Sunt adevarate mici universuri. Ma fascineaza pentru ca pot descoperi in ele ceea ce nici cu gandul nu gandesti si totodata am ocazia sa fac o multime de exercitii de imaginatie.
Nu am idei preconcepute cum nu cred ca am in nicio privinta asa ca frecventez astfel de locuri, in ele ma simt exact ca-ntr-o poveste. Pe cateva dintre ele le prefer, pe cele mai bine populate, acolo povestea avand mai multe personaje.
Am observat ca s-a dezvoltat chiar un soi de orientare a activitatii. Astfel, undeva stiu ca pot visa chiar la intreceri olimpice daca vreau pentru ca aproape tot ceea ce se afla in jurul meu ma teleporteaza acolo. Un alt mic univers e al gospodinelor sau doamnelor, altul al copiilor sau al adolescentilor. Si obiectele indispensabile noua femeilor, adica pantofii si posetele sunt bine reprezentate, au si ele microuniversul lor.
Mi-a parut rau cand un
astfel de microunivers a disparut, pur si simplu de pe-o zi pe alta, si
am pierdut intalniri emotionante cu prințese goth. Ma simteam in
elementul meu acolo, de aceea am ramas cu un mare regret.
Daca inca nu s-a inteles din ceea ce am scris pana acum, vorbesc despre magazinele second hand. Mie imi plac fiindca multitudinea de obiecte din ele ma face sa visez la tot felul de fantezii, de posibilitati. Sigur, nu cumpar des obiecte din ele dar daca se intampla sa gasesc unele aproape noi sau chiar noi, deosebite si de o foarte buna calitate, o fac fara ezitare. Am gasit de toate de-a lungul timpului: cateva tricouri, perechi de bluejeans, curele, vreo doua posete, o pereche de pantofi, draperii si inca unele nimicuri de care nici nu-mi dau seama acum.
Un lucru nu reusesc sa tin minte: cand primesc marfa. Sunt mai multe cele prin care mai trec asa ca nu are sens sa-mi incarc memoria cu astfel de programe. Ieri am fost in oras si am intrat in unul in care se primise marfa. Nu mi-a atras mai nimic atentia sau ceea ce era dragut nu mi se potrivea ca marime. Purtand marimea S am o oarecare problema.
Nu mai aveam mult pana sa parasesc magazinul cand dintr-un maldar de mânuțe, piciorușe, cărticele, butonașe si mingiuțe mi-a zâmbit ea. Cu niste ochișori albaștri si cu o guriță cu buze perfecte. Si atunci, in chiar momentul acela, s-a produs un "click". A fost "love at first sight". Mai ales ca in copilarie, n-am sa inteleg vreodata de ce, n-am avut o astfel de mica bucurie niciodată. Poate si fiindca n-am cerut...
Da, mi-am luat o fetiță bebeluș, care spune "Ma-ma", "Pa-pa", râde cu râs cristalin de trei ori și, la fel, cu un glăscior perfect de bebeluș, plânge. Doar dacă o apăs pe burtică. Poate ca aceste sunete se declanșau automat pe vremea cand avea suzeta. N-o mai are, e singurul lucru care-i lipseste. In rest, e perfectă. Și-o iubesc de parca as fi din nou o fetita de 4-5 anișori.
E totusi ceva ce nu inteleg: cine a putut sa renunte la o asemenea mică frumusețe...
Ochii....ce reali par :)
ReplyDeleteSigur te inveseleste. Poate a renuntat cineva care avea prea multe ....
Da, are ochi superbi. De curiozitate m-am uitat putin mai inainte pe net la tot felul de papusele bebelusi. Cred ca e una dintre cele mai frumoase fiindca am vazut unele chiar destul de uratele incat mi-ar fi si teama sa am una ca aia in casa :))
DeleteDa, mi-e foarte draga. Asa m-am gandit si eu dar tot ma mir :)
In fiecare om exista un copil.Cand dispare ,nu mai suntem noi.Eu sunt in tema cu jucariile,iti dai seama.Am cautat odata vreo cateva zile prin oras sa cumpar o papusa.Am gasit un bebelus pana la urma sa-mi placa.O sa-l vezi cand ii da Thea medicamente.Rar gasesti o papusa frumoasa.Sunt din desene animate,din povesti,tot felul ,dar frumoase nu.Noapte buna,
ReplyDeleteImi dau seama ca esti la curent cu ele, avand-o pe Thea :) Si e foarte bine. L-am vazut pe bebe insa nu prea bine, doar din profil :) Sa stii ca rar se gaseste una frumoasa. Asa am constatat si eu. De fapt stiu de ce n-am avut papusa bebelus cand eram mici. Pentru ca erau urate... Am vorbit si cu mama. Asa mi-a spus...
DeleteMultumesc, Flori!.
;)) draguta papusica. Cum ai botezat-o? Vezi sa nu devina Snow gelos! :)
ReplyDeleteO da, usor se poate intampla ca cineva sa renunte la o papusa atat de frumoasa si sa-ti povestesc o întâmplare. În 2001 - fetele mele erau una în clasa a treia si alta a patra si scoala la care mergeau pe atunci, a organizat în prag de Craciun o actiune de colectare de ajutoare pentru România - culmea, nu?! Exact ele, care venisera abia de un an în Germania, erau implicate în aceasta actiune pentru tara din care tocmai venisera. Li s-a explicat în clasa ca în Româna copiii nu au jucarii si rechizite scolare si este necesar sa doneze lucruri frumoase, iar noi parintii, am primit o lista cu alimente de baza (cam necesarul pentru o luna a unei familii de patru membrii) pe care le-am cumparat si le-am pus într-o cutie de carton, separat de cutia cu jucarii si rechizite. Fetele mele si-au donat atunci, ca toti copiii, cele mai frumoase jucarii - li s-a spus ca a fi egoist si zgârcit sunt mari defecte. Cred ca acest convoi cu ajutoare a ajuns undeva intr-un sat si sper ca familiile de acolo s-au bucurat într-adevar si lucrusoarele nu au fost comercializate. Spun asta pentru ca stiu ca în anul 1990 cand în tara intrau multe ajutoare, cabinetul medical din cartier meu a primit un TIR, însa doctorul pediatru Cristea, si-a deschis pe numele sotiei un magazin second-hand si au vandut totul, pana cand au fost prinsi si dati în ziarul local. Sper din suflet ca asemenea cazuri au fost izolate si ca azi nici vorba sa se mai întâmple asa ceva.
In Germania se colecteaza permanent diverse lucruri si oamenii sunt învatati sa doneze fara sa le para rau. Exista conteinere spre exemplu - pentru textile si pentru încaltaminte la fiecare colt de strada si în fiecare oras. Asociatia "Aktion Hoffnung" selectioneza lucrurile si le vinde sau le doneaza mai departe în strainatate. Banii obtinuti din vânzari sunt folositi local în scopuri umanitare. Nemtii sunt cinstiti si nu depun in conteinere lucruri stricate ci doar lucruri de care altcineva s-ar putea folosi cu placere mai departe. Cu siguranta si tu vei darui cândva - cuiva papusa sau poate ca ai chiar cumparat-o cu acest gând (mi se pare ca ai o nepotica, nu?)
;) Precis îi vei face hainite noi si o vei rasfata câteva luni. Elly draga, sa ne povestesti neaparat cum suporta Snow sa nu mai fie centrul atentiei :)))
Carmen, m-am gandit... N-am botezat-o in niciun fel si nici nu cred s-o mai botez, ii voi spune Bebelusa :)
DeleteIn copilarie am avut foarte putine jucarii. Parintii au facut si-o casa singuri, au facut multe si asta s-a vazut in faptul ca n-am fost prea rasfatate cu jucarii. N-aveam ce da la altii si sa fi dorit fiindca nici noi nu aveam prea multe. Am doua papusi mari si late de atunci (despre una am si scris) si inca doua mititele. Acestea au fost toate papusile mele. Am mai avut un ursulet, vreo 2-3 catelusi...si alte mici nimicuri care s-au distrus de prea multa joaca cu ele nu pentru ca eram distrugatoare. Chiar deloc. Oricum, eu mai mult citeam si nu ma jucam foarte mult cu jucariile desi intotdeauna am fost foarte atasata de ele. Poate fiindca au fost atat de putine.
Sper sa nu par o egoista dar am luat-o doar pentru mine fiindca n-am avut niciodata o bebeblusa. Nepoata nu se mai joaca cu papusile, a depasit varsta. ;)
Snow nici nu o observa :) El stie care e locul lui, nu-i gelos :)
Nu e de mirare ca ti-a atras atentia, ca te-ai indragostit de ea. E frumoarte frumoasa papusica. Si pare a avea o mina vesela. Chiar sunt curioasa ce nume i-ai dat. :)
ReplyDeleteEu am vorbit serios ca-i frumoasa. Nu spuneam asta daca pe net gaseam papusi bebelusi frumoase. Nu prea sunt, decat foarte putine... Unele sunt hidoase, pur si simplu. Mi-a fost frica de ele.
DeleteBebelusa...si atat :)
Da, păi fiind băiat, cam de ce păpuşă crezi că m-aş îndrăgosti la prima vedere?
ReplyDeleteE frumuşică păpuşa ta. Ar avea nevoie de o pălăriuţă. Aşa cum e acum,
îmi amintesc că eram copil când am văzut o femeie manechin fără perucă pe cap.
Trupul meu a avut o reacţie de repulsie, ca la vederea unui şobolan.
Pai de o papusa de care se pot indragosti barbatii ;) Ceva gen Bianca Dragusanu, Loredana Chivu, Simona Sensual... fiindca la cat silicon si plastic au in ele cred ca se pot numi lejer papusi... ;)
DeleteDaca e bebelus ce palariuta sa-i pun? Doar n-o tin in soare ;) :)
Are par in relief pe capsor...doar ca nu se observa in fotografie. Asa sunt multi copii cand sunt mici. Au doar un pufulet pe cap.
Nu e deloc ciudata. Arata foarte OK. Trust me!
Draguta papusa! Sa te joci cu placere! :)) Stiu ca ai cumparat-o de drag! Cumpar (aproape) regulat jucarii! Cand cumpar pentru copii iau si pentru mine! Dar mai apoi le dau copiilor care vin in vizita. Cele mai multe. Mie imi plac animalutele si alte bazaconii din plus! Papusile nu m-au atras niciodata prea mult, doar plusurile si masinutele (si masinutele s-au tot dus, la copiii care trec pe aici) - cu plusurile sunt egoista!
ReplyDeleteAm auzit ca pe la second hand sunt multe lucruri noi si frumoase dar... am o retinere! O singura data am intrat intr-un magazin dar era un miros pe care nu l-am putut suporta... Ceva gen dezinfectant amestecat cu o vaga urma de parfum... Poate nu e asa in toate, dar mi-a ajuns. Miroseau si hainele, iar la atingere le simteam asa... nu-stiu-cum... chiar noi fiind... Si nu e vorba ca n-ar fi noi, dar... nu stiu cine le-a purtat (chiar si cele cu eticheta pot sa nu fie noi, dar pentru a le vinde cu pret mai mare le agata etichete - stiu din sursa sigura ca se procedeaza si astfel). Poate sunt doar piticii mei, nu stiu, dar (pentru ca pot alege) nu cumpar din acele magazine.
Noapte linistita iti doresc!
Chiar nu cumpar niciodata jucarii, poate parea ciudat. Cumparam pentru nepoata cand era mai mica, tot ce aparea si imi placea. Dar papusa asta m-a chemat la ea, parca. Nu am avut papusi, decat doua, am mai scris mai sus. Cateva plushuri am de cand sunt mare. Le-am primit in diverse ocazii, la aniversari. Dar nu multe, vreo 4-5, ursuleti si catelusi. Daca ai intrat o singura data...e sigur ca ai o imagine personala asupra lor. Candva da, ai dreptate, la SH-uri mirosea ciudat si specific dar asta pana acum cativa ani. Nu mai miros chiar asa, s-a mai estompat acel miros, cred ca sunt tratate cu alte substante. In fine, eu chiar caut diverse prin ele, n-am probleme si nici nu s-a intamplat niciodata nimic neplacut. Le iau, le spal si totul e in regula. :)
DeleteMultumesc mult, Diana!
Foarte frumoasă păpușică! Eu, acum, sunt învățat cu așa ceva, câtă vreme sunt înconjurat de jucăriile Sarei, dar mă gândesc să pun deoparte câteva dintre primele ei jucării, ca amintire pentru mai târziu. Eu am avut mare grijă de jucăriile mele și nu le stricam, dar fratele mai mic a avut” talentul să mi le strice pe toate și am rămas fără niciuna. Chiar mi-ar fi plăcut să mai păstrez ceva care să-mi amintească de bucuriile copilăriei mele.
ReplyDeleteNumai bine, dragă Elly! :-)
Ai o idee foarte buna. Ar trebui sa pui ceva deoparte, Sara isi va aminti cu placere de ele mai tarziu. :)
DeleteEu am pastrat ceea ce s-a mai putut. De fapt eu cam pastrez lucrurui...ma atasez mult de ele. :)
Multumesc, Alex!
Foarte draguta papusa. Ce coincidenta, chiar zilele trecute am vazut o papusa simpatica intr-un magazin. Am ramas cu gandul la ea, daca nu ma grabeam, poate chiar intram sa o cumpar.
ReplyDeleteLa mine in oras se organizeaza in fiecare duminica dimineata in centru o piata de lucruri vechi, unde oamenii vin si-si vand diverse lucruri de care nu mai au nevoie. Gasesti orice, de la haine, la decoratiuni, carti si mobilier. Uneori se gasesc lucruri destul de dragute si utile acolo.
Noapte linistita Elly draga!
Pai, la urma-urmei, un magazin SH si un targ de vechituri inseamna acelasi lucru, nimic nefiresc. :)
DeleteSi in astfel de magazine se gaseste aproape orice iti trece prin cap, depinde insa si de profilul magazinului.
Multumesc, Larisa!
Ce ciudat e! Toate jucariile mele, chiar si cele mai frumoase, le-am tot "donat" incoace si incolo. Acuma as mai vrea sa le am, pentru Emilia. Nu barbie sau aceset jucarioare "moderne", ci asa ca papusica ta bebelus. Ceva pe care sa o indragesti, sa-i pui nume si sa ceri mancare pentru ea :))
ReplyDeleteAi un bebe, Elly! Snow ce zice? Pupici :* :* :* .... si mai revin si pentru celelalte articole (ora, somn putin ;) )
Fiecare cum simte. Eu avand nu prea multe, nici macar ce sa dau n-as fi avut. Dar de ce sa mint, nici nu mi-a trecut prin cap. Tin mult la ele, inseamna copilaria mea. N-am avut Barbie, nici nu-mi place.
DeleteDa, am un bebe :) Si Snow n-are nimic impotriva :) Habar n-are, nici n-o observa desi sta pe-aci si el :) Te pup! Si te mai astept.
Păi, la joacă atunci, Elly dragă! ;)
ReplyDeleteJucăriile de obicei se donează, chestia asta cu ”secăndurile” a venit din occident odată cu revoluția, e de import, hai să recunoaștem oadată că acolo totul se reciclează, nimic nu se pierde. Eu nu suport mirosul din ”secănduri” dar dacă tot ai găsit-o acolo și te bucură, or fi având și ele rostul lor.
Enya și-a dat toate păpușile, cu mobilier și rochițe cu tot, și-a păstrat numai o anumită păpușă cu poveste! :P A renunțat rând pe rând la toate jucăriile care i-au fost dragi, e foarte altruistă, le-a dat numai pe cele cu adevărat frumoase și în stare perfectă de funcționare, restul fiind undeva pe la bunicii ei, pentru verișorii mai mici. Așa am procedat și eu la vârsta ei, de altfel. Mi se pare firesc, cam toți copiii fac asta. Te pup, să ai o zi frumoasă! :)
Stiu ca SH-urile nu-s cele mai agreate magazine. Scriam mai sus, la Diana, ca nu mai miros ca acum cativa ani. Cred ca obiectele se trateaza cu alte substante, in unele miroase chiar foarte frumos, oricum cu mult mai bine decat intr-un magazin cu chinezarii. Vorbesc serios.
DeleteMirela, noi am avut doar cateva jucarii. Nici vorba de papusi cu mobilier sau de alte minunatii. Cateva jucarii la care am tinut si tin foarte mult. Cateva inseamna ceva de genul a numara pe degete...
Copiii pe care-i stiam si stiu eu n-ar fi primit jucaria altuia. Am dat o jucarie, uite ca imi amintesc ca am dat totusi o jucarie candva unei verisoare si stiu ca s-a uitat stramb, de parca i-as fi dat un gunoi. Mi-a trecut cheful sa mai dau ceva vreodata...intamplarea mi-a lasat un gust amar.
Multumesc mult, Mirela! :)
Si eu am tot dat din jucarii....saci intregi! si unele chiar mi-ar fi prins bine acum! :) sa pazesti bebelusa de Snow!:) poate nu vrea sa te imparta! :)
ReplyDelete:)) Nici n-are habar de ea. Tinta lui e poala mea. Nimic altceva.
Deletenici eu nu am avut papusi :). nici nu m au pasionat copiii pana sa il am pe al meu. desi e baietel i am luat exact o astfel de papusica si inca o are si o iubeste cu drag. ai dreptate, papusa ta e f frumoasa.
ReplyDeleteMultumesc mult, Valy. Am avut destul de putine, adica doua, dar o papusica bebelus niciodata. Fiindca cele accesibile erau cam uratele si cele care erau frumoase cred ca erau cam scumpe. Mereu au fost alte prioritati asa ca...
DeleteInteresant ca Dante are o astfel de papusica. Nu cred ca e ceva nefiresc sa ai o papusa bebe chiar baietel fiind. :)
eu am fost un baietoi cu B mare, papusi nu-mi amintesc sa fi avut, dar ma jucam cu cele ale prietenei mele, ca sa-i fac pe plac...inca le are! :)
ReplyDelete:) Si eu am fost intr-un anume fel mai baietoi dar tot m-am jucat cu papusile. :)
DeleteDeci nu doar eu inca le pastrez :)
a. Mi-a plăcut relatarea cu modul de achiziţie şi impactul "la prima vedere" asupra sufletului.E bine să nu ne refuzăm micile plăceri. Altfel, viaţa n-ar mai avea rost...
ReplyDeleteb. Mă mai gândesc la ce poveste ar fi ieşit de sub pana condeierului şi dacă lucrurile ar fi stat invers : "Love at second sight in a first-hand-store". :) Nu ştiu de ce, dar mi-ar fi plăcut să apară aici şi un generos şi bun personaj de tip Jean Valjean care să cumpere păpuşa mult dorită pentru o...Cosette...Căci marea bucurie este atunci când ţi se prelinge o lacrimă când vezi că ai adus o cât de mică fericire cuiva...
Numai bine !
a. Exact asa s-a intamplat. Parca m-a chemat. Si odata ce-am pus mana pe ea...nu mi-a mai dat drumul. Parea un copil abandonat ce-si cauta o mamica adoptiva...si m-a induiosat. Nu-mi fac cine stie ce placeri, duc o viata foarte simpla desi s-ar putea sa se vada altfel. Asta fiindca am resurse financiare limitate...
Deleteb. :) Da, ai dreptate, nu m-am gandit in acest fel. Dar e o idee.
P.S. - Ai disparut o vreme... Ma bucura ca ai revenit. :)
Răspuns la P.S. :
DeleteAm lipsit pt.că am fost de mai multe ori la Bucureşti, intrând prin Afumaţi-Voluntari-Colentina, amintindu-mi de Danone şi de linia lui "21".Chiar azi am savurat un iaurt nou de la ei denumit : "TRADIŢII din România, iaurt natural din lapte de vacă, 190 g ".
Un timp voi mai lipsi, voi face "economie" de vedere.Combinând titlul postării de faţă cu cel al blogului, explicaţia este : after an eyes surgery, "first, I love the sight, not a blind sight" ! :)
Cu bine !
Eu nu mai am nicio păpuşică. De aceea am savurat postarea ta! Acum câţiva ani am auzit de păpuşi ce spun "mama", "papa" şi chiar şi plâng. Zău că mi-ar fi plăcut să mai fiu din nou copil!
ReplyDeleteMare pacat... Eu m-as cam simti pierduta... Asta vorbeste desi sunt altele si mai "smechere" ca sa zic asa. Dar e frumoasa si mi-e de ajuns. Cred ca noi, adultii, mereu ne dorim sa fim copii. Si cand suntem copii sa fim mari :)
DeleteEu nu prea ma atasez de papusi. Cand eram mica, ma certam cu frate-meu pe masinile lui, iar papusile stateau cu capul rupt prin curte. Toate jucariile le-am dat la alti copii. Unicele jucarii de plus pe care le-am pastrat sunt cele primite de la invitatii mei la nunta. Fiecare jucarie poarta cate un mesaj si mi-e mila sa le dau. Asta, a ta, e dragalasa foc, nu ma mir ca ti-a atras atentia.
ReplyDeleteMi-a placut poveste intalnirii voastre. Normal, nici nu putea fi altfel din moment ce, tu, scrii asa de fain.
La mine e invers. Ma atasez prea mult :)
DeleteAm rupt si noi o papusa si imi pare si azi rau de ea... Ne-am certat, am tras de ea si... nu s-a mai putut repara. Dar a fost singura.
Multumesc, Tina. :)