luceşte aşa de tare coaja lui cea roşă ?"
Happy WW ! :)
a. :)) Poate mai degraba o minge... E dovleacul cel mare, cu o luna si ceva in urma, cand inca era foarte frumos afara si el se afla inca in vrej...
Deleteb. :))
De la soare luceste astfel. Se vede soarele si printre frunzele de vita de vie :)
Multumesc! O zi frumoasa! :)
Scrii in etichete "dovleac soi olandez"!
ReplyDeleteCare e ala? :)))))
Happy Halloween !!!!! ;)
Razi, tu, razi dar e acela mare, portocaliu sau rosu, cum vrei sa-i spui culorii.
DeleteMerci, Minnie draga! Happy sa fie! :)
Ciudate forme au dovlecii astia! :))
ReplyDeleteIn poza a doua, foarte frumos surprinsa lumina... ce culori minunate are toamna!
Happy WW!
Au forme normale...
DeleteIn a doua foto lumina e de septembrie, cand inca era in vrej dovleacul cel mare. :) Soarele se filtra minunat printre frunzele de vita de vie. Se poate sa mai fi crescut putin de atunci. N-am avut si nu am posibilitatea sa-l cantaresc. Cred ca are in ju de 20 de kg, diametrul e de apoximativ. 45 cm. Nu-l pot lua in brate. Doar l-am dat de-a dura...
Happy WW, Carmen! :)
Sunt la fel de gustosi pe cat sunt de frumosi? Parca as vrea un pic de dovleac copt . :)) Sunt buni de copt nu-i asa?
ReplyDeleteHappy WW!
Sunt foarte buni de copt, Ileana. Cei mai buni sunt cei albi. Au "carnea" mai densa si sunt mai dulci. Cei rosii sunt putin mai afanati ca textura, dar sunt foarte buni si ei de copt. Cer insa ceva zahar atunci cand se consuma.
DeleteHappy WW!
Mor după plăcinta de dovleac!!! :)
ReplyDelete:) Daca-ti place, e foarte bine. Multora le place si dovlecii acestia sunt perfecti pentru asa ceva.
DeleteEu nu pot sa mananc desi am incercat de cateva ori... :( Doar copt mai mananc cand si cand.
Deci, i-ai fotografiat? Sunt ca cei de la vecinu, pe care i-am văzut eu ieri? Ieri, nu? Că nu mai am nici noţiunea timpului. Foarte frumoşi. Am intuit bine, că au coaja tare. Dacă erau aşa de mari, de trebuia să-i rostogoleşti. Îmi place grădina ta. O îngrijeşti cu dragoste, de-aia sunt aşa frumoase!
ReplyDeleteHappy WW!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Da, sunt seminte de la vecinul meu. Ne-a dat si noua in primavara cateva seminte. :)
DeleteIeri, Mihaela. Asa este, uneori timpul e ca un tavalug..ne ia si ne duce unde nu gandim. Doar cei rosii sunt foarte mari, cam la jumatate de metru diametrul. Deci e foarte greu cel mare, in jur de 20 de kg. Zic si eu, desi poate fi mai greu, nu-l pot ridica de jos. Multumesc pentru apreciere. Adevarul e ca avem in gradina aproape totul, in afara de cartofi, varza, si alte cateva maruntisuri. In rest, de toate. :)
O seara frumoasa!
Deci, şi dacă ai fi fost interesată de altceva din ce am găsit eu la piaţa, tot nu avea sens să iei, că le aveţi pe toate-n curte. Uneori mă gândesc că este superb să ai aşa o grădină minunată, altădată (Balanţă, ştii) mă gândesc cât de multă muncă o fi.
DeleteTe pup şi o seară frumoasă!
Să nu mai păţeşti ca aseară :))
Da, le cam avem pe toate in gradina incepand cu rosile, castravetii, ceapa, usturoi, pepeni galbeni si verzi, ardei de toate soiurile, toate verdeturile posibile, porumb, vinete, dovlecei...si-or mai fi cateva mai neimportante... Inclusiv ceva fructe: mere de vara, visine, pere, prune, corcoduse am avut si capsuni dar s-au cam uscat de seceta...si desigur, vita de vie. Mai avem inca acea bolta plina de struguri. Culegem zilnic din ea.
DeleteNu mai patesc ca atunci (a fost acum mai bine de o saptamana) . N-am cum sa mai patesc. Azi doar am dat vreo doua ore cu cazmaua ;) :))
M-ai facut sa glumesc :)
Toamna chiar e o adevarata sursa de inspiratie pentru toti,mai ales pentru tine, iar culorile dovlecilor creeaza un efect deosebit!
ReplyDeleteMultumesc, Fairy :)
DeleteCe mari sunt! Numai potriviti pentru Halloween !!! Desi nu merita ciopartiti. Mai bine o placinta...
ReplyDeleteHappy WW Elly draga!
Da, sunt foarte potriviti. De fapt ei sunt potriviti pentru mai multe :) Asa e, nu merita stricati pe felinare sau mai stiu eu ce lanterne dar de taiat tot ii vom taia :(
DeleteHappy WW, Larisa draga!
wow! vreau şie eu... la cuptor - mmmmm....
ReplyDeleteşi parcă aş picta unul, de decor... :)
pup, seară frumoasă!
ps
nu mi-a "mers" blogul
nici azi nu m-am putut înscris la Carmen, mi-a spus că e deconectat butonaşul pentru preîntâmpina comentariile ... interesant!?!
:) Chiar pentru cuptor sunt buni :)
DeleteSi de decor...si doar asa, tinuti de frumosi...
Nu stiu ce probleme are blogul tau dar al meu vad ca a vrut sa faca operatiunea. Asa ca te-am inscris eu in tabel la Carmen. Sper ca e bine :)
O seara frumoasa, draga mea!
Sunt tare frumosi si eu ii prefer in poze. Rar la cuptor sau in placinte. Nu zic nu, dar nu mereu am chef de asemenea delicatese.
ReplyDeleteElly, esti foarte norocoasa ca ai minunile astea in gradina. Adorabili. :)
Cred ca si eu tot in fotografii. Imi place sa vad cat mai multi, de forme cat mai stranii si exista o multime. Din pacate nu am decat aceste doua forme si culori. Pana si la chestia asta cu dovleacul ne cam asemanam. ;)
DeleteNorocoasa le-a carat o cisterna de apa ca sa creasca asa frumosi :))
Merci, Nice!
Bună Elly!
ReplyDeleteSunt foarte frumoși în poze,deja mi-ai făcut poftă de plăcintă!
Să ai o seară minunată draga mea!
Pup cu mare drag!
Multumesc, Elena! Seara frumoasa si tie! Te pup! :)
DeleteMultumesc, Liviu!
ReplyDeleteTe-am vizitat deja...esti in tabel. Poate ca te-a inscris Carmen. N-ai vazut?
Ehe, ce frumosi sunt!
ReplyDeleteAi putea sa-i desenezi , sa-i pictezi daca nu-i ciopartesti!
Oricum ar fi., sunt tare faini!;)
Sunt frumosi dar n-am timp sa ma joc cu ei. Cred ca daca ii aveam in copilarie exact asa faceam :)) Atunci nu aveam decat dovlecei. :(
DeleteMultumesc, Geanina!
postarea ca postarea, dar cand vine vorba de titluri si subtitluri esti geniala.
ReplyDeleteEu nu mananc deloc dovleac, sub nici o forma, dar parca nici sa-i ciopartesc de sarbatoarea americanilor nu prea imi vine, mai ales cand sunt asa frumosi ca ai tai.
Te imbratisez, draga mea!
Incerc sa va amuz. Daca imi reuseste sunt bucuroasa. Si daca miercurea nu pot vorbi..ca nu-i voie, scriu un titlu si-un subtitlu apoi tag-uri, care incearca sa completeze "tabloul".
DeleteNu-i ciopartesc nici eu. Vor sfarsi in cuptor, copti. Sa stii ca nu ma omor nici eu dupa ei, de abia gust cate putin. Imi plac insa doar asa, ca aparitii :)
O eara frumoasa! Te pup. :)
Wow, chiar sunt perfecti.Happy WW:)
ReplyDeleteNu chiar perfecti...dar pe aproape :)
DeleteMultumesc, Ana!
Minunati? Putin spus ! Sunt de poveste. E superb acolo la voi in gradina. De vis <3
ReplyDeleteO noapte frumoasa iti doresc, draga Elly! :)
Merci, Rux! Pup! :)
DeletePrima poza chiar ca are un aer de poveste. :)
ReplyDeleteAm blurat-o putin ca sa ii dau acest aer :)
DeleteMultumesc, Cristi!
In cuptor cu ei!!!
ReplyDeletePe rand.:)),dar pudrati cu scortisoara si zahar vaniliat.
Deja le simt aroma.
Pupici!
M-ai facut sa rad, Angi :))
DeleteIti multumesc si te pup!
dau atacul! cat sunt de buni! :) plcinta, supa, piure, copt la cuptor...un deliciu! :)
ReplyDeleteMona tu i-ai face praf! :))
DeleteEu de abia gust putin dovleac copt :)
ce portocaliu frumos!!!
ReplyDeleteai zice ca sunt desenati,oricum,ai realizat o compozitie frumoasa :)
happy ww!
Ai dreptate, cei portocalii sunt foarte frumosi. :)
DeleteMultumesc, Pandhora!
Arată foarte bine...și în imagine și la cuptor :)
ReplyDeleteMultumesc, Kristi. :)
DeleteDar tare frumosi mai sunt si ce mari au crescut! Numai buni de un...Hallowen romanesc cu multa placinta de dovleac!
ReplyDeleteO noapte frumoasa, draga Elly! :-)
Cei portocalii sunt mari, mai neobisnuiti. Cei albi sunt de marime fireasca. Multumesc, Alex! :)
DeleteUn deliciu placinta de dovleac! Si ce de placinte ies din atatia dovleci! Buni si copti! Deliciosi! Bune si semintele! Ce bine ca nu le-ai facut... gavane si guri ranjite! :))
ReplyDeleteZile fericite iti doresc si an de an recoltele sa-ti fie tot mai bogate!
Ar iesi placinte dar noi nu facem. Doar copt. Semintele nici nu stiu cate sunt in unul din acesta mare. E primul an in care am pus si sunt si eu curioasa. Faceam felinare si alte chestii in copilarie. S-au dus zilele acelea :)
DeleteMultumesc, Diana!
Elly, cum ai petrecut pana la urma?
ReplyDeletele-ai facut felul, dovlecilor?
mm, mai multi se gandesc la placinte, yummy
Nu, Anca, nu mai sculptam dovleci. Acestia sunt pentru a fi mancati, copti la cuptor.
DeletePetrecere n-am facut niciodata. nu se obisnuieste. Abia copiii, tineretul a inceput sa faca. :)