Babă la 20 de ani

http://dragosteoarba.blogspot.com/2013/10/baba-la-20-de-ani.html

Acum doua zile, pe 29 septembrie adica, a fost ziua mea.  Azi, fiind ploaie cat cuprinde si neputand face mai nimic pe afara, a fost un prilej sa-mi amintesc de unele zile de nastere mai speciale.

Cand am implinit 18 ani, fiindca se obisnuia si multi dintre colegii mei serbasera majoratul cu o petrecere cu invitati, m-am hotarat sa fac si eu una. 

Au venit cam toti invitatii dar si unii in plus, vreo cinci. Pe care n-am avut cum sa-i dau afara fiindca unii erau prieteni cu cei prezenti. La urma-urmei, daca era petrecere, sa fie, mi-am zis.

A doua zi am constatat ca, probabil, unul dintre cei neinvitati avusese alte ganduri. Aveam doua perechi de blue-jeans pe atunci si una dintre ele, care se aflase pe un spatar de scaun, undeva in casa, a disparut... Un  "frumos cadou" de majorat.

************

  

"Ha, ha, ha!" a izbucnit intr-un homeric hohot de ras sora mea, doar cu doi ani mai mica decat mine, cand am implinit 20 de ani. 

De ce a ras? Fiindca i s-a parut ca la 20 de ani cineva este deja batran, fara sa realizeze ca timpul trece pentru toti. 

Am ramas masca, nu numai eu dar si mama, care era de față. De parca ea, sora-mea, ar fi ramas la 18 ani pe viata si doar eu deveneam "babă", asa cum i s-a parut ei atunci.

Despre episodul asta ne amintim si azi si radem cu pofta. Sora-mea nu-si da seama cum a putut gandi in felul acela.

************

 

Acum vreo 7-8 ani, inainte de ziua mea a fost o vreme ploioasa, asemanatoare cu cea de acum doar ca era ceva mai cald. Cum s-a oprit ploaia, am inceput sa culegem via. Era pe 28 septembrie. Hotarasem sa-mi sarbatoresc ziua dupa ce terminam de cules si stors strugurii. A doua zi, pe 29, m-am trezit cu o febra teribila, care m-a tinut la pat. Nu eram capabila sa ma ridic, ma durea aproape tot corpul. Mamei nici nu-i venea sa creada, a avut impresia ca nu prea am chef de cules si ca simulez. In vreo 2-3 ore am constatat ca nu aveam doar febra ci, pe aproape tot corpul, imi aparusera mici puncte, de culoare rosie. O eruptie foarte extinsa. N-am fost buna de nimic in ziua aceea. 

Dimineata urmatoare am plecat la medicul de familie care mi-a dat trimitere la un internist. Medicul de la interne, dupa ce s-a uitat cam urat la mine si i s-a parut ca ma dau desteapta (pentru ca i-am explicat corect simptomele), mi-a facut un EKG (!) si nu mai stiu ce naiba, ca am si uitat. Febra inca aveam, la fel acele mii de puncte rosii, mici cat varful de ac. In final, si-a marturisit nestiinta. Drept urmare m-a directionat la dermatolog. Acolo am primit o perfuzie (!!) dar si un tratament cu niste pastile, o solutie si un unguent, din acelea preparate. In vreo 3 zile mi-a trecut ceea ce parea a fi ceva de natura dermatologica. Mi-am dat seama ca simptomele au trecut de la sine, nu de la tratament. 

Concluzia a fost ca niciunul n-a depistat ce am. Desi le spusesem ca ma dureau si articulatiile, mai ales la brate (coate) dar si la picioare (genunchi).

Am depistat ce-am avut absolut intamplator, cautand ceva pe internet. A fost vorba despre un episod de poliartrita reumatoida care s-a oprit din evolutie in stadiu incipient, din fericire. N-am mai avut probleme niciodata. 

Nu mi-am mai sarbatorit ziua de nastere anul acela...

Am mai avut eu niste zile de nastere "interesante" si in alti ani. Dar poate cu alta ocazie.