Ceea ce am găsit de data aceasta este o postare în care Oana Pellea își exprimă părerea relativ la televizor. Nu e o părere favorabilă, dimpotrivă.
Coincidența face ca exact ieri să fi mers la agenția teatrului ca să cumpăr bilete pentru un spectacol.
În timp ce analizam schema sălii, încercând să-mi aleg niște locuri cât mai bune din ceea ce era disponibil, am întrebat-o pe d-na de la agenție: "Aseară, a fost sala plină?"
Cu tristețe în glas, doamna N. mi-a răspuns: "Nu prea, să stiți... Televizorul ne-a omorât sufletele..." Și am simțit cum i s-a frânt parcă vocea și și-a inghițit cu greutate o lacrimă... "În ultima vreme nu prea se mai umple sala...", a continuat doamna N.
În timp ce analizam schema sălii, încercând să-mi aleg niște locuri cât mai bune din ceea ce era disponibil, am întrebat-o pe d-na de la agenție: "Aseară, a fost sala plină?"
Cu tristețe în glas, doamna N. mi-a răspuns: "Nu prea, să stiți... Televizorul ne-a omorât sufletele..." Și am simțit cum i s-a frânt parcă vocea și și-a inghițit cu greutate o lacrimă... "În ultima vreme nu prea se mai umple sala...", a continuat doamna N.
Și parcă mi-a venit și mie să plâng. M-a durut sufletul, sufletul de om căruia îi place enorm spectacolul teatral. Nu pot să spun că merg în fiecare săptămână, aș minți. Dar o dată pe lună, maxim la două luni, merg la un spectacol de teatru. Mai puțin vara, fiind
vacanță. Sunt fascinată de scenă, de oamenii care mă fac sa trăiesc atât de minunat alte vieți, în alte timpuri, vieți ale unor personaje pe care, chiar de le cunosc, îmi face plăcere să le văd și în alte interpretări, alte montări...
vacanță. Sunt fascinată de scenă, de oamenii care mă fac sa trăiesc atât de minunat alte vieți, în alte timpuri, vieți ale unor personaje pe care, chiar de le cunosc, îmi face plăcere să le văd și în alte interpretări, alte montări...
Poate că e de vină și criza aș fi înclinată să gândesc în prima clipă. Însă realitatea crudă mă trage de mânecă. Aceeași oameni, care ar putea veni la o piesă de teatru, preferă să stea în piețe, ore întregi, în picioare și în frig, cu ochii căscați la spectacolele gratis susținute în aer liber, că doar a început campania electorală. Iar banii pe care ar putea să-i dea pe un bilet, să se mai culturalizeze, îi dau pe mici și bere sau multe alte nimicuri.
Cât despre televizor, trebuie să spun că la mine e setat mai mult pe canalele de știri. Asta doar fiindcă-l ține mama deschis, deși nici ea nu prea se uită. Cică nu-i place liniștea și televizorul i se pare că se pretează perfect la a fi ignorat.
Si eu mergeam adesea la teatru cand eram in tara. As merge si aici, dar deocamdata este un pic mai greu de inteles, mai tarziu poate.
ReplyDeleteDa sunt de acord ca televizorul ne-a omorat sufletele...oamenii au uitat in general sa mai citeasca o carte, sa mai vada o piesa de teatru, sa ude o planta..sunt atatea activitati frumoase care le poti face in loc sa stai ore in fata TV-ului. Macar de-ar fi de calitate programele alea, dar parca sunt din ce in ce mai proaste...
Peste vreun an-doi, cand franceza va deveni mai putin misterioasa pentru tine, cu siguranta vei merge la spectacole teatrale. Cine iubeste teatrul, depaseste orice piedici :)
DeleteExact, am putea sa facem atat de multe lucruri. Eu chiar urasc in unele perioade televizorul. Daca ar fi dupa mine sau dupa tata, ar sta mai mereu inchis. Mama insa vede lucrurile altfel :) Desi, îl foloseste mai mult ca zgomot de fond :))
Ah, daca ai stii cat de dor îmi este de un teatru, dar asa ca la noi acasa!
ReplyDeleteAici sunt foarte multe muzicale. Plus ca nu sunt chiar asa aproape teatrele!
Este cu adevarat o alta lume....
Deci olandezii sunt ceva mai superficiali, le place mai mult spectacolul gen music hall. Inteleg ca nu esti foarte aproape de vreun teatru... Chiar te inteleg. Si mie mi-ar fi dor.
DeleteElly dragă, sunt o norocoasă: nu mă uit la televizor! Am atât de puține canale și emisiuni pe care le urmăresc (gen Discovery), încât uit să-l deschid adesea. Dar la teatru merg și eu cu ai mei cât putem de des. Toamna aceasta am văzut doar două spectacole, iar azi vară am fost la TIFF, inclusiv la reluările în aer liber, în august. Anul trecut am văzut mult mai multe spectacole. Sala nu numai că era plină, dar abia am găsit bilete în locurile favorite. Niciodată sala nu a fost goală...Ei, am speranța că porcăriile tv nu vor lua locul spectacolului teatral. O seară bună îți doresc! :)
ReplyDeleteEsti norocoasa, intr-un anume fel. Eu mai vad, mai degraba mai aud cate ceva, dar cat de cat ma ajuta sa fiu si informata. Fiindca ma mai intereseaza cate unele chestiuni, mai ales cele din politica. Nu in toate teatrele din tara salile de teatru sunt pline. Deja fenomenul salilor mai mult goale a devenit ingrjorator... Poate fi si criza de vina insa nu numai.
DeleteDaca se merge in acest ritm, mie chiar mi-e teama ca programele tv de proasta factura chiar vor inlocui orice... Multumesc, Mirela! Te pup!
Eu deschid televizorul de 2 ori pe saptamana si atunci nu mai mult de 2 ore:)) dar nici la teatru nu pot sa spun ca merg...nu prea ma atrage, dar cand mai citesc cate un titlu interesant si cred ca si piesa ar fi la fel...atunci ma mai duc:)) dar asta e mai rar:-"
ReplyDeletePai pe voi...sincer, mai mult internetul va atrage. E ceva normal, sunteti generatia internet. Totusi, un spectacol teatral nu e egalat de nimic...
DeleteRecunosc, n-am mai fost de multa vreme la teatru! Stau intr-un orasel mic, spectacolele sunt rare.Dar imi place sa ma uit uneori la spectacolul strazii,N-are vedete, mai mult figuranti, dar imi alina dorul de Caragiale...
ReplyDeleteSi spectacolul strazii e interesant ;) Dar totusi...un spectacol de teatru e ceva unic.
DeleteCum oare,ca eu cand am vrut sa merg la teatru cand am fost in tara acum 2 ani,si stateam in Buc.2 zile,am rugat o prietena cu vreo 2 saptamani inainte sa ia bilete la ceva interesant,cu actori buni,n-a gasit,erau toate vandute.Anul asta,la fel,cu alta prietena.Pe principiul asta mersesem si eu,cu gandul ca 2 saptamani e timp.
ReplyDeleteAsta se intampla doar in Bucuresti, eventual cateva orase foarte mari. In restul tarii...nu. Multe spectacole sunt cu salile pe jumatate goale...
DeleteHm, eu stiam ca perioada cand lumea prefera televizorul a apus, iar acum oamenii si-au indreptat atentia catre surse serioase de cultura. Stiam ca salile de teatru sunt pline, ca nu se gasesc bilete. Cel putin aici in Bucuresti... Multi colegi imi povestesc ca merg la teatru, discuta piesele vazute la serviciu.
ReplyDeleteNice, exact! Asta, cu salile pline, e situatia din Bucuresti. In alte orase nu e chiar aceeasi...
DeleteOamenii sunt inca foarte "prinsi" de televizor.
Din anul 2000, primii 7 ani nu am fost la teatru, pentru ca pana cand am invatat "fineturile", subtilitatile în limba germana, nu a avut niciun rost! Mi-a lipsit grozav! mai ales ca la Sibiu am trait într-un cartier in care eram vecina cu regizori de la teatrul de stat si familii de actori (ex. actorul Petre Lupu care acum joaca la Bucuresti sau Mihai Gainuşă- Cârcotasul) si nu lipseam la nicio premiera. Acum mergem, dar poate doar o data pe trimestru. Avem însa abonamente la concerte sinfonice si mergem cu placere si la spectacole de varieté. Televizorul nu functioneaza la noi pe posturile private, pentru care mai important e banul decat moralul si trasmit "emisiuni la kil" in cea mai mare parte "gunoi". Noi urmarim stirile pe posturile nationale ZDF sau ARD (fara cancan si interpretari personale), documentare, muzica si filme fara intreruperi pentru reclame. Ai perfecta dreptate sa fii trista auzind ca gustul majoritatii a fost format de televiziunea de 2 bani! si mie mi-e teama ca setea de cultura v-a fi stinsa cu "gargara de la televizor"!
ReplyDeleteIl stiu pe Petre Lupu, imi place ca actor. Televizorul ar fi si la mine mai mult inchis...insa mama are alte optiuni. :) Mult gunoi e si pe ecranele romanesti. Foarte mult. Nu e doar ingrijorarea mea, e a multora. In goana dupa telespectatori, televiziunile sunt capabile de orice... Iar setea de cultura...trebuie trezita daca e facuta si o educatie mai intai in familie. Nu intotdeauna exista educatia aceasta...rezultatele se vad.
DeleteImi place teatrul,merg mai mult cu copiii,deoarece de sala ma despart 80 km.Mi-e putin peste mana.
ReplyDeleteLa televizor ma uit destul de rar.Cand vine Mark sa ma anunte ca incepe Atacul Artei,pe Disney Junior.Invatam impreuna si unele trucuri din bucatarie de la tv.paprika sau pe discovery...cam atat,in rest vorbarie
La tine ar fi si greu. 80 de km nu-s de ici, de colo. Asa ca inteleg perfect. Dar eu vorbesc despre oameni care prefera sa-si de banii pe mici si bere sau sa stea la tv decat sa vada un spectacol teatral...
Deleteinteresant
ReplyDeleteErau vremuri când vedeam si doua piese pe zi. Abia aveam timp sa ajung de la o sala la alta...
ReplyDeleteTV-ul? Toti îl criticam dar face parte din viata noastra. Ca si laptopul asta pe care-l tin în brate si scriu acum, uitându-ma si cu coada ochiului la un meci unde niste turci bat niste francezi!
N-as avea timp si mi se pare mult :) Cred ca as fi incurcat distributiile intre ele ;)
DeleteEu critic doar ceea ce e prea mult si de proasta calitate. Ceea ce pe tv este din belsug. In privinta laptopului ai perfecta dreptate. :) Dar nu ma uit la tv, la sport nici atat ;)
In weekenduri (adica duminica!!) erau spectacole la ore diferite. Când era vorba despre "Elisabeta" cu Pittis la "Gradina Icoanei" si pe urma repede la Bulandra de pe Magureanu cu "Menajeria de sticla", nu era proasta calitate.
DeleteLa proasta calitate de la TV ma refer, vezi fraza in continuare. Mereu te grabesti cand citesti :)
DeletePiesele respective, cred ca le puteam vedea si in zile diferite, aia era ideea, doar nu erau spectacole unice, si ambele in aceeasi zi. Eu am inteles perfect ce-ai scris. :)
Azi nu mi-as permite financiar doua piese nici pe saptamana. Daca ma intelegi. Sunt somer de ceva vreme...
Doar vârsta noastra e de vina! Vremurile sunt diferite...
DeleteCând "weekendul" însemna doar duminica, daca mai ai si un copil mic si spectacolele faceau sali pline si nu gaseai bilete decât într-o "anumita" zi, care era duminica, se întâmpla des sa fie asa.
S-a mai întâmplat cu "Tacerea mieilor", la doua zile dupa ce luase Oscarul, dupa care la Bulandra era "Scrisoarea pierduta" cu Caragiu, Banica, Dem, Cotescu...
Inteleg perfect, dar mi-e frica sa verbalizez, atunci "weekendul" era o zi, nu erau someri si biletele erau ca la cinema, 4 - 5 lei. Nu mai spun ca nu aveam nicio datorie...
Nu, nu sunt nostalgic.
Doamne fereste sa te banuiesc de asa ceva! Eu am trait ceva ani in cealalta epoca si nu-mi aduc aminte cu neplacere de nimic. Poate cumva de cozi...dar pana si alea aveau farmecul lor, vedeam oameni, aveam ocazia sa-i analizez. Intotdeauna mi-au placut oamenii si reactiile lor :) Am fost la scoala 6 zile pe saptamana si stiu cum era. Inteleg cum era cu biletele, nu ma gandisem la chestia asta. Am facut, copil fiind, cozi la bilete pentru filmele de atunci...la care uneori se lasa si cu bataie. :))
DeleteScrisoarea pierduta cu Cotescu si Tacerea mieilor nu se puteau intalni. Cotescu a disparut prin '85, cred. Iar Tacerea e din '91... Era poate alta distributie a Scrisorii sau alt film :) Dar sunt multi ani de atunci...e firesc sa le mai incurcam. :)
ma mira ce spui...in general salile sunt mai mult decat pline dar probabil depinde si de spectacol...
ReplyDeleteca si Dan trebuie sa spun ca televizorul face parte din viata noastra dar depinde de noi cat loc il lasam sa ocupe :)
o seara faina iti doresc draga Elly! :)
Pandhora, in Bucuresti nu se intampla decat rar. In tara insa, situatia nu-i la fel de roz. Eu am avut noroc de sali mai mult pline in zilele cand am fost la teatru dar sunt si zile mai proaste...Ca si pe bloguri, cu vizitatorii :)
DeleteMultumesc!
Din păcate este cam adevărat!
ReplyDeleteÎnainte de '90 abia dacă mai deschideam televizorul. În schimb citeam mult şi socializam atât de frumos cu prietenii. Acum pierdem prea mult timp la tv, iar programele sunt, adeseori, de toată jena. Desigur, alegerea ne aparţine dacă să vedem sau nu la tv.
Regret nespus că nu am mai reuşit să ajung cam de multă vreme la teatru. Ce loc de suflet minunat! Chiar ai ce vedea şi învăţa.
Oamenii aia care stau prin piete la o pomana cu mici si bere nu prea se ducea la teatru. Cred ca cei care se duceala teatru de placerea teatrului continua sa o faca si azi. In bucuresti sunt salile destul de pline (cel putin la premiera si la cateva spectacole dupa). Dar e bine de luat in calcul si lipsurile financiare din ce in ce mai... lipsuri
ReplyDeleteeu sunt ca si mami tau! deschid televizorul pentru fond sonor. mai nou dau drumul la radio, ma mai batii, mai cant si parca e mai frumos decat la televizor :)
ReplyDeletela teatru spre rusinea mea nu am fost de cand colind patrii straine...dar mi-ai starnit asa un dor. :)
televizorul ne-a omorât sufletel1â!... o remarcă pe care o auzi de la foarte puţini! îi împărtăşesc durerea!
ReplyDeleteps.
am fost la Gaudeamus miercuri şi joi, 10-20.
Televizorul strica multe, nu doar suflete. Strica cultura, strica copii din ziua de azi, strica ochii :)) ... strica tot. O zi frumoasa!
ReplyDeleteeu nu mai am televizor de 15 ani, de cind erau copiii mici...nu ii inteleg utilitatea, stirile le afli mai repede pe net, iar filmele sint mai noi, mai buna si poti sa le selectezi
ReplyDeleteLa mine sta televizorul aprins doar o jumatate de ora pe zi, pana cand adorm uitandu-ma pe Discovery. Sunt si zile in care nu il aprind. Batalia se da pe calculator. :))
ReplyDeleteMi se intampla de multe ori sa citesc pe bloguri nume ale unor "vedete" autohtone despre care eu nici nu am auzit. Si nici nu ma intereseaza. :))
da televizorul e un lucru util atat timp cat selectam la ce ne uitam,eu unul nu am televizor de trei ani si refuz sa iau,oricum pe net gasim tot
ReplyDelete