Dupa ziua de ieri credeam ca nu va mai veni o zi linistita.
 |
| Unul dintre cocoșei cand au fost aduși acasă - mai 2013 |
M-am trezit in uimirea si revolta maica-mii. Cand a ajuns la curtea pasarilor, pe cel mai mic cocoșel dintre puii de anul acesta, pui cumparati de cand erau cat un pumnisor de la o ferma, l-a gasit inghesuit, aproape fara suflare intr-un colt. Au contribuit si gainile batrane, si cele tinere.
L-am taiat de urgenta de teama de a nu mai fi inghesuit inca o data. I-ar fi fost fatal. Si asa era pe lista...fiind cel mai mic si foarte probabil incapabil sa treaca de o iarna grea.
Acum doua zile descoperisem ca in camara a patruns un soricel. Seara am pus o cursa strachina-nuca-geam... Dupa ce am rezolvat cu cocoselul, am fost sa vad daca s-a prins. Strachina picase dar istetul o impinsese din interior pana la marginea geamului, vreo 10 centimetri, ajungand la ziarul pe care era geamul.
A ros, a ros, a ajuns si la o
placa de PAL pe care era ziarul si din nou a ros... Nici Contele de Monte Cristo un cred ca a sapat atata. Ce era
acolo...incredibil! Mai avea putin si ajungea la americani. Nu cred sa fi avut vreodata un soarece mai determinat si mai muncitor. Jos palaria! Cand am vrut sa trag usor de strachina, se pare ca am ridicat-o oleaca mai mult incat a fugit. Mama s-a bosumflat, da' rau de tot. A trebuit sa pregatesc alta cursa, cu o foaie mai mare de geam. Azi-noapte a fost si mai destept, n-a mai picat deloc. Cred ca trebuie inventat altceva.
Aveam planificat sa merg la cumparaturi dar cu una, cu alta, am plecat aproape de pranz. Mama: "Acu' sa vii pe la 4..." Mda, asa ma impulsioneaza mama, prin enervare.
N-am venit la ora patru ci pe la doua si jumatate, cocosata de sacose cu varza, sfecla rosie, conopida si alte cateva maruntisuri.
Am luat pranzul pe repede inainte si am trecut la alta treaba. Aveam niste struguri care trebuiau facuti compot. I-am rezolvat si pe ei. Apoi habar n-am ce s-a mai intamplat, da' clar s-a intamplat pentru ca de abia seara am ajuns pe-aici.
Azi mi-a nins pe laptop. Prima zapada pe anul asta.
Am glumit. Ca si alti motani de prin blogosfera, azi, Snow mi s-a suit pe laptop. N-a stat mult, vreo 2-3 minute. Cred ca laptopul era mai putin cald decat si-a imaginat el si, cu siguranta, destul de tare, deci incomod. Tot in poala mea e mai bine!
Am reusit sa fac cateva poze cu telefonul atat avand la indemana. Cam slabute, lumina fiind insuficienta...dar totusi...așa, pentru admiratori ;)
Orice ai scrie, dacă pui şi două poze cu pisoiul, ai succes...
ReplyDeleteAdica pot sa nici nu scriu nimic :))
DeleteExact, ca şi pozele cu fete golaşe.
DeleteEu am o nelamurire! Ce face Snow in timp ce tu pregaesti capcana pentru soricel? Incearca sa scrie vreo poveste pentru noi? :)
ReplyDeleteNoapte buna !
Nelamurirea ta e legitima intr-un fel. Snow e motan care sta si in casa, si afara. Habar n-am ce facea atunci insa pot sa-ti spun ca a prins deja sobolani :) Desi e inca micut, are cam sase luni si jumatate. In acea camara nu-l pot lasa singur, ar putea face mai mult paguba fiindca sunt destule chestii de doborat sau de spart asa ca o cursa e singura solutie. :)
DeleteCand o sa scrie el pe blog atunci va fi perfect. Scap eu de-o grija ;)
Noapte buna si tie!
Elly, nu puteam să merg la culcare fără să-l pup pe Snow! Așa că subscriu la ce scrie javra: cu Snow sigur merge treaba bine, nu că n-ar ”mere” și fără, dar așa e asigurat succesul. :))
ReplyDeleteFrumosul și dulcele de el, muahhh! Gata, noapte bună! Picky și Odin vă miaupupicesc și ei! :P
Am vazut si eu ca merge :) Nu de-aia pun fotografii cu el. Daca ar fi dupa cate face zilnic, ar fi numai poze cu el pe blog :))
DeleteVa pupam, Mirela! Cu drag! :)
mi se pare sau i se inchide blanita la culoare? matza sor-mii era alba-alba si acu s-o vezi! toata tigrata!
ReplyDeletein rest...esti gospodina ce mai! te pricepi la toate! :)
Nu, nu i se inchide, era lumina slaba in casa si telefonul nu-i atat de sensibil ca un aparat foto.
DeleteO sa vezi, voi mai posta ceva cu el curand. :)
Ma pricep si eu cat de cat...nu ma mai lauda atat, ca poate mi se suie la cap :)
Mi-a placut de Jerry ala! :) Mai bine il adaugai si pe Snow la capcana chiar cu riscul de a sparge ceva pe acolo! :)
ReplyDeleteIa-l in camara ta ;) Eu n-am pofta sa-mi sparga diverse :)
Deletece frumos a nins la tine! 3D! :))
ReplyDeletepisoiul asta e o dulceata indiferent de anotimp....
sa ai zi faina Elly!
Bine ca zapada s-a dus repede! :)
DeleteStiu ca-s fotografii foarte slabe dar voi treceti cu vederea :)
Merci, Geanina!
Ce incerca el mititelul sa adoarma..:D
ReplyDeleteA incercat dar n-a fost comod :)
DeleteDa, şi mie mi-a plăcut de Jerry! Isteţ băiatul! Am io aşa o presimţire că s-ar putea să ai şi azi o zi cam încărcată. Că după cum ai venit acasă, încărcată ca o furnicuţă, zic că ai cu ce continua azi treaba. Aşadar, până să-ţi zic de week-end plăcut, trebuie să-ţi zic întâi spor la treabă?
ReplyDeleteAm continuat ieri cu mama...am pus muraturi taranesti :) Sunt gata, la butoias :)
DeleteMultumesc mult, Mihaela!
Motanul cu ale lui, tu cu ale tale și uite așa mai punem de un weekend.
ReplyDeleteSă ai o zi liniștită și spornică.
Punem, punem :) Maine ;)
DeleteMultumesc, Liviu!
Ce culcus perfect si-a gasit micutul. :) Si se asorteaza cu laptopul tau, si eu as vrea unul alb. Si un laptop si un animalut, asta ca sa fim bine intelesi. :P Doar telefon alb am... :P
ReplyDeleteElly, ce harnicuta esti tu, nu pot sa nu observ. :) Iti doresc mult succes in rezolvarea "micii" probleme.
Nu e chiar alb, e un gri deschis :) Si motanelul are blanita cu o usoara tenta gri :)
DeleteMultumesc, Nice!
Adorabil Snow! Eu de mică am fost iubitoare de pisici. Cred ca eram singurul copil care era de partea lui Tom, neputând înțelege de ce un șoarece obraznic și stricător (isteț, ar spune alții) câștiga întotdeauna :). Anii au trecut și am descoperit că tot cam așa stau lucrurile și în lumea oamenilor. Cât despre pățanii cu șoareci, mi-am amintit și eu una, de pe vremea liceului, când stateam în gazdă la o bătrână ce avea o pisică uriașă, Kitty. Ei, pe cât de mare era, pe atât Kitty aceasta era și de fricoasă. Nu iesise afară niciodată, nu văzuse un șoarece în viața ei, până într-o bună dimineață, când în baia noastră și-a făcut apariția un șoarece.Ce-i de făcut? Să aducem pisica! Zis și făcut, numai că biata de ea mai-mai să spargă și oglinda de frică, la vederea dihaniei din cadă. Până la urmă tot eu, fată de la țară, am rezolvat problema, lovindu-l în cap cu o perie de pantofi, spre stupoarea gazdei, profund impresionată de un așa gest barbar :). Așa că tot respectul pentru Snow, ca vânător de șobolani :). O zi frumoasă, Elly!
ReplyDeleteFoarte draguta aminitirea ta, Irina! Ma bucur ca prin intermediul postarii mele ti-ai amintit-o si mi-ai povestit-o. Stiu si eu motani care traiesc mai mult in casa si nu vaneaza nimic. Poate ca li se cam atrofiaza instinctul, ca sa zic asa. Normal ar fi sa prinda soareci, asta e in firea oricarui pisoi. Eu sunt mandra de Snow fiindca are instincte foarte bune. De aceea sta in casa exact cat vrea el. Cateva ore pe zi dupa care cere sa iasa. Tot afara se simte in largul lui. Bine, cat e in casa sta mai mult in poala mea :)
DeleteMultumesc, draga mea!
a. Postarea reprezintă o suită de tablouri sau scene din gospodărie, toamna.Gândul mă duce la acel pictor din Ţările de Jos, dar atât de..."Bătrân" ca şi "Anotimpurile" sale...
ReplyDeleteb. Povestea cu capcana este foarte nostimă din punctul de vedere al cititorului.Uneori, se mai întâmplă ca vânătorul să cadă în propria lui capcană...
c. Nu-mi place deloc aspectul de om copleşit de greutatea sacoşelor.Mai ales că nu demult ai suferit acea rănire la mână (parcă şi la picior ?) în drumul spre Constanţa...În cazul de faţă, oare nu se poate utiliza un cărucior ? E ca în fizică : frecarea de alunecare să fie transformată în frecare de rostogolire, cu un randament mult mai mare şi cu un coeficient mult mai mic, ca la rulmenţi ! :)
d. Nu ştiu dacă e cazul ca Snow, vreodată, să fie antrenat pentru a prinde şoareci.Eu aş lua special şi aş antrena un alt motan, mai de..."drept comun", special înzestrat de natură pentru asemenea misiuni antitero...Oricum, mi-a plăcut ideea cu această "zăpadă" care nu se topeşte pe laptop, ci...pleacă singură! :) Apare însă o problemă : cică pisicile se aşază pe locurile din casă care sunt încărcate cu energie negativă, şi ele o absorb...Aşadar, ar însemna că laptop-ul devine de-a dreptul...PERICULOS ! :) Aşa să fie ?! :)
Cu bine şi cu energii...pozitive !
a. Ma obsedeaza si cumva fascineaza acei pictori, si tanarul si batranul. M-ai nimerit ;)
DeleteIata ce vrau sa spun AICI :)
b. Povestea m-a stresat mai mult din cauza mamei care a fost dezamagita ca a scapat.
c. Cand cumpar prea multe vin cu un taxi. Nu ma vad cu un mini-troler, numai batranele le-am vazut purtand asa ceva :)
d. Nu l-am antrenat, are el instincte foarte bune. Cat despre pericol, nu stiu :)
Multumesc mult. Numai bine si tie!
*vreau :)
DeleteBietul cocoşel! Dar ce să-i faci, este grea "competiţia" din ograda orătăniilor.
ReplyDeleteSimpatic foc, dragul de Snow. Voia să te ajute cu scrisul, cu comentariile! :-)
Weekend frumos, dragă Elly! :-)
Snow este extrem de adorabil:x inseamna nu aveai laptopul deschis de mult sa se fi incalzit bine:)) Cat despre soricel...chiar ca a fost un soricel determinat :))
ReplyDeleteÎmi aduce aminte de motănelul meu drag şi scump, care s-a stins acum câţiva ani buni... şi el avea obiceiul să poposească pe tastatura mea, fix când inspiraţia era în toi. Mai dormea şi pe monitorul vechi şi prin sertare şi pe imprimantă... sunt curioasă dacă ar fi încercat să doarmă pe noul meu monitor LCD. :D
ReplyDeleteFrumoasa blanita are prima zapada din acest an! :) Si doarme linistita!
ReplyDeleteAceasta postare mi-a amintit doua "istorioare": intr-un an, parintii au cumparat cativa pui - mici, galbeni, pufosi - si m-am jucat cu ei (eram adulta) cat au stat la noi, in cutie. Au fost dusi in curtea unui unchi, care le-a facut o adevarata vila imprejmuita. Puii au crescut si au inceput sa... ii taie! N-am mancat nici macar supa cu miros de pui! De atunci n-au mai cumparat pui pentru a-i creste si a-i taia! :) Mananc pui, dar sa nu-i vad mai intai in viata si sa ma joc cu ei! ;)
Si a doua este despre soricelul care s-a prins in capcana pusa de bunica in pivnita - eram mica atunci - si pe care l-am eliberat, spre disperarea tuturor! Dar era asa frumusel! Mic si cenusiu, cu labute rozalii...
Saptamana frumoasa sa iti fie!
Cum doarme el acolo pe tastatura leptopului! E un scump!
ReplyDeleteStii am observat ca si Azorel, cand stau pe canapea cu leptopul in brate, doarme cu boticul pe el. Cred ca e calda tastatura si de-aia!
Cunosc sentimentul. Dintre cele trei mâţe pe care tot le laud, doar un motan are aceasta dambla. Dar eu stiu de meteahna lui şi nu-l las deschis niciodată, nu de altceva dar sigur scrie ceva la cât e de greu. Nu stiu cum, dar tot mă păcăleste si-l găsesc dormind pe el, asa inchis cum il las. Dar ca Snow al tau... nu e niciunul. Bijuterie, ce mai!
ReplyDeleteAi mei au doua pisici si eu am mai adus-o si pe Luna care e neagra toata. E inca micuta si cauta joaca, tocmai buna de belele.Snow al tau deja e adolescent smecherandru, dragut foc.
ReplyDeleteImi pare rau pentru tine, dar ma bucur pentru soricel, la cata determinare a avut ca sa scape, merita si el aceasta placere:))