 |
| Plantă decorativă cu frunze foarte frumoase, ce devin roșii-verzui toamna. Nu-i știu numele... |
A merge la cumparaturi nu e chiar o aventura desi ar putea fi. Stiu ca pentru alte surate este. In general stiu exact ce caut si am un plan bine stabilit al traiectoriei deplasarii. E clar, deci, pe unde ma va purta drumul si pe unde voi contribui la bunastarea comertului/comerciantilor din oras.
Dar...traiectoria capata uneori abateri neprevazute. Chiar destul de mari, asa cum mi s-a intamplat acum o saptamana, de fapt in debutul saptamanii, adica luni. Țintele pe care le aveam cand am plecat erau: piața, un supermarket, un raion de mercerie și un magazin de carne.
Am bifat cu succes supermarketul, am rezolvat si piata apoi am năvălit si in magazinul de carne. Un fel de-a spune, n-am cumparat mare lucru. Doar niste carne pentru șnitele.
Imi ramasese de rezolvat doar punctul cu merceria. Am mers pe unde era cel mai la indemana dar n-am gasit decat niste elastic din care lipsea chiar elasticul. Mi-au spus ca n-au altceva dar vor primi marfă in 2-3 zile. Am plecat in alt loc, cel mai apropiat. Am gasit acelasi elastic bun de șireturi, dar si elastic bun, insa ceva mult prea lat. De care nu aveam nevoie. Asa ca am mai colindat prin inca vreo trei locuri. La ultimul am găsit elastic bun, in sfarsit. Mi s-a spus ca e romanesc si asa era, era pe un fel de suport de carton pe care scria numele unei fabrici de la noi. Scump, foarte scump. Cu cat am plătit luam din ăla tip pănglicuță (sau șiret) o lungime cel putin dubla. Dar ce faceam cu el?!? Aceasta era întrebarea...
Acasa ma gandeam sa mai calatoresc virtual pe niste bloguri. Am inceput însă au mai aparut alte chestii, asa ca am întrerupt. Apoi cina. Noi cinăm după ora 22,00. Dupa cină mi-am zis sa pregatesc carnea pentru șnițele, s-o pun gata de folosire la congelator. Era aproape de miezul nopții.
Am spalat carnea, am tranșat-o in trei bucați mari apoi am mers până in camera mea. Ceva de la televizor mi-a atras atentia. Nu mai țin minte ce, ceva din nimicurile de pe acolo. Am adormit in fotoliu trezindu-mă pe la ora 4,00. Mai mult adormită, mi-am făcut patul si m-am aruncat din nou în brațele lui. Ale moșului responsabil cu somnul, ce credeați? Alergătura mă epuizase.
De dimineată, mama a găsit la bucătărie carnea exact așa cum o lăsasem. Nepregătită, nepusă la frigider...vai și iar vai. Un mic dezastru. După mine nu mai intrase nimeni în bucătărie. Bine că n-a fost cald! Tot e buna si toamna la ceva. Măcar, așa, pentru o noapte.
 |
| Fructele plantei de mai sus |
Mosul asta are cele mai dulci si primitoare brate. :)) Imi fac si mie cu ochiul de obicei cand ma intorc obosita de la serviciu, dar rezist eroic tentatiei dupa ce ma energizez cu cateva doze sanatoase de cafea. Altfel as ceda ispitei de la 5-6 dupa amiaza. Oricum de cand cu ora asta am impresia ca e mereu timpul lui. Dar nu si azi. N-am mai aparut si bine a facut pentru ca trebuie sa ma mai dedic si blogului. :)) Dar in curand imi va da iar tarcoale. :)) Se tine de mine ceva de speriat. Nu degeaba as putea vorbi zile intregi despre el si relatia noastra indestructibila. :P :D
ReplyDeletePlanta asta decorativa este peste tot si eu nu ma mai satur s-o fotografiez.
Se intrevede o posibila impacare intre Elly si toamna. :))
Nice, m-ai facut sa rad. Deci iti place si tie de Mosul meu ;) Sa stii ca rar ma doboara, eu dorm cam putin, desi cred ca stii.
DeleteE frumoasa planta asta si o gasesc si eu in multe locuri. De aceea am si fotografiat-o, ma fascineaza.
Da' de unde! Eu cu toamna n-am fost niciodata prietene. Si nu prea cred sa fim nici in viitor... Sunt friguroasa ca o pisica. ;)
Hm, ora asta de iarnă îţi zăpăceşte organismul.
ReplyDeleteEşti sensibilă la modificările de program.
Când eşti setată într-un fel anume, nimic n-ar trebui
să te disturbe, ca să ai randamentul obişnuit.
Te vei obişnui până să trecem la ora de vară...
Da' de unde Ca acum o saptamna nici nu venise ora de iarna... :(
DeleteNu, alergasem mult prin oras si cum eu nu circul cu masina...a face vreo 8-9 km intr-o zi, pe tocuri...nu cred ca e la indemana oricui.
Am si scris ca se intampla acum o saptamana ;) Iar ai citit in diagonala ;)
:)
ReplyDeletecu varsta se mai schimba si obiceiurile... pe langa hobby si lucru cu computerul, activitatile casnice sunt musai.
mai ales daca ai si reprosuri de la cei din casa, ceva gen "ce tot faci la computer atata?" si e si firesc pana la urma :)
"...am un plan bine stabilit al traiectoriei deplasarii."
ReplyDeleteÎn matematică, există aşa-numita "teorie a grafurilor" care se regăseşte în banala întrebare : care este drumul pe care trebuie să-l parcurgă un poştaş ca să-i fie lui cât mai scurt, dar ca să şi ajungă pe la toţi destinatarii... :)))
Numai bine şi, în pofida energiei de tip "perpetuum mobile", mi-ar plăcea să aflu că te mai şi odihneşti !
Iti dai seama ca , asa, ca orice inginer, calculez in gand, vrand-nevrand, traiectorii. Aproximativ, desigur. Pentru ca e nevoie sa fac efort cat mai putin, eu necirculand cu masina. Nici nu am masina :)
DeleteMa mai si odihnesc. Chiar acum plec in gradina sa ma odihnesc cu cazmaua. Macar vreo ora si jumatate. Pana se intuneca ;)
Numai bine si tie! Si tare multumesc de gandul bun.
Nimic grav, cu snitelele alea. Eu am ars la propriu o friptura la tava ieri si a trebuit sa arunc si friptura si tava! :)
ReplyDeleteNu cred că ţi-am spus cât de mult îmi place cum povesteşti tu. Aşa, foarte apropiat şi transmiţi tihnă. Parc-aş fi fost cu tine la cumpărături, dar şi mai important, tare mult mi-ar fi plăcut să fi fost amândouă!
ReplyDeleteDar draga mea, nu este prea târzie ora de cină? Eu nu prea mai pot dormi bine dacă mănânc târziu. Aşa că, uneori mai uit de ea, ceea ce nu este bine, desigur.
Vezi că mai are şi toamna avantajele ei? Nu-i nimic că ai uitat de carne, toţi mai păţim uneori, din acestea.
Frumuşica aceea de plantă, nici n-o bag în seamă vara. Dar acum, atrage toate privirile, căţărată cum este peste tot, cu frunzele ei roşii şi fructele albăstrui. Dar tot frunzele sunt vedete, căci fructele sunt mititele şi nu se prea văd.
O zi frumoasă, să ai!
Hedera helix sau iedera! La asta îi mai zice si iedera rosie.
ReplyDeleteHa, ha, ha.......... Elly a adormit! Mare minune! :)))))
Important, pentru toti cititorii, este ca ai gasit elastic!
ReplyDeleteA, nu ne mai tine in tensiune: carnea mai e buna?
Bravo!
Planta asta, iedera rosie cum ii spune Minnie, imi place si mie, as fi facut poze pentru tinute pe langa toate gardurile dar sotul nu-mi impartaseste placerea pentru (inca) ceva rosu :)
ReplyDeleteE bine ca intr'un final ai gasit si elastic :) Cat despre faptul ca ai adormit...ei bine, e ceva firesc, ai facut multe (stiu ca asa faci in general, dar...) si era ceva normal sa te ajunga si oboseala :)
ReplyDeleteDa, bine ca nu a fost cald! :)) Eh, nu-i bai, se mai intampla!
ReplyDeleteVai, dar ce tarziu cinati! Eu pe la 20 sunt deja gata :)). Iar dupa cina nu prea-mi programez nimic de facut, nu sunt in stare decat sa lenevesc in canapea :)).
Ca de obicei, titlurile tale faine! ;)
ReplyDeleteMoș Ene pe la gene....Prima oară am crezut că fotoliul e și el un moș, hahahaha! :))
Chestia cu merceriile e serioasă. Unde-s, Elly dragă, merceriile de altă dată!? Unde?! Că eu nu mai găsesc nici ace de cusut românești, de-ale bune, hai să recunoaștem, numai niște strâmbături aduse de pe la chinezi, bleah. Și nici elasticul ăla bun, pe care-l puneam în talia fustelor din in topit, vopsite în degradee, oh, ce vremuri! Bine c-ai dormit, cu toate că mă gândisem la alte brațe, hahaha! :))
Seară faină, la noi e cald , ciudată vreme. Te pup! :)
Ai sa vezi tu ce snitele gustoase si fragede vor iesi....:))
ReplyDeleteAdevarul e ca e tare bine in brate la Ene. Stii cum e, cine nu are batrani sa-si cumpere....:)
titlul e de nota 10! :) cat despre mos.....suntem cunostinte vechi, doar ca a cam uitat sa treaca pe aici! :)
ReplyDeleteDaaaa! Ene e singurul mosulica in bratele caruia imi place sa ma arunc! Nu face mofturi, nu comenteaza... Ma asteapta ore in sir... si ma primeste cu mare drag, atunci cand ma indur sa-i dau atentie! Si apoi ma smulg greu din bratele lui! Nu-mi da drumu' prea usor! Se pare ca iubirea e reciproca! :) si unii ar putea fi gelosi! ;)
ReplyDeleteZile fericite iti doresc!
Cu adevarat poţi transforma un lucru obişnuit intr-o cugetare fistichie. Super tare. Şi zici că elasticul e scump? Atunci clar mă indrept spre un siret lung să-i pot lăsa capetele afară pentru sugrumare de ...trup de bărbat cicălitor. Mă bate la cap cu nişte pantaloni. Ca să vezi cum imi vin ideile după ce citesc bloguri.
ReplyDelete