.jpg) |
| Sursa |
Am crescut intr-o casa unde s-a pus accentul pe educatie, poate chiar prea stricta intr-o anumita privinta. Ma refer, desigur, la latura ce tinea de educatia sexuala.
Mama, cadru didactic, a avut grija sa ne dea discret exemple de "asa nu" pe care, atat eu cat si sora mea, le-am bagat bine la cap. Se poate ca mama sa fi exagerat putin. Se poate sa fi exagerat mai ales fiindca nu a gasit o cale de a discuta foarte deschis aceste probleme cu noi ci mai mult folosind niste alegorii sau pilde.
Dar fiind crescuta la tara, oricat s-a straduit, anumite chestiuni le-a considerat intotdeauna ca fiind ceva tabu si am inteles-o. Atat de tabu incat n-avea curaj parca sa deschida o discutie pe tema asta, mereu avea emotii, jena. Insa din ceea ce ne-a spus mama, din ceea ce mai descopeream/citeam prin carti si din ceea ce imi amintesc cu claritate, ca acum, ca ne-a spus profesoara, la ora de anatomie, in scoala generala, separandu-ne baieti de fete (metoda pe care am gasit-o perfecta), am adunat suficiente informatii incat sa am o adolescenta cat se poate de normala si sa nu incerc, in niciun fel, sa aflu "cum o fi". N-am avut niciodata mari curiozitati legate de sex.
De fapt, pe vremea aceea, visam plimbari lungi prin parc, strangeri emotionate de mana, priviri ochi in ochi, eventual o floare, o invitatie la un film sau la un dans. Ca orice adolescenta usor romantioasa.
Am sa marturisesc ca am avut ocazia sa deschid pentru prima data o faimoasa carte din aceea despre pozitii sexuale si ce-o mai fi fost prin ea, adica un fel de Kama Sutra, de abia in anul intai de facultate, carte adusa de una dintre colege si care s-ar fi putut crede ca era cartea de capatai in viata dupa soaptele cu care circula din mana in mana si din camera in camera. Conspirativ. Eu, asa cum am deschis-o, cam la fel de repede am si inchis-o. Nu mi-a prea placut. Cum nu m-am dat in vant nici dupa diverse reviste cu target catre tineret si mai ales catre fete unde articolele ce se doreau utile nu reuseau decat sa ma amuze iar mai tarziu chiar sa ma oripileze. Poate s-o mai fi schimbat intre timp abordarea. Pe atunci era destul de penibila.
N-as spune ca am avut noroc ca nu exista internet pe atunci. Multi il vad ca pe Diavolul insusi, punandu-i in carca tot felul de nenorociri care se intampla azi cu tineretul. La fel si televiziunii, care, pentru rating, de la reclame la filme si emisiunile de "divertisment" este centrata, in principal, pe aspectele sexuale.
Cu siguranta nu internetul si nici televiziunea sunt principalii vinovati dar e convenabil sa existe ceva care sa poarte vina cand educatia sexuala pe care o ofera multi parinti in ziua de azi copiilor lor lasa foarte mult de dorit. Asta daca nu lipseste cu desavarsire.
Cu siguranta nu internetul si nici televiziunea sunt principalii vinovati dar e convenabil sa existe ceva care sa poarte vina cand educatia sexuala pe care o ofera multi parinti in ziua de azi copiilor lor lasa foarte mult de dorit. Asta daca nu lipseste cu desavarsire.
Altfel nu se explica de ce tineretul de azi se grabeste cu viteza luminii sa-si inceapa viata sexuala de la 10-11 ani, mai mult, incercand experimente periculoase ca acesta. Cred ca majoritatea
copiilor de azi nu vor sa-si mai traiasca copilaria. Peste cativa ani
vor plange dupa ea dar va fi tarziu. Mult prea tarziu.
Multi parinti au impresia ca oferind tot confortul copiilor lor si-au indeplinit toate obligatiile. Obligatiile nu-s acelea de a le lua copiilor ultimele modele de telefoane destepte si țoale de firma ci de a-i face oameni si asta nu se realizeaza decat prin comunicarea parinte-copil. Obligatia principala este aceea de a-i educa.
Si asta se poate realiza fara a folosi metode coercitive, fara a fi insistenti pana la a deveni pisalogi. Nu trebuie decat sa li se ofere copiilor, cu sinceritate, sfaturi, informatii despre viata sexuala dar si explicatii despre urmari. Pigmentand si cu exemple de neurmat. Si asta cat mai din vreme, de pe la varsta de 10 ani a copiilor, fiindca traim alte vremuri.
De fapt azi, mult prea putini copii sunt cu adevarat informati despre viata sexuala desi a vorbi despre sex cu propriii copii nu-i deloc o rusine.
Altminteri vom intalni tot mai des intrebari de genul:
"Buna ziua, ieri am facut dragoste cu un tip si cred ca ma ramas gravida? cum imi dau seama ca ma rams gravida? nici nu stiu ce sa fac mai intai? ajutati-ma"
Da, puse fara o exprimare fireasca, cu litere lipsa, fara semne de punctuatie sau semne puse complet aiurea...
Deci carențe pe toate planurile. Offf!
Eşti curajoasă! Fetele au reţineri să vorbească pe blogurile lor despre subiect.
ReplyDeleteAi dreptate, multe reclame duc cu gândul la sex. Dar nu astea mă deranjează cel mai mult,
ci acelea în care apar copii pentru a promova produse care nu le sunt destinate.
Ştiu că în lumea civilizată sunt interzise astfel de practici, dar în provincia prăfuită a Europei,
care e România, se poate orice. Desigur, acesta nu-i exemplul cel mai elocvent, dar îmi amintesc
cum intrau în ţară deşeuri toxice de care voiau alţii să scape. Hai în România, la groapa de gunoi
a Europei. Vrei să jefuieşti nişte resurse naturale? Hai în România, că acolo sunt păduri de tăiat,
aur de scos din pământ cu orice riscuri pentru viaţa din zonă etc. Clasa politică e atât de coruptă,
încât se poate face orice samavolnicie.
Multumesc. N-am nicio problema sa discut despre subiecte care par delicate. Stii bine ca nu ma fofilez niciodata. Nu-s toate reclamele despre sex sau cu sex dar sunt prea multe care te duc cu gandul acolo. Reclamele cu copii, sincer nu stiu pana unde trebuie sa se mearga cu ele, adica in sensul folosirii copiilor. Mie in general mi se pare ca folosirea copiilor in reclame nu-i decat o stratagema ieftina, exact cum politicienii iau in brate copii in campaniile electorale. Ceva ce ma scarbeste profund si care la mine nu are succes. Cum vad o reclama cu copii...nu ma mai uit la ea. Nu-mi place sa fie folositi copiii in niciun fel de reclame. Si cele care ruleaza la noi sunt una mai penibila ca alta....
Delete...la asa articol, asa comentariu. Pe lângă articolul ăsta, al meu cu bujori în obraji...e ca la pension. Eu cred că noi amânam cât mai mult partea cu sexul şi din educatie, dar si de teamă sau curiozitate redusă, acum totule....prea mult, prea repede, şi prea explicit. N-am copii, dar nu ştiu cum m-aş descurca. Chiar nu ştiu!
ReplyDeleteFoarte bine punctat! Citisem si eu de dimineata acel articol...socant... :(
ReplyDeleteDaca ai apucat sa vezi, si eu am abordat subiectul pe Facebook in urma cu vreo doua zile, cand aparuse un articol asemanator, cu o domnisoara de 14 ani, dar care arata de 20+... Asta-i si motivul pentru care spre exemplu emisiuni precum X Factor, au scazut pragul de participare de la 16, la 14 ani. Lumea incepe sa accepte crudul adevar. Si anume faptul ca in zilele noastre viata sexuala incepe de la varste la care noi eram copii in adevaratul sens al cuvantului.
Cand eram copil/adolescent, tin minte ca fete de 17 ani nu se sfiau sa joace sotron, iar acum, fete de 12-13 ani au deja experienta in ce priveste raporturile sexuale, uitand sa fie copii... Inocenţa este data la schimb pe sex, ceea ce ma face sa consider ca traumele aparute in urma unui asemenea comportament, vor creea o generatie de oameni tristi, frustrati, care nu si-au completat intr-un mod armonios dezvoltarea emotionala... :(
Trist....asta e cuvantul...faptul ca se intampla asa ceva e pur si simplu trist... :(
Dupa cum stii deja, privesc porblema dintr-o perspectiva cu totul speciala, eu insumi fiind in situatia unei persoane care a avut o relatie cu o minora, implicand aici si raporturi sexuale. Eu aveam 24, terminasem facultatea, ea avea 14, trecea a 8-a... :D Vreau totusi sa cred ca experienta mea, acordul parintilor ei, dezvoltarea ei atat emotionala, cat si fizica, sunt motive indeajuns de bine intemeiate, pentru care pot spune ca si acum, dupa 12 ani din momentul in care am cunoscut-o, suntem impreuna...
Ce vreau sa spun e ca nu intotdeauna pare a fi o problema. Mai ales daca unul dintre parteneri are o maturitate care-i permite sa fie sigur pe ceea ce face si mai ales, daca exista si sentimente sincere intre cei doi... Si spun asta pentru ca pot fi fete de 20 de ani care nu-s inca pregatite sa-si inceapa viata sexuala, sau pot fi fete de 14 ani care sunt pregatite, din toate punctele de vedere...
Ceea ce gresesc tinerii zilelor noastre, este experimentarea dusa la extrem. Incura borcanele si trateaza sexul ca pe o chestie uzuala, ca pe un bun de drept comun, cand de fapt asa ceva este ultima treapta a intimitatii dintre doi oameni care fie se iubesc, fie doresc sa-si ofere unul altuia placere, insa intr-un mod empatic, nu ca la piata...
In sensul asta pot spune ca mie-mi serveste de minune exemplul personal, cata vreme am putut vedea intr-o fata de 14 ani ceea ce nu intalnisem pana atunci nici macar la facultate (unde slava Domnului!, era plin de fete 'disponibile') si mai ales cata vreme ceea ce am cladit cu ea s-a dovedit a fi ceva autentic, nu doar o joaca sau un moft.
In concluzie pot spune ca nu copiii gresesc, cata vreme ei simt ca sunt pregatiti inca de la varste de 12-14 ani, ci societatea greseste, pentru ca nu le ofera informatii si nu-i ghideaza pentru ca ei sa nu regrete in viitor pasii pe care aleg sa-i faca inca de la acele varste... Noi (generic vorbind) ne prefacem ca nu vedem deschiderea lor catre sex si dragoste pe care o au inca de la varste foarte mici si astfel le negam dreptul la o viata sexuala pe care sa o abordeze intr-un mod decent, perfect informati si constienti de ceea ce urmeaza sa li se intample.
E ca si cum un parinte ii spune unui copil sa nu fumeze. Daca el vrea, tot fumeaza, dar se ascunde, mesteca guma, sta cu frica-n san, dar tot o face. Asa si cu sexul. Negarea parintilor si mai ales neglijenta lor, nu-i va face pe copii sa nu mai faca sex, ci doar ii va arunca intr-o lume pe care ei n-o cunosc inca, fara sa aiba pe cineva pe care sa tina de mana, pentru a nu gresi drumul... :(
This comment has been removed by the author.
ReplyDeleteMirela, eu sunt foarte 'plictisit'... De-aia zici ca-i scrisa de mine Kama Sutra.... :))
DeleteElly, salut subiectul abordat de tine. E firesc să fim atenți la copiii noștri, ei sunt viitorul nostru. E esențial dialogul la orice nivel, nu doar în relațiile cu fiicele noastre, cu copiii noștri. Dar mai ales aici e obligatoriu. Educația și informarea corectă și completă sunt vitale. Trebuie ca fiecare mamă să-și facă timp pentru fiica ei. Părerea mea este că o mamă carieristă va avea mai multe probleme cu fiica ei decât una care poate sta mai mult timp alături de fiica/fiicele ei, fie lucrând acasă, fie diminuându-și timpul acordat muncii și făcându-și timp prețios pentru fiica ei. Am auzit păreri de genul:”O, dar fiica ta va fi mândră de tine doar dacă ai succes profesional” Vax! O fiică e mândră de mama care e prezentă la spectacolele de la grădiniță, la ședințele cu părinții sau când îi vine prima oară ciclul. Când o colegă o rănește sau când cineva o nedreptățește. E acolo și o liniștește, după ce i-a explicat frumos tot ce trebuie să știe.(Tu știi că eu am renunțat la orele cu studenții anul trecut...și mă bucur. Asta nu înseammnă că fiica mea nu e mândră de realizările profesionale ale părinților ei, dimpotrivă, e chiar mândră!) Nu sunt de acord cu educația pe apucate, cu modul unor mame de a-și face timp pentru fiica/fiicele lor numai după orele de servici, seara târziu, dar și atunci cu zgârcenie și nervi. Asta duce la neînțelegerea corectă a lucrurilor. Trebuie să le arătăm fiicelor noastre că suntem mândre da faptul că suntem femei, așa cum și ele vor trebui să se mândrească cu asta, că avem stimă de sine, să le învățăm să ia decizii corecte și singure, să fie hotărâte și sincere cu noi. Să le stăm cât mai aproape măcar până ajung la liceu, apoi să veghem din ”umbră” pentru a le învăța că numai independente se pot realiza. Să ne ceară sfatul, să aibă încredere în noi. Și să lucrăm cu ele, să studiem cu ele, să le urmărim dezvoltarea fizică și psihică, pregătirea pentru școală, profesiune, familie. Să le arătăm că sunt creative, că suntem mândre de realizările lor, nu să le sufocăm cu treburi gospodărești. Firește, și acestea trebuie învățate, dar împreună. O adolescentă forțată să aibă grijă de frații mai mici, de gospodărie cu tot ce implică asta, nu se va dezvolta armonios și se va refugia exact în viața nepermisă, care i se va părea singura mai bună, sau va rămâne acră și speriată în relațiile sexuale firești, de mai târziu.
DeleteA fi mamă bună e cea mai grea meserie, dar și cea mai frumoasă. E important să păstrăm familia unită, părerea mea.
Da cu Kama Sutra eu zic să-i lăsăm pe ăia, plictisiții! Seară bună să ai, Elly dragă!
Cătălin, aici era vorba de adolescenți. Că la vârsta ta, ai voie să fii plictisit! :)) :)) :))
DeleteDe acord cu tine, dar ce pot sa inteleg din faptul ca eu dintotdeauna am fost 'plictisit'?! =))
DeleteImaginație bogată, cred! ;)
DeleteMirela ai parte de toata admiratia mea! Sunt sigura ca esti o mama buna si vei fi in continuare. Am citit parerea ta si iti dau dreptate. La final, cand un copil trage linie, nu conteaza cati bani ai adus in casa si cat esti de implinit profesional. Conteaza sa ai timp sa comunici cu copii tai, sa fii acolo cand ei au nevoie. Da, a fi mama nu-i usor. Insa pe termen lung, copii iti vor fi recunoscatori.
DeleteElly si eu am prins vremuri de genul "la casatorie trebuie sa fii fata-mare" sau "daca te masturbezi ramai orb / ajungi la spitalul de nebuni". Partea buna in ziua de azi este ca te poti informa inainte de a-ti incepe viata sexuala. Si parintii nu sunt la fel de indoctrinati precum erau inainte, zic... acum nu poti sti ce se intampla in fiecare familie in parte.
UN subiect ce naste multe controverse.Timpurile s-au schimbat.E greu sa-mi spun o parere.
ReplyDeleteInteresanta tema, felicitari!
ReplyDeleteCred ca pentru copii, educatia vine in mare parte din ceea ce vad si aud acasa, din partea parintilor... gesturi, atitudini, discutii pe diverse teme, obiceiuri. Sigur ca anturajul si "noua civilizatie a internetului si a mediei" ii tenteaza si le da idei, dar sigur in subconstientul lor isi dau seama cand gresesc sau ca merg uneori prea departe cu "prostiile". Atata timp cat le dai atentia, intelegerea si respectul cuvenit varstei lor, cred ca vor ramane aproape de noi si de sfaturile noastre. Si sa nu uitam ca "bibelourile" stau in vitrina, daca-i cocolosim la nesfarsit, ei cand vor invata singuri ceea ce noi credem ca stim deja.
"Pana nu dau cu capul de grinda de sus, nu vor vedea pragul de jos"
In alta ordine de idei, Kama Sutra cred ca e o stiinta a autocontrolului, un mod de viata si de ridicare a unei nevoi fizice la nivel de placere sublima.
Nu prea merge sa faci "studii" in pauza de masa sau seara dupa ce adorm copiii...
Era de asteptat sa se ajunga aici. Parca nu mai exista rabdare, nu numai in acest domeniu, ci in toate aspectele vietii cotidiene. Am importat prea multe lucruri nefolositoare, in plus si daunatoare.
ReplyDeleteUnul din pilonii dezvoltarii sociale din trecut, respectiv scoala, e practic in colaps. :(
Si eu am avut parte de o educatie cam ca a ta Elly. Parintii mei, in special mama, nu a vorbit cu mine niciodata deschis despre acest subiect. Nu o invinovatesc nici pe departe, face parte dintr-o alta generatie, unde astfel de subiecte erau tabu.
ReplyDeleteSocietatea a evoluat, s-a schimbat si tinerii din ziua de zi, ma refer in special la adolescenti, sunt altfel. Mai precoci, mai deschisi, mai curiosi. Asta si pentru ca internetul, televiziunea si alte mijloace de informare moderne ii ajuta. Nu stiu daca este bine sau rau, dar clar mersul asta al societatii n-avem cum sa-l oprim. Singura solutie este cum ai zis si tu, ca parintii sa se ocupe mai mult de educatia lor. Am observat o tendinta, in special aici: multa lume vrea copii, face copii, dar putini se ocupa cu adevarat de ei. Ai bani, angajezi o bona sa-i creasca, in timp ce tu esti obsedat de cariera. Nu sunt mama, dar cred ca parintele are un rol crucial in educatia copilului. Tentatii pentru un tanar vor exista mereu, dar atata timp cat el are nniste valori morale, o educatie, niste principii solide, va sti sa distinga in cele mai multe cazuri, binele de rau.
Educatia sexuala! Uneori am impresia ca tot in evul mediu sunt unii! Dar cine sa-i educe?! Sau... cand sa o faca?
ReplyDeleteSunt parinti care nu doar discuta cu proprii copii despre sex, il si practica. :(
Macar despre protectia impotriva BTS si a sarcinii sa li se faca educatie! Dar si cand li se atrage atentia isi spune fiecare: "mie nu mi se intampla".
Cand fac dragoste doi minori e de inteles... Ce nu-mi place mie este cand "se iubeste" un adult de vreo 40 si de ani cu o copila de vreo 14... Oarecum mi-e mila si de ea, dar mai ales de el. Ar putea invata sa fie “zeu” langa alti adulti, nu langa copiii care sunt usor impresionabili.
Cu putina educatie poate ar fi mai putini baietei care cred ca sanii femeilor sunt detasabili si mai putine fetite care ranesc “flautele”.
Fain articolul! :)
articolul e tare bun, e u subiect cara o sa fie mereu tabu! insa comentariul Dianei spune cam tot ce ar fi de spus, din punctul meu de vedere binenteles. Asa ca nu are rosr sa mai repet si eu....:)
ReplyDeleteDin pacate situatia ne depaseste. Si pe noi si pe copiii nostri. In sensul ca nici noi, nici ei nu sunt de vina. Este clar ca maturitatea sexuala survine mai repede din cauza hormonilor din alimente si a altor prostii pe care le bem sau respiram. Noi le cerem unor copii sa lupte cu propriile instincte cand nici macar adultii nu reusesc intotdeauna. Copiii nostri sunt victimele unei civilizatii haotice, nu sunt ei de vina pentru ceeea ce li se intampla.
ReplyDeleteO problemă gravă! Toată această "invazie mediatică" îi sufocă pe bieţii copii, care se aruncă orbeşte în valurile vieţii, fără să ştie la ce pericole se expun. Bine ai zis că renunţă prematur la copilărie, apoi regretă...în zadar.
ReplyDeleteRolul părinţilor în educarea lor este capital! Dacă nu ei, atunci cine să le spună, să le explice, să-i asculte şi să-i îndrume?
Un subiect greu şi serios. Sunt perfect de acord cu tine, că părinţii greşesc mult imaginându-şi că prin cumpărăruri scumpe pot suplini lipsa de timp şi de atenţie acordată copiilor lor. NIMIC nu poate suplini, nici timpul, nici atenţia, nici dragostea părintescă. Acestea trebuie să fie priorităţile oricărei generaţii de părinţi. Sunt conştientă de asta şi îmi doresc să nu fac această greşeală. Nu ştiu cât izbutesc, şi doar copilul îmi va putea spune aceasta, peste ani. Dar mă lupt să fiu părintele care-mi doresc să fiu.
ReplyDeleteAm vorbit cu copilul meu, una-alta despre dragoste şi sex, deşi e mic. Ştia deja, diverse lucruri, de la copiii cu care petrece timp. Îmi imaginasem aceasta şi am preferat să-i explic eu câte ceva, decât să afle tot felul de aberaţii din diverse surse. A fost foarte interesat. Este foarte interesat, şi este firesc să fie. Am scris şi pe blog despre aceste discuţii şi susţin ideea că trebuie să ne depăşim jena şi să discutăm noi, CU COPIII NOŞTRI.
Ofofof! Numai mama sa nu fii!:))
ReplyDeleteAsa imi zicea mama! Era greu pentru ea pentru ca era la fel de inhibata si discutiile despre sex practicnici nu au existat.
Eu sunt o altfel de mama. Prietenele fiicei mele spun ca sunt o mama moderna.
Cand am de spus ceva, spun fara ocolisuri dar cu decenta. Iar pe fii-mea am obisnuit o si i-am intipatit bine in creierasul ei ca eu sunt laga ea pentru absolut orice fel de nedumerire pe care o are...
Ea stie asta!
Pop!
Nu sunt mama, dar daca as fi fost tare mi-as fi dorit o fetita care sa-si traiasca cat mai mult si mai frumos copilaria. Poate sunt de moda veche dar nu vad cu ochi buni inceperea vietii sexuale la o varsta atat de frageda precum 13-14 ani. Insa curiozitatea e mare, libertatea pe masura. Fetitele sunt mai dezvoltate decat pe vremea adolescentei mele. Sunt si mult mai mature. Insa in viata e un timp pentru toate. Iar la varsta asta clar nu e timpul sexului.
ReplyDeleteacest gen de educatie tine de felul de a fi al fiecarui parinte. Nimeni nu poate da un exemplu de "asa trebuie sa fie" relatia parinte-copil. Nic nu se poate spune, daca faci asa sau asa, vei întâmpina sau nu probleme, însa... proverbul "paza buna trece primejdia rea" este plin de întelepciune si general valabil!
ReplyDeleteSi eu fac parte din generatia "tinuta din strâns", careia nu i s-a permis sa mearga la disoteca decât la cea organizata de si în incinta liceului. Când nu se mai vedea soarele între blocuri (si al naibi soare, disparea devreme!) trebuia sa fiu în casa! Cât despre educatia sexuala, a fost atâta cât am prins la ora de anatomie, in clasa. Nu consider ca a fost cel mai bun mod în care parintii m-au educat, dar rezultatul a fost bun - iata-ma, stau dreapta si nu ma jenez de nimic din trecutul meu! Ba mai mult, spun cu mandrie ca am reusit la randul meu sa-mi educ deosebit de bine copiii. Am doua fete, studente - ele sunt mândre de mine si eu ma topesc de dragul lor! :)
Cat de bine si-a facut fiecare "meseria de parinte" se vede mai târziu, dar se vede!
Doresc tuturor mamelor, macar jumatate din norocl meu de a fi mamica!
'' Nu trebuie decat sa li se ofere copiilor, cu sinceritate, sfaturi, informatii despre viata sexuala dar si explicatii despre urmari. Pigmentand si cu exemple de neurmat.''
ReplyDeleteDoua lucruri poate sunt importante: ce spui si cum o spui.
Adica nu spun informatii despre viata sexuala, m-as avanta mai repede intr-o poveste, poate chiar din propria-mi experienta.
Apoi as spune-o cu aerul ala de complicitate uitandu-l pe NU.
Ai scris frumos si curajos pentru sexul frumos, spunea cineva mai sus parca.
Si pentru ca observ ca la tine ''e loc'' am sa pun si eu o poveste de la mine, n-are sens un link, asa-i?
gandurileschimbaviata. info/profu-de-istorie/