Ieri Adelina iși punea niste intrebari corecte dar oarecum retorice. Acestea:
"De ce prefera oamenii sa se adune in cardasii dubioase si sa imparta aceasi mizerie in loc sa se stranga in asociatii cu scopuri nobile si sa se bucure impreuna de ganduri si fapte bune? De ce gunoiul bine dosit sub pres inspira mai multa solidaritate decat un adevar strigat in gura mare?"
Citindu-le mi-am amintit despre unele si altele intalnite si pățite si de mine in viata asta. Și in afară de comentariul pe care i l-am lasat acolo am incercat sa mai dau niste raspunsuri.
Deci...de ce fac oamenii asta?!?
Păi...fiindcă adevărurile au mult mai putin adepti decat minciuna, decat ipocriziile si decat faptele bune.
Și astfel omul care spune adevarul ajunge sa fie ostracizat, aratat cu degetul si poate chiar ocolit, precum un lepros. In zilele noastre, ca, deh, suntem educați, asta se cheama, mai elegant, marginalizare.
Se mai intampla pentru că multi oameni sunt individualisti, plini de ei sau/și macinati de invidii. Adesea chiar 3 in 1.
Daca, de pildă, sari in ajutorul cuiva care simti ca are o nevoie, s-ar putea sa ai surpriza sa constati ca altii, carora ceva din actiunea ta nu le pică bine, sa-ti dea in cap. Si s-o faca atat de bine incat sa incerce sa asmută pe tine si pe altii, care initial n-aveau nicio treaba prin zona. Sa-i determine cumva, cu manipulari mizerabile, sa aiba treabă. Cu tine.
Ciudat nu? Sa se iroseasca atata energie, demna de o cauza mai buna. Poate chiar cauza care a declansat furtuna putea sa fie acea cauza mai buna.
Verbul "a asmuți" nu l-am folosit la intamplare. Este vorba despre spiritul de haita care functioneaza si la oameni...cand devin hiene. Din nefericire asocieri de acest gen nu se produc in scopuri nobile. Indivizii cu rost de hiena devin haita doar cand simt ca e ceva
de muscat, adica de platit vreo poliță si poate de tras vreo spuză pe turta proprie in momentele de
neatentie din bulibășeala generala.
Interesant si grav este ca fenomenele se petrec identic atat in real life cat si in virtual.
Întru totul de acord cu tine
ReplyDeleteAş adăuga: manipularea care realizează acest tip de grupuri are la bază lipsa de educaţie - morală, intelectuală, spirituală - a membrilor grupului respectiv. (e doar părerea mea!)
Nu e doar parerea ta. Cred ca cea mai grava e lipsa de educatie morala...
DeleteMultumesc, Anastasia!
Nu am studii de sociologie, dar din ce am mai citit am observat un lucru! Cu cat masele de oameni sunt mai mari cu atat mai usor devin predictibile si deci mai usor de manipulat.
ReplyDeleteAi si tu dreptate dar nu la acele mase mari ma refer ci la cele de langa noi, La oamenii de langa noi. Cu toate acestea, metodele de manipulare se aplica in aproximativ acelasi mod.
DeletePrietenia, amiciția, tovărășia sau colegialitatea sunt una, cârdășia e cu totul alta. E ceva abject, o ”lipitură” (nu, nu-i pot spune alianță) bazată pe ceva dubios și necurat, care nu face deloc cinste celor reuniți în astfel de ”cumetrii”, formate cu intenția de se sprijini reciproc doar pentru a face rău, veniți prompt la raport de câte ori sunt chemați să facă sluj, specializați în bârfă la subsol, măcinați de a demonstra ”adevăruri” doar despre alții, pe care oricum nu le crede nimeni. Nu le-am aruncat nicicând mai mult decât o privire dezgustată. Sper să-și trăiască propria viața (adesea inventată), să nu mai fie preocupați doar de a altora, să trăiască și să-i lase și pe alții să trăiască. Admir atitudinea adoptată de tine chiar aici, vizavi de o anumită conduită. Și mă opresc aici, dorindu-ți ceva mai multă detașare, liniște și verticalitate, așa cum ne-am obișnuit, de o binecuvântată vreme încoace, să fim. Pentru că facem parte din alianțe bazate pe bucuria de-a scrie frumos și nimic altceva. S-o ținem tot așa, draga mea Elly! :)
ReplyDeleteMirela, ce frumos si la obiect ai scris...Foarte frumos punct de vedere
DeleteFaptul ca e luata o pozitie verticala pe care uneori chiar necesita a se lua
Mirela, nu ne ramane decat speranta indreptarii pacatosului, ca sa zic asa. Totusi, stim ca oamenii cu rost de hiena nu se schimba in bine. Niciodata.
DeleteChiar daca asa poate parea, nimeni si nimic nu m-a suparat. Articolul nu e scris ca urmare a ceva intamplat ci doar ca rezultat al unei sume de perceptii, observatii si intamplari de-a lungul timpului.
Multumesc mult, Mirela!
Sunt oripilata, Elly! :)) Cum ai putut compara dragutele hiene cu bipezii?! Bipezii cu un comportament ca al hienelor n-au scuze! Nu instinctul de conservare ii determina sa se comporte aiuristic. Hienele fac bine pamantului: mananca hoituri si astfel sunt mai putine infectii in zona… Bipezii despre care scrii fac doar umbra pamantului. Hm… Poate or fi si ei buni la ceva, de cand cu zvonul despre incalzirea globala…
ReplyDeleteAdevarul face bine celui care il aude, nu celui care il rosteste, spunea cineva si zicea bine. Iar facerea de bine nu scapa nepedepsita! :)
Iti doresc sa poti umbla pe calea ingusta a adevarului, alaturi de oameni care au ales aceeasi cale.
Diana, cred ca am exagerat, ai dreptate. :))
DeleteAm jignit hienele caci, din nefericire, oamenii care fac rau celorlalti sunt cu mult, mult mai rai. Si pentru mine e de neinteles la ce le foloseste... Poate ca este satisfactia de a face rau? Foarte probabil...
Multumesc din suflet pentru urare, Diana!
Uite tocmai de asta am cativa ani buni de cand am ales sa nu mai fac parte din nici un grup, sa nu ma mai apropii de nimeni sufleteste in afara de familia mea...
ReplyDeleteVorbesc, socializez, ascult pe toata lumea..insa nu ma mai apropii de nimeni mai mult decat ar trebui... asa parca ma apar de rautati...
Faci destul de bine insa parca nu trebuie nici exagerat. Cativa oameni din jur, sau macar unul-doi tot merita increderea noastra. Am convingerea ferma ca si in jurul tau se gasesc cativa oameni buni, adevarati, carora merita sa le fii si sa-ti fie prieteni. Insa un sfat. Nici macar celui mai bun prieten nu-i spui chiar totul despre tine. Intotdeauna trebuie sa ne pastram o mica insula, doar a noastra. Unde suntem doar noi si atat :)
DeleteNumai bine, Adriana!
Elly am tocit tastele exteriorizandu-ma cu evenimente de viata in care am intalnit hiene mascate in personaje binevoitoare care te-ar mananca de viu. Ca da, de ce sa nu o spunem e o viata dura si o atitudine de... 'care pe care', iar ceea ce ai punctat ca, unii, nici macar nu au o miza sau vreun castig, ci pur si simplu se alatura din spirit de haita pentru ca se recunosc in cel care ia atitudinea cu pricina... si sunt niste 'lipitori' ticaloase
ReplyDeleteAnca, din pacate in asemenea lume traim. Dar parca eu mi-as dori altceva. Cu totul altceva.
DeleteOamenii respectivi nu cred ca se aleg cu ceva pe termen lung. Caci cine seamana vant culege furtuna. Se stie...
Asta e o metodă foarte bună pentru a-ţi masca propria incompetenţă. Uită-te la guvernanţi.
ReplyDeleteN-as merge pana acolo...e prea mult. SI aia e alta discutie.
DeleteEu ma uit in jur si ceea ce vad nu ma incanta... :(
Un subiect amplu si se poate discuta mult aici.Cineva te-a suparat tare sa ai simtit nevoia sa scrii?
ReplyDeleteChiar daca asa poate parea, nimeni si nimic nu m-a suparat. Articolul nu e scris ca urmare a ceva intamplat acum ci doar ca rezultat al unei sume de perceptii, observatii si intamplari de-a lungul timpului.
DeleteMultumesc mult, Flori!
a. Nu mă mai tulbură de mult timp întrebarea retorică pusă mai sus, împreună cu problematica ei aferentă.Recurg doar (şi asta din ce în ce mai des !) la celebrul dicton "homo homini lupus" şi nu mai caut alte explicaţii de ce mai apar şi haitele...E suficient că avem "lupul" lângă noi.Fiecare dintre noi îşi are..."lupul" său apropiat.Poate că, eventual, de la apariţia dictonului încoace, lupul a evoluat în hienă, conform defunctei teorii evoluţioniste care totuşi mai este resuscitată chiar atunci când nu te aştepţi...
ReplyDeleteb. În loc de "hienă", aş prefera termenul de..."şacal". Mie îmi sună ceva mai puţin fioros, agresiv şi rapace...
Numai bine şi...atenţie la "fauna" din jur ! :)
a. Ai mare dreptate in privinta teoriei evolutioniste... cand ne asteptam mai putin o mai trezeste ate unul din morti.
Deleteb. Tocmai, ca oamenii pot fi cu mult mai fiorosi, mai agresivi si mai rapace decat cele mai salbatice fiare. Macar acelea au o justificare a comportamentului lor. Instinctul de supravietuire.
Sunt cu ochii in patru! ;) Multumesc!
Asta este un subiect ce poate fi analizat si reanalizat de zeci de ori. Ai punctat foarte bine pe scurt si sunt de acord cu tine
ReplyDelete;)
DeleteOh Doamne! ce postare trista! imi pare rau daca cineva te-a suparat atat de tare încat sa simti nevoia sa scrii despre "hiene"! ma pot considera o norocoasa... traind de aproape 15 ani printre nemti - care sunt considerati de latini "mai reci" (poate tocmai din cauza ca "nici nu se trag cu nimeni de bretele" dar nici nu "se sapa"; sunt clari, directi si disciplinati) nu am întâlnit acest fenomen în viata reala. Doar aici în blogosfera am cunoscut câteva "hiene", dar nu am raspuns atacurilor ci le-am ignorat total. Consider ca asemenea persoane nu merita sa le adresez nici macar un cuvânt. Exista un proverb “Dacă te amesteci în lătură, te mănâncă porcii”... Viata este atât de frumoasa si fiecare clipa este pretioasa, nu merita irosita, tolerând comportamentul "sacalilor", cum bine spune Marco! :)
ReplyDeleteÎti urez sa ai o seara cat mai placuta, Elly draga!
Draga Carmen...pentru relaxare eu pe blog am alocat weekend-ul. :) Asa ca in restul timpului scriu despre tot felul de probleme. Unele destul de grave sau triste. Blogul e mica mea tribuna, unde imi expun parerile, ideile.
DeleteChiar daca asa poate parea, absolut nimeni si nimic nu m-a suparat. Articolul nu e scris ca urmare a ceva intamplat acum, nici macar recent, ci doar ca rezultat al unei sume de perceptii, observatii si intamplari de-a lungul timpului.
Nu cred ca doar romanii sunt asa, a se aduna in haite si a face rau e specific umanilor, de oriunde ar fi ei si de cand lumea. Nici nu vreau sa ma gandesc la cate fapte abominabile s-au petrecut in istorie, mai ales in cea recenta, totul pornind de la acest spirit de haita. Sau de turma caci de regula sunt cumva in relatie. Din pacate.
Exista multe proverbe ce descriu situatii de genul insa din pacate ne mai amestecam in laturi ce ne sunt prezentate initial intr-o forma foarte agreabila. Tuturor ni se intampla la un moment dat. Ideea e sa invatam din asta. Insa exista si oameni ce nu invata nimic sau probabil acolo se simt bine. Multumesc mult.
De hiene , lipsa de respect si lipsa de educatie nu o sa ducem lipsa niciodata! E trist dar adevarat!...
ReplyDeleteSa ai seara faina, Elly!
Trist, Geanina. Ai dreptate.
DeleteSa-ti fie bine si tie!
Mi se pare mie sau ideea asta a mai fost impartasita cu noi de tine cu ceva vreme in urma? ca exista asa ceva in "lumea reala" stii bine ca nu ma mira deloc! am povestit chiar despre ptania noastra recenta cu unele personaje (nu vreau sa jignesc animalele)...dar si pe virtual?! de ce?! e clar, unii au samanta bine fixat pe suflet!.....:(
ReplyDeleteAm scris despre cu totul altceva, Mona. Acela ea un articol despre ce fac pe blogul meu dar si in blogosfera si despre niste hotarari pe care le-am luat de atunci. Despre tema aceasta niciodata n-am scris.
DeleteTu poate ca circuli prin blogosfera ceva mai putin. Da, am intalnit astfel de situatii, deci vorbesc in cunostinta de cauza. Asta este, oamenii nu-s cum ne-am dori...
Elly, tu ai expus exact motivele, din pacate astia suntem, parca am avea o inclinatie morbida spre rau, spre a face rau si a ne face rau. Imi doresc enorm sa nu am de-a face cu astfel de oameni, din pacate, am aflat azi, ca exista o "haita" de genu' chiar la locul meu de munca. Deja au inceput sicanele si sunt inca la inceput. Prima experienta am relatat-o intr-un articol recent, azi a venit a doua... Am aflat lucruri ingrozitoare care imi dau de gandit si ma pun in garda. Sa vedem ce planuri mai urzesc. Chestia e ca nu stiu ce au cu mine...
ReplyDeleteNice, nu avem cu totii astfel de inclinatii. Dar unii da, din belsug, probabil ca sa iasa o medie decenta ;)
DeleteImi pare rau ca ai ceva probleme acolo, la locul de munca de care, in sfarsit, erai destul de multumita. Am citit. Cred ca trebuie sa fii in garda. Permanent. :(
Imi e un pic ciuda când scriu despre subiecte nu tocmai vesele dar cu miez (asta a ta având atata miez că parcă orice cuvânt in plus de la mine l-ar strica), şi sunt întrebată dacă m-a supărat cineva. Nu putem trece, nici în real, nici în virtual, nepăsători. Observăm atâtea situaţii de acest gen...încât parcă ţi-e şi teamă să te mai implici. De asta cred că uneori ne-o luăm conştient, ştiind că e posibil să intri în gura celor ce, brusc, îţi pot deveni...ostili.
ReplyDeleteStii ce e usor amuzant? Am zambit chiar. Acum catvea minute am lasat la tine, la un comment, ceva inrudit. E ma simt bine la tine pentru ca, la fel ca si mie, nu-ti e teama sa scrii despre latura trista a vietii. Si eu sunt intrebata adesea daca m-a suparat cineva. Uneori nu, uneori da. De data asta nu m-a suparat nimeni chiar acum, cand am scris. Dar cu mai mult timp in urma, da. Si probabil ca acum s-au decantat acea tristete si supararea in acest articol.
DeleteOstili e putin spus... dar in fine...asta e viata, ca e reala, ca e virtuala. Oamenii tot aceeasi sunt.
Multumesc, draga mea.