Monday, October 28, 2013

Mi-a răposat șoricelul



Încă o însemnare pe raboj. A mai trecut o saptamana nebuna iar toamna e tot mai prezentă.

Frunzele de viță și petalele de mușcate au creat un covor multicolor

Pentru ca deja ne-am facut antrenamentul, am mai taiat o gaina, bucuria lui Snow. Avem niște gaini mari, rosii si deja au cam imbatranit, ouă mai putin sau deloc iar cele tinere de abia asteapta sa devina ele titulare.

Prin gradina a venit vremea culesului ultimelor roade. E vorba despre țelină, care a crescut neasteptat de mare. Mai sunt de adus de prin vie cei doi uriasi. Ma refer la cei doi dovleci mari, pe care o sa-i aduc de-a dura probabil, unul bate spre 20 kg. Sunt perfecti pentru Halloween.
Mai e de cules si o bolta cu struguri...

Bolta de viță de vie așteaptă să fie culeasă

Am pus niste trandafiri roșii...o incercare ce probabil se va solda cu un nou eșec. De cativa ani nu am mai reusit sa prindem niciun trandafir cu toate incercarile noastre, ale mamei, ale mele dar si ale surorii mele. Deocamdata de abia i-am pus: doi eu, doi mama...asta așa, ca sa vedem care a avut mai multa inspiratie.
Apropos de flori...jardinierele cu mușcate stau acum la adăpost, pe masa care are un acoperiș deasupra. Sa nu le prindă bruma.

Jardinierele cu mușcate puse la adăpost

Profitand de vremea frumoasă din zilele trecute am facut putina curatenie, mai de toamna, adica mai superficială. Am vazut absolut aleatoriu trei episoade (doar unul in totalitate) din serialul ce-l are ca erou pe Hercule Poirot, in care joaca David Suchet. Imi plac filmele cu intriga politista si aici imi place cum actorul a intrat in pielea personajului. Adica perfect. Alte filme n-as putea vedea... tot e bine si atat.
Cimitirul...într-o duminică de octombrie

Ieri am fost la cimitir, cu mama, la mormintele familiei. Cimitirul ne-a surprins prin ordine si curatenie si mai ales liniste. Exceptand perioada in care, din statia cam prea puternica, s-a revarsat slujba, frumoasa, de altfel. 

Tot saptamana ce-a trecut mi-a raposat soricelul, dar nu cel din cămara ci cel de pe mouse-pad. Inca n-am cumparat altul, mai aveam unul mai șui pe care-l lasasem de prost defect...
Ca o promisiune, despre soarecele din camara voi povesti mai pe larg cu alta ocazie.

Acum observ ca a mai aparut un nou buton virtual la Blogger, in editare articole: "Transcrieti cuvintele scrise fonetic din scriptul in limba engleza". Tasta arata exact ca litera B mare din limba rusa. Adica asa: Б
Am apasat pe el si s-a si activat. Nu stiu de ce era setat pe ruseste. Asta am constatat cand primele cuvinte din acest paragraf au aparut scrise cu caractere din alfabetul rusesc. 
Stau si ma gandesc la ce trebuie astfel de buton... Imi pare cam inutil sau poate nu-i pricep eu rostul.

Snow este și el spectator aproape mut al toamnei. Am impresia că-i provoacă aceeași tristețe ca și mie.

Snow privind cu resemnare toamna din jur

De multe ori îl provoacă la joacă pe Pufi, cățelul nostru. N-are întotdeauna succes. Pufi e morocănos

Tristețe? Nostalgie? Oricum, toamna nu pare să fie în grațiile lui Snow...

Alte povești din săptămâna de abia finalizată, aici, la Anastasia.



34 comments:

  1. Replies
    1. Multumesc, Paul. Care-ti place mai mult?

      Delete
  2. Ha ! Imi pare bine ca nu a fost vorba decat de un soricel tehnic care decedase, ca eu incercasem deja sa mapregatesc sufleteste sa citesc cine stie ce aventura intensa poate chiar excesiv de violenta, cu suspans, lacrimi, horror, spaime, urmariri palpitante, posibil chiar sangeroase, etc ! De fapt tocmai imi amintisem de Halloween, si de aia. Imi place fotografia cu pisica albastra. Culoarea din jur parca pune in valoare reflexe albastrii si in blana pisicii !

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)) Imi pare bine ca-ti pare bine :)
      Culmea e ca amintesc si despre Halloween. ;)
      Pisicutul meu, ca-i motan, are ochii albastri, foarte frumosi. De aceea in unele fotografii pare si el a fi albastru. Mai ales daca se afla langa obiecte de culoare albastrie... E de fapt un siamez cu capul si piciorusele tigrate, un siamez lynx point. E foarte dragut, pe spate are exact aspectul/coloratia unei pisici siameze, acel gri din fotografii este de fapt un fel de gri-maroniu.
      Multumesc, Rudolph!

      Delete
  3. Tare faina postarea, parca ieri era cand ne invitai sa gustam mustul! A trecut deja un an!
    Snow seamana cu noi, nu iubeste toamna si banuiesc ca nici iarna! :))
    Seara faina Elly draga!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ohooo! Minnie, aia era cu mustul de anul trecut. Am invitat cititorii si la mustul de anul acesta :)
      Da, Snow nu iubeste toamna, il vad, il simt. Ii e teama de zilele cu ploaie, cand a plouat continuu a fost destul de agitat si nemultumit. Cred ca iarna nici atat n-o iubeste.
      Multumesc, Minnie! Pup!

      Delete
  4. Am un mic dubiu cu titlul, dar cum nu sunt sigur ma abtin.
    Eu am fost convins ca Snow a gasit rezolvarea soricelului muncitor si imi parea cam rau de el. Totdeauna am tinut cu Jerry! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu ce dubiu ai putea avea cata vreme am scris clar in text :) Ia mai citeste o data! ;)
      Snow...face si el ce poate :) Iar tu observ ca tii cu dusmanul. Pai e frumos??!!?


      Delete
  5. Superbă fotografia din cimitir. Îmi permiţi să o folosesc?
    iar Snow, în ultima foto, e .... de vis!
    ce mare-a crescut! cu fiecare postare e tot mai "bărbat" :)
    pup, draga mea, spor şi zile cât mai frumoase!
    mâine-poimâine vine zăpada....

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) ai văzut de ce ţi-am dăruit eu (preventiv) doi şoricei!!! :)

      Delete
    2. Da, Ana, sigur ca da. Cu mica mentiune ca e de la mine. :)
      Ma maguleste faptul ca iti place. Si mie mi-a placut. Dimineata a fost ceata care a tinut ceva vreme. Apoi a iesit un soare frumos. Fotografia e facuta cu mobilul dar a iesit destul de bine. I-am pastrat acel cer inalt care arata superb acea ceata... :) Am mers sa mai aranjam mormintele inainte de a veni iarna. Am taiat ierburi, am mai sapat, am aprins lumanari, am tamaiat, m pus flori...ce se face...
      Fotografia am ales sa o fac din spatele mormintelor ca sa pastrez un anonimat care mi se pare mult mai potrivit...
      Da, Snow creste ca din apa, ca sa zic asa. E aproape cat un motan mare...dar pare sa mai creasca, are inca piciorusele/labutele mult mai mari comparativ cu corpul...:)
      Multumesc frumos. Te pup si eu. :)

      Delete
  6. Harnicuta ca intotdeuna mai Elly, mai!:)
    O gramada de treburi. Dar mai e putin si gata! Imaginea din cimitir e foarte frumoasa, te felicit!
    Sa ai seara faina!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce sa fac si eu.... :)
      Ma bucur ca-ti place imaginea din cimitir. Nici nu ma asteptam sa iasa asa de bine, era ceata deasa la ora aceea si e facuta si cu mobilul... Mi-am zis sa incerc, poate iese ceva.
      Multumesc, draga Geanina!

      Delete
  7. Ca de obicei, titlul tău ba aduce (cu), ba seduce (pe), ba induce (în), sau nu duce (cu) gândul unde-ai crede! :))
    Elly, când am citit ”Hercule Poirot, in care joaca David Suchet” am zâmbit, știm noi două de ce! Adevărul este că și mie îmi place foarte mult cum întruchipează personajul.
    Frumusețea aceasta de Snow, muahhh! :P
    La noi e foarte cald, azi au fost 23 de grade, soare, doar un abur ușor ne spune că e totuși, toamnă...
    Frumoase fotografii, deosebite!
    Seară frumoasă, de fapt, noapte bună! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma straduiesc sa gasesc titluri daca nu frumoase, macar incitante :) Daca mi-a reusit, e bine :)
      Imi amintesc, Mirela...stiam ca acolo te vei duce cu gandul. Cred ca de aceea am si mentionat :)
      Snow creste, si tot creste. Ca voinicul din poveste. Sunt curioasa cand se va opri. As mai vrea sa creasca inca putin. :)
      Multumesc pentru aprecieri. Te pup!

      Delete
  8. Frumoase poze! Personal, aş fi vrut să văd şi dovlecii.
    Snow a vânat şoriscelul nepotrivit: l-a ucis pe cel de la calculator,
    dar l-a cruţat pe cel din cămară. Acum nu-ţi rămâne decât să le schimbi
    locurile. Să vedem cum te descurci la calculator cu cel din cămară...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc!
      Pentru tine personal iata si dovleacul cel mare. E chiar AICI ;)
      De ce arunci vina mea in spatele lui Snow? Adevarul e ca soarecele a tot cazut pe jos pana si-a dat obstescul sfarsit. Si l-as lua pe cel din camara...dar...despre el cu alta ocazie :))

      Delete
  9. Hai ca o sa vina acum iarna si n-or sa mai fie asa multe treburi :).

    Uite ca eu, desi ma uit la multe filme, cu serialele sunt pe din-afara. Cred ca de mai bine de un an n-am mai urmarit unul. Nu prea am rabdare, daca as putea sa-l vad pe tot odata ar fi perfect :)).

    Blanosul Snow e un simpatic!

    Pupici Elly! O saptamana usoara iti doresc!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mda...asta ase este. Se cam termina.
      Larisa, nici eu nu urmaresc niciun serial. Nimic absolut. Am dat peste episoadele cu Poirot, pur si simplu. De aceea la doua nici macar nu am vazut inceputul. Nu mai urmaresc seriale de mult timp. Oricum, acesta nu-i un serial, e o serie. Adica episoade absolut independente, fara legatura. Singura legatura e personajul principal. Sunt cazuri pe care le rezolva.
      Snow e un dragalas. Acum 25 de minute a cerut sa iasa afara :)) Si l-am trimis unde-a vrut el.
      Multumesc. La fel!

      Delete
  10. ce mare s-a facut Snow! :)
    e prima lui toamna dar il asteapta marea surpriza:zapada!! :)
    frumoasa povestea care "curge" din fotografiile tale!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, creste ca din apa :)
      Snow e inca destul de mic desi pare maricel. Are aproape sapte luni, deci e inca intre copilarie si adolescenta. Zapada cred ca-l va speria. Pe el il sperie inca si ploaia. Nu-i place deloc.
      Multumesc, Pandhora!

      Delete
  11. Şi eu aş vrea să văd dovlecii aceia gigantici! Deşi ai pus link, mă duc să văd ce este acolo. Mi-au plăcut fotografiile, mi-a plăcut postarea, mi-a plăcut Snow în toate pozele şi m-a înduioşat cu teama lui de ploaie, micuţul! Mi-a creat o senzaţie de tihnă, articolul acesta şi sper să vi se prindă toţi trandafirii!!
    Iar penultima poză, în care Snow întinde lăbuţa spre câine, deşi ai scris că vrea joacă, mie-mi pare că parcă ar vrea să-l îmbrăţişeze.
    Te pup, dragă Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. I-am postat deja... dar ai vazut azi :)
      Snow e mica mea iubire. Mai ales ca a ajuns in casa noastra asa cum a ajuns, dupa o aventura demna de o carte. De fapt am si scris povestea lui intr-o postare speciala.
      Si pe mine ma induioseaza cu teama lui de ploaie, aproape pana la lacrimi. Sper sa se mai obisnuiasca...pare sa inceapa :)
      Joaca cu catelul e initial o imbratisare. Si pe noi ne imbratiseaza la fel :) Cu niste gesturi extrem de tandre... Am mai avut motani dar niciunul n-a fost ca el...
      Ma bucur ca ti-a placut. :)

      Delete
  12. Cum ai reusit sa-i faci pe cei doi sa fie prieteni? Maya mea alearga pisicile pana cade lata! ! :)) Sa stii ca am avut un pic de strangere de inima cand am citit titlul. Aproape ca imi parea rau de bietul soricel. Am respirat insa usurata cand am vazut ca e vorba de altul! Nu i-a venit timpul inca! :) Foarte frumoase fotografii . Snow e o dulceata de motan!
    O zi minunata!
    O zi buna!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu a fost chiar greu. Noi am avut toti motanii prieteni cu catelul acesta. Snow e al patrulea motan pe care il are ca si companion in curte. Cu primul motan Pufi s-a intalnit cand a sosit el la noi, un mic ghemotoc de blana, acum 9 ani.
      Noi l-am invatat sa fie tolerant pentru ca a trait mereu cu cate un motan in curte. Din pacate de motani nu prea avem noroc. Mi se strange inima cand ma gandesc ca si lui Snow i s-ar putea intampla ceva.
      Soriceii or fi ei dragalasi (fiindca si mie imi plac ca animalute) dar sunt invazivi si fac destula murdarie. Din pacate.
      Multumesc, Ileana!

      Delete
  13. Din tot ce ai pus tu aici in articol, exceptand motanul pentru care, sigur, ai niste invidii prin jur, strugurii de pe bolta sunt preferaţii mei. Ce culoare, ce bob, ce sus par. Apropo de soareci, soră mea a prins unul cu nu stiu ce carton pe care era lipit ceva si s-a lipit si soarecele din camara si gata stop. Oare am retinut corect? Vezi, dacă ea nu are chef de scris? Asa as sti sigur daca nu bat campii. Dar cred ca asa era. Te pup, Elly...şi o toamnă frumoasă fara frig iti doresc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Tin mult la Snow si oricat imi spun ca s-ar putea sa va plictisesc cu el...tot mai postez poze cu el din cand in cand.
      Bolta aceasta am lasat-o neculeasa fiindca nu erau bine copti la vremea cand am cules via. Sunt struguri foarte multi si e destul de inalta...pana la peste doi metri inaltime. Fotografia e facuta de jos, eram cu capul in sus :) De aceea nu doar par sus. Sunt sus :)
      Trebuie sa gasim si noi o solutie pentru soarecele nazdravan. Inca n-am gasit-o...
      Multumesc mult, Adriana. Te pup!

      Delete
  14. Elly, in afara de cateva zile ploioase si reci toamna asta asta a fost destul de ok. Azi au fost de ex. 25 de grade... Doar ca are un anumit impact asupra sufletelor noastre iubitoare de vara. Cred ca ne face mai melancolice... Iar Snow seamana cu stapana lui, cum altfel? :D
    Si mie imi plac serialele politiste cu detectivi isteti care dezleaga magistral misterele unor crime (aproape) perfecte. Iata ca ne tot gasim puncte comune...
    Eu rar pot sa-mi pastrez mintea limpede cand ma intorc epuizata de la serviciu. De blog nici nu se pune problema. Nu stiu cum reusesti tu sa muncesti atat de mult... :)
    Saptamana frumoasa ferita de melancolia toamnei iti doresc. :)

    ReplyDelete
  15. L'au ajuns sentimentele de nostalgie pana si pe Snow? Dar chiar si nostalgic tot simpatic este:x Cat despre "soricelul" mort...ce pot spune...si al meu sta sa moara...ma cam enerveaza si cat de curand v'a fi inlocuit :))

    ReplyDelete
  16. Cand am citit titlul, aproape am crezut ca saracutul a fost prins iar in capcana. Deja incepusem sa-l compatimesc. ma bucur ca n-a fost vorba de cel cu inima, dar imi pare rau pentru tine ca ti-ai pierdut soricelul ajutor. Eu demult nu mai folosesc mouse-ul, deci mi-am luat de-o grija, n-are ce sa moara.
    Snow a crescut, mult. Incepe sa semene cu un domn, mai sobru.

    ReplyDelete
  17. Ce aer melancolic are postarea! se vede ca nu-ti place toamna! tote l locul lor, dar parca lipseste ceva! :)

    ReplyDelete
  18. Frumoase poze de toamna. Iar strugurii asa de imbietori mai sunt. Foarte frumosi pentru sfarsitul de octombrie. Binenteles ca Snow este cel mai simpatic, dintre toate pozele.
    Numai bine, Elly draga! :-)

    ReplyDelete
  19. Aproape ca mi-a stat inima cand am citit titlul! M-am gandit la soricelul din camara! (de ce cred ca pe acela il vei... lichida tu? :)) ) Mi-e mila de el, iti scriu de pe acum. :)
    Iuuuiii... gainusele! Sigur ca pentru mancat sunt dar... cine le poate lua gatul? O singura data am vazut - in copilarie - o gaina cu capul taiat, alergand prin curte! Stiu ca nu asa se intampla de fiecare data, dar se zbat! Sau nu?! Mi-e groaza sa stiu ca mananc pasari proaspat taiate! A fost o imagine pe care n-am uitat-o mai mult de 40 de ani!!!
    Pufi nu-i morocanos! :) Poate e doar batranel si sfatos! Iar Snow e atent la ceva ce fosneste pe acolo, la vreo gaza care-si cauta drumul... nu-i melancolic din pricina toamnei! :)
    Numai bine sa aveti!

    ReplyDelete
  20. Sunt sigur ca a murit de epuizare ... Odihneasca-se-n pace!

    ReplyDelete