Thursday, January 10, 2013

Codul bunelor maniere - Salutul



Intr-o postare de luni, Carmen povesteste frumos cum inca trimite de sarbatori felicitari. Nu, nu felicitari de pe site-rile doldora cu felicitari virtuale ci felicitari din acelea frumoase, palpabile, pe hartie, pe carton, cu ceva sclipici sau nu, cu ceva in relief sau nu, handmade sau nu, mai frumoase, mai serioase sau mai copilaroase. Felicitari adevarate.
Si mai povestea Carmen cum trimite intre 20-30 de felicitari insa niciodata nu primeste tot atatea, fapt care insa n-o face sa renunte si crede ca a se adresa in scris celor dragi de sarbatori este un obicei minunat.
Este adevarat, obiceiul este foarte frumos insa in ultima vreme constatam ca se pierde. Sunt preferate felicitarile virtuale sau SMS-urile. Sunt mult mai ieftine. De fapt...nu costa nimic. Nu stiu cat valoreaza insa. Dar asta stim sau simtim fiecare...emotiile nu se pot masura in bani, nu se pot cuantifica. Se simt.
Si eu am renuntat sa mai trimit felicitari de cativa ani, poate 5-6... Incet, incet...desi imi placea sa scriu si sa primesc.

Postarea lui Carmen mi-a dat ocazia de a face o paralela si un studiu de caz.
Am realizat un studiu de caz pentru WW. Ma refer la Wordless Wednesday (WW), jocul saptamanal care este gazduit chiar de catre Carmen. Sau Miercurea fara cuvinte, pe romaneste.
WW este un joc care se pare ca raspunde unor necesitati din blogosfera. Altfel nu ar avea succesul pe care il are deja de ani. Pentru cine nu cunoaste, am sa povestesc pe scurt cate ceva despre acest joc interactiv.
Rolul principal este de a socializa, de a oferi vizibilitate, de a aduna laolalta oameni asemanatori. Impresia ca inseamna neaparat trafic, ca reprezinta chiar o goana dupa asa ceva nu este reala si am sa va explic de ce. Teoretic ar putea fi insa asta depinde foarte mult de gradul in care interactioneaza bloggerii care participa. Deci de personalitatea celor care se inscriu in tabelul de participare. Partial si de ceea ce contin postarile. Deci jocul se bazeaza si pe o reciprocitate.
Desigur ca, asa cum este si firesc, jocul ofera un statut deosebit gazdei care trebuie sa stie sa fie o buna gazda. Ceea ce Carmen este cu prisosinta.
Particip la WW de cand l-am descoperit. Eu sunt in blogosfera de un an, l-am gasit in plina desfasurare si avand ca hobby fotografia mi s-a parut o foarte buna ocazie de a-mi prezenta fotografiile proprii. Inca de la prima participare nu am absentat niciodata de la intalnirea saptamanala, oricat de ocupata as fi fost. Pentru ca mi-a facut mare placere sa particip, sa ma intalnesc, sa ma salut cu cei de acolo, fiindca deja exista un nucleu de participanti. Dintre care mi-am facut numerosi prieteni in timp.
Principalul rol al jocului este acela de a socializa, chiar de ar exista carcotasi care vor incerca sa ma contrazica. Noi, participantii la WW ne intalnim saptamanal, ne vizitam, vizualizam ceea ce a postat fiecare (si diversitatea temelor postarilor este extraordinara, credeti-ma!), ne salutam doar sau/si comentam despre postarile respective. 

Referitor la salut si ceea ce insemna el, am sa redau niste fragmente din Codul bunelor maniere.
"Salutul a devenit un simbol.[...] Sa stii sa saluti este, intr-adevar, dovada ca stii sa respecti uzantele. Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care intimpini pe cineva. [...]
Un simplu salut poate demonstra cuiva, de pilda, in ce masura il stimezi. [...] Orice salut este o forma de politete, dar nu implica acelasi grad de cordialitate. [...]
Pentru adult, salutul nu presupune o manifestare de dragoste, ci un gest de politete, o conventie. Pentru copil [...] cind este foarte mic, singurul criteriu este acela al simpatiei sau antipatiei. Mai tirziu, sub influenta educatiei el se va convinge singur de cit e de necesar salutul in relatiile cu oamenii.
Nici un om nu este atit de neinsemnat incit sa nu merite un salut din partea noastra. Cei care asteapta cu privirea fixa, cu buzele strinse si cu o grimasa pe fata sa fie salutati ca eventual sa raspunda sunt si prost crescuti si de rea credinta. Ludovic al XIV-lea o saluta si pe ultima bucatareasa cu aceeasi curtoazie pe care o manifesta si fata de stralucitoarea domnisoara Devaliere. Numai snobii pot crede ca demnitatea lor e micsorata de un salut politicos.
La tara, in orasele mici sau la periferia marilor orase, exista inca bunul si stravechiul obicei de a-i saluta pe toti cei pe care ii intilnesti, fie cunoscuti, fie necunoscuti. In aceste locuri, sentimentul de apartenenta la aceeasi comunitate este inca viu si sa nu saluti inseamna sa-ti atragi antipatia tuturor."

Revenind la inceputul postarii mele, am sa asimilez felicitarile despre care vorbea Carmen cu vizitele si comentariile/saluturile de la WW, exemplificand cu ceea ce s-a intamplat la editia de ieri.
Ieri au fost 80 de postari inscrise in tabelul de participare. Plus postarea gazdei WW, Carmen.
Vizitez toate blogurile pentru ca respect munca fiecaruia, comentez... Imi place sa cred ca salutul/comentariul meu este primit cu placere si emotie si ca ceilalti vor fi curiosi sa vada ceea ce am postat. La randul meu, sunt emotionata la gandul comentariilor pe care le voi primi.
Am vizitat ieri toate cele 80 de bloguri insa am comentat la 68. La 12 nu am comentat din motive pe care le pot devoala.
Se presupune ca ar fi trebuit sa primesc macar 68 de vizite, implicit saluturi/comentarii. Postarea a primit mult mai multe vizite, desigur. Am primit insa 51 de astfel de saluturi/comentarii... Dintre care 11 apartin unor prieteni ai blogului meu, care nu participa la WW.  Azi-maine s-ar putea sa mai apara 2-3 ca raspuns la vizitele mele pentru ca nu toata lumea are timp de blog si inteleg asta.
Deci 51-11=40 de saluturi/comentarii. Exact 50%.
Dar sunt editii cand se intampla ca feedback-ul sa fie cu mult mai redus. Chiar si postarea de pe blogul-gazda a fost salutata/comentata de doar 47 de ori. Ceea ce pentru un numar de 80 de inscrieri in tabel imi pare putin. Deci...

Spuneam ca n-am salutat ieri 12 bloguri. Sunt bloguri unde de-a lungul timpului am salutat/comentat de mai multe ori si oamenii nu mi-au raspuns aproape niciodata. Unii nici macar printr-o vizita. Am renuntat sa mai comentez desi ii vizitez. 

Dupa fiecare editie imi zic ca data viitoare nu mai vizitez pe cei care nu raspund nimic. Dar, ca si Carmen...ma incapatanez sa ii vizitez si sa-i salut iar si iar. O vreme...sperand in alta reactie. :)

Acest studiu de caz este valabil si pentru alte jocuri din blogosfera cum sunt: Reflexii in oglinda (RIO), Life in Pictures (LIP), Povestea Parfumata(PP) si chiar Happy Weekend (HW), pe care il gazduiesc chiar eu. Mai exista in blogosfera astfel de jocuri, cu frecventa saptamanala, insa nu particip. 




48 comments:

  1. Apropo de salut si... alte semne de bunavointa reciproca, am ajuns la concluzia ca lipsa de reactie nu se datoreaza intotdeauna infatuarii bloggerului care nu raspunde la salut, cat dezinteresului fata de comunitatea care il citeste - categoria de blogger "scriu doar pentru mine"...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dana, da, ai si tu mare dreptate. Insa aceea e un pic alta situatie, pe care as putea-o analiza cu alta ocazie.
      Bloggerii "scriu doar pentru mine" exista. Mai multi decat credem.

      Ma refer aici insa strict la cei care participa la aceste jocuri. Daca n-au niciun gand sa interactioneze, pentru ca WW si toate celelalte jocuri pe acest principiu se bazeaza, poate ca ar fi mai bine sa se abtina. Insa e un alt fenomen. Raspund la comentariile de la postarea lor si cam atat...la asta se reduce toata participarea lor.

      Delete
  2. Eu am peste trei ani de cînd am blog(uri - că am două) şi am învăţat să nu mai aştept neapărat reacţii din partea cititorilor, indiferent dacă postarea mea participă la o "reuniune" sau, nu.
    Sincer?
    După cum cred că deja ştii, postările mele au "miez"; nu prea postez de dragul de a posta ceva.
    În acest context, de multe ori am gust amar cînd primesc reacţii frugale de genul: super, excelent, etc.
    Nu desconsider astfel de reacţii, mă bucur că lumea trece măcar să-mi semnaleze că m-a vizitat.
    Eu încerc pe cît posibil, să împărtăşesc ceea ce am avut norocul să văd, etc.
    Dar, vorba poetului: şi totuşi...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Tibi, stiu ca ai doua :) Sa-ti traiasca!
      Stiu si despre postarile tale mai cu miez...ma pui in dificultate si pe mine cu ele :) Noroc ca de regula postezi pe ambele si una din postari nu e "speciala" :)
      Acele reactii foarte putin consistente macar inseamna ca omul a tinut sa-ti arate respectul, ca te-a salutat.
      Si totusi...cum bine spui. Parca ar fi necesar altceva...

      Delete
  3. Desi nu o apreciez in niciun fel, si o injuratura e o forma de salut. Cred ca doar in grupurile restranse, in care cineva reuseste sa-i mai "zgaltaie" un pic pe toti membrii, se pastreaza o dinamica prin care echipa se intareste si creeaza ceva durabil.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si tu ai dreptate :)) Si o injuratura desi preferabil ar fi sa nu.
      Ma refer insa la niste postari gen reuniune, unde se intr-o zi se intalnesc multi bloggeri. Si unde nu prea exista reciprocitate desi acele jocuri exact pe asta se bazeaza :)

      Delete
  4. Eu incerc sa intorc vizita tuturor celor care ma citesc si ma comenteaza. Rar cand nu las un semn al trecerii mele pe un blog, si atunci pentru ca, din pacate, chiar nu am ce sa spun/nu ma pasioneaza deloc subiectul.
    Elly, cand intre doi bloggeri se creaza o relatie de suflet, e greu sa nu zici nimic, sa nu comentezi articol de articol. Cand aceasta relatie esueaza, atunci...mai si taci.
    Cat despre fotografii si miercurea fara cuvinte...eh, eu iubesc enorm cuvintele. Atat pot spune. Restul se subintelege. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am incercat sa scriu nu despre postarile normale de pe bloguri si comentariile la ele. Ci strict despre jocurile WW sau LIP sau Povestea parfumata sau HW...sau...sau...
      Acolo exista un tabel de inscriere si oamenii care participa se presupune ca stiu ca exista niste reguli. Nescrise, dar reguli. Cel putin se presupune. Eu cred ca totusi multi nu le cunosc. Macar pe aceasta, a salutului.
      Iti multumesc mult pentru comentariu. :)

      Delete
  5. Incerc sa raspund unui salut cu un salut si nu numai miercurea, vinerea, sambata,duminica si lunea ci mereu! Am avut si doua "cazuri" în care reactia mea a fost gresit interpretata! Mi-am cerut scuze si am eliminat vizitele, nu vreau sa supar pe nimeni cu opinia mea! Blogosfera e mare si mai ales daca o iau si pe alte limbi, cred ca nu mi-ar mai ajunge timpul nici sa dorm!
    O seara faina draga mea, te pup!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Minnie, tu esti politetea in persoana din punctul acesta de vedere. E adevarat, poate ca reactiile nu sunt intotdeauna corect interpretate. Se mai intampla.
      Eu ma refeream strict la aceste jocuri la care particip si participi si tu. Nu la a comenta toata blogosfera la toate articolele fiindca nimeni nu poate si nici nu trebuie :)
      Seara buna si tie, draga mea!

      Delete
  6. Bună, Elly, dacă tu recomanzi jocul,
    o să-l vizitez mai des. Miercurea...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai ai vazut si tu mai exact acum despre ce este vorba. In afara de acele neajunsuri pe care le-am aratat, are foarte multe parti frumoase despre care am si scris.

      Delete
  7. Legat de felicitari :)) nu primesc si nici nu trimit multe, dar 2 le tin mereu la vedere..una am primit'o Craciunul acesta de la fratele meu si una ii este adresata lui, anul trecut de ziua lui. De ce le tin mereu la vedere? pentru ca sunt funny :)) cea de Craciun suna asa "Foarte multi trimit felicitari de Craciun cu bani. Am rasfoit toate felicitarile din stativ, dar eu n-am gasit nici una ca si acelea. Totusi, iti doresc un Craciun foarte fericit" , iar cea "aniversara" este si mai funny "Cum sa'ti spun ca imbatranesti pe zi ce trece? SIMPLU! parul pierdut de pe cap, il regasesti in urechi! La multi ani!"(iar desenele cu purcelusii o fac foarte funny)
    Cat despre raspunsul la aceste jocuri interactive...si eu vizitez toate articolele inscrise, dar din diverse motive nu comentez la toate.
    Iar despre raspunsul la comentarii...sincer consider ca asa un blogger arata ca vrea sa fie sociabil, ca il intereseaza cine intra pe pagina, cine comenteaza si il aseman unui mic dialog amiac :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu am renunatat sa mai trimit. Nimeni dintre amici si din familia mea nu mai trimite...:( Si e pacat. Imi placeau. Dar la fel, trimiteam si nimeni nu mai raspundea. O vreme s-au trimis in draci din cele virtuale. Mai nou nici ele nu mai sunt trimise. Acum au ramas SMS-urile :))
      Cand te inscrii la un astfel de joc trebuie sa stii din start ca exista si drepturi si obligatii. Dreptul de a fi vizitat si apreciat si obligatia de participa cat mai activ. :)

      Delete
  8. Mda, salutul e obligatoriu in mod normal

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu-i asa? Asta spune si codul acela ;)
      Macar atat. Daca nu se poate spune mai mult. :)

      Delete
  9. Si eu am renuntat la a trimite felicitari...:(...nu scriu nici SMS pentru ca imi par impersonale sau "trimise la toata lista"...nu stiu daca ai inteles sentimentul...
    In legatura cu WW: eu nu raspund pe blogul meu, dar intru si las un comentariu la cei care au comentat la mine... intru si la ceilalti, dar acolo nu las comentarii..alta situatie: am intrat la Liviu Bimbea iar Bitdefender-ul mi-a zis ca are pagina virusata, la Minni la fel...deci nu comentez la ei de frica virusului... :))( cu toate ca l-am luat !!! virusul !!! )
    Noapte buna Elly si ne vedem la RIO ! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, impersonalitatea SMS-urilor e binecunoscuta. Eu ii sun pe cei ce imi trimit. Sau sun si eu pe altii. Care e primul nu conteaza. :)

      Stiu, dar tu tot raspunzi asa, cumulat. Nu asta e problema. Tu raspunzi la ce comentarii primesti. Altii n-o fac...
      Problema e foarte clar exprimata in postarea mea. Dar sunt participanti ce primesc comentarii si raspund la ele acolo, pe blogul lor, dar nu binevoiesc a vizita pe altii...macar ca sa-i salute...

      Delete
    2. Am inteles problema, dar eu am renuntat sa imi fac "sange rau"...de aceea comentez numai la cine comenteaza...

      Delete
    3. E OK cat timp cineva vine la tine...ca sa ai cui raspunde, da. Dar daca nu ar comenta nimeni?
      Insa si altii sunt vizitati si nu se deranjeaza deloc sa intoarca vizitele.
      Eu nu vreau sa-mi imaginez o zi in care n-ar mai veni nimeni la mine...

      Delete
  10. nici eu nu mai trimit felicitari,nici nu mai primesc cu toate ca anul asta am primt doua si uite ca nu am raspuns nici uneia printr-o felicitare ci doar virtual primei persoane si in mod direct celei de a doua...
    imi doresc din ce in ce mai mult sa revin la obiceiul de a scrie dar...

    sa faci o vizita macar celor care te viziteaza e de bun simt,adevarat...
    in general raspund cu o vizita cel putin celor care trec pe la mine si daca blogul lor ma atrage,evident ca vor face parte din blogroll-ul meu pentru a-i putea vizita frecvent...
    pe de alta parte sunt bloguri pe care le vizitez destul de des si unde comentez,cum ar fi blogul lui Vladen si care nu au comentat niciodata,chiar daca au trecut o data sau de doua ori pe la mine...
    eu nu ma supar,nu consider asta lipsa de politete...inteleg ca postarile mele nu se pliaza pe gustul acelei persoane si cu asta basta...m-ar deranja mai mult sa ma viziteze doar din politete decat sa nu ma viziteaza deloc...
    eu am aproape trei ani in blogosfera,pentru mine faptul ca am intalnit niste persoane speciale aici,ca mi-am facut prieteni (unii in real life,altii doar virtual) conteaza cel mai mult...
    mi-as dori sa am mai mult timp pentru rubricile "fixe" printre care si a ta dar din pacate nu am si nici nu-mi place sa fac postari doar ca sa bifez ca am facut-o si pe asta...
    eu continui sa ma simt bine cu cei care trec pe la mine in tacere sau nu si pe care la randul meu ii vizitez in tacere sau nu...
    si daca felul in care nu comentez sau nu intorc vizitele postare pe postare deranjeaza,imi pare rau,dar va asigur ca asta nu are legatura cu lipsa de politete...e vorba doar de optiune...
    uite cat am scris si eu nu am obiceiul sa scriu mult :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma refer doar la aceste jocuri interactive, Pandhora. Nu la restul postarilor de pe un blog. Eu cred ca am dreptate si nici macar nu exagerez. Nu sa fidelizez pe cineva fata de blogul meu ma intereseaza. Suntem foarte multe bloguri care ne vizitam doar cu ocazia acestor jocuri. Nu si la restul postarilor. E ca o conventie.
      Dar daca eu am vizitat, am comentat, cat costa sa fie facut acelasi gest marunt? Nu, eu nu inteleg aceasta atitudine. Daca m-am inscris in acel tabel...eu o vad ca pe ceva cu doua fatete: ceva gen drepturi si obligatii. Aceste jocuri au regulile lor, chiar nescrise. Nu sunt singura deranjata. Eu cred ca sunt singura si poate prima care am scris despre asta.
      Si exact la politete ma refer. Se mai intampla si vizite din politete. Cum exista si saluturi doar din politete. Daca cineva nu raspunde de mai multe ori...pana la urma renunt, asa cum am si scris.

      Delete
    2. am senzatia ca ce am scris te-a deranjat...
      regret daca sa stau lucrurile dar mi s-a parut normal sa spun cum vad eu lucrurile...
      chiar daca nu le vad la fel ca tine asta nu inseamna ca eu vad bine sau tu vezi bine,inseamna doar ca avem vederi diferite...

      Delete
    3. :) Nici pe departe! Dar alte cuvinte n-am gasit desi m-am gandit ca s-ar putea sa para ca am fost deranjata din ceea ceam raspuns.
      Pandhora, noi ne vizitam mai mult decat pentru WW sau LIP sau altele. Noi de fapt ne vedem orice postare, ne exprimam o parere relativ la orice postam. Mie imi face placere sa vin in vizita la tine :)

      Eu ma refeream strict la aceste jocuri. Dar strict la ele. Nu doream sa te contrazic, ti-am inteles punctul de vedere care intr-adevar nu se prea intalneste aici cu al meu. Dar tocmai asta e frumusetea, ca avem ocazia de a dialoga. Daca spuneai doar, "da, ai dreptate" ce haz avea?
      Daca ai citit mai sus poate ai observat ca toate comentariile la aceasta postare contin nuante. Fiecare vede in felul sau. Sunt pregatita pentru toate genurile de comentarii. Eram pregatita chiar si pentru vreun comentariu in care sa mi se dea in cap. :) Stiu ca ma intelegi. Eu vad lucrurile asa, de o corectitudine aproape nemteasca. Jocurile asa ar trebui sa fie. Ca orice lucru cu reguli.
      La restul postarilor mele n-am nici cea mai mica pretentie. Daca oamenii vor sa comenteze bine, ma bucur. Daca nu...asta este, inseamna ca ceea ce am postat n-a (prea) placut.
      Apreciez parerile diferite. Pe la primele postari aveam discutii foarte interesante cu persoane cu pareri foarte variate. Stiu sa le primesc si le pretuiesc foarte mult.

      Delete
    4. N-aş vrea să inoportunez două doamne, bagandu-mă eu în seamă ca licuriciu', dar dacă mai contează şi a 3-a opinie, mi-o exprim că poate n-o fi cu supărare.
      Eu unul de-aia nu intru în astfel de jocuri pe blog. Pentru că n-aş fi în stare să-mi respect acele obligaţii de a vizita la rândul meu participanţii care mă vizitează pe mine, aşa că mai bine nu...
      Prefer în banca mea şi nevizitat, decât vizitat şi să fiu incapabil (din cauza nesimţirii mele caracteristice) să-i vizitez pe cei care mă vizitează.

      Delete
    5. buna dimineata Elly,buna dimineata Catalin :)
      ma bucur ca ne-am inteles pana la urma chiar daca avem pareri relativ diferite :)
      cred ca important este sa ne simtim bine aici si sa ne bucuram de varietatea postarilor fiecarui blogger...in fond asta e lucrul cu adevarat fermecator-pentru mine-in blogosfera :)

      Delete
  11. Am zile in care nu apuc sa deschid calculatorul la servici, iar cand ajung acasa sunt "rupta" si vreau doar sa dorm, sa dorm, sa dorm... Dupa ce imi incarc bateriile la limita functionarii, incep sa-mi dau cu parerea. Sunt constienta de faptul ca, asa cum eu ma bucur de orice semn lasat de voi, si voi va bucurati de semnul meu. Simplu: daca sunt egoisti, nu au ce cauta in WW!
    PS. La postarea ta WW nu mai spun nimic, ai adunat deja 102 comentarii, ce sa mai spun si eu? Faine poze!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Te cred, stiu ca exista aceasta situatie cu lipsa de timp. O inteleg si am si scris despre.
      Stii exact despre ce am scris, vad din comentariu. Sigur ca ma bucura foarte mult orice semn din partea celorlalti participanti. :)
      Nu mai ai ce spune, desigur. S-au spus destule acolo. Se pare ca norii sunt foarte iubiti :)
      Multumesc mult pentru feedback!

      Delete
  12. Eu aş vrea să scriu scrisori, să trimit felicitări, dar nu am cui.
    Anul acesta am renunţat şi la sms-uri, sunt prea impersonale. Pe blog m-am simţit mai aproape de toţi şi m-am bucurat. A fost o bucurie generală, sau aşa am perceput-o eu....
    Cât despre WW, uneori nu reuşesc să comentez decât la 4-5.. din lipsă de timp, oboseală..., nu reuşesc să răspund nici celor care mă vizitează, pe propriul blog... Alteori, îi vizitez pe toţi, comentez la majoritatea, dar, ca şi tine, primesc puţine feedback-uri.
    Noi comunicăm totuşi mai mult decât o facem cu persoanele reale, pe care de multe ori le amânăm, le combinăm sau le ocolim. Poate în ceea ce te priveşte nu e aşa, dar eu am observat că vorbesc mult mai des cu tine decât cu soacra mea sau chiar cu sora mea. Şi avem telefoane!
    Dar ele nu sunt disponibile la ora asta, de exemplu. Eu acum mi-am terminat toate şi am timp (şi chef) de vorbă. Dar cu cine?
    Cu alţii în aceeaşi situaţie şi pe care poate-i găsesc pe blog.
    Am divagat deja...
    Noapte bună,draga mea Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. As mai avea cui...dar am observat ca nu mai da nimeni niciun ban pe ele. Ultimele pe care le-am mai primit erau de la cateva firme cu care colaboram la job-ul meu. Ultima data anul trecut...cand inca eram acolo...
      Eu SMS-uri n-am mai trimis de cativa ani. Celor ce imi trimit le dau un scurt telefon sa le multumesc si sa le fac urarile de rigoare.
      Pe blog e frumos. De aceea ma intristeaza pe mine ceea ce semnalez in postarea asta. WW e o zi de sarbatoare sau asa ar putea fi. De fiecare data are insa si o componenta de frustrare. Nu stiu cum de unii pot fi astfel...niciodata n-am sa inteleg. Anastasia, ma refer la persoane care nu raspund niciodata, nu cateodata au timp, altadata nu. Desi incercari am facut...nenumarate. Pana la urma lista aceea, a celor pe care nu-i voi mai vizita ori saluta va fi mai lunga...
      Da, e ciudat aproape...vorbesc cu tine zilnic. Nici eu, nici macar cu sora mea nu vorbesc atat. Pentru sora mea eu sunt disponibila oricand :) Si ea cred ca este pentru mine.
      Faptul ca ti-ai facut blogul a fost cel mai bun lucru. Stii :)
      Noapte buna si tie! Si linistita...fiindca a fost o zi grea pentru tine...

      Delete
  13. Într-o vreme cochetam şi eu cu ideea reciprocităţii. Era în perioada de început a blogului meu, când chiar eram 'tufă de Veneţia' în materie de blogăreală, şi credeam că toate-s bune şi frumoase. După vreo câteva încercări în care am văzut că eu comentez şi feed-back-ul era în pauză de masă, am renunţat.
    Oricum sunt mult mai categoric şi nici n-am răbdarea ta. :)) Îţi înţeleg demersul...i really do. Chiar sper ca cei pe care-i 'comentezi' şi nu-ţi întorc 'serviciul', să-ţi răspundă la un moment dat, să te caute ei, şi atunci să le trânteşti tu uşa-n nas - eu aşa le-aş face, pen' c-aşa merită.
    Dacă ai urmărit evoluţia blogroll-ului meu, ai observat că sunt destule persoane care iniţial apăruseră acolo, pentru ca de ceva vreme să dispară... Nu ţin în blogroll persoane cu care n-am legătură, aici intrând fie şi măcar acel 'salut' reciproc.
    Eu am 3 categorii de persoane în blogroll: 1) Cei cu care am un feed-back constant, alături de care-mi împărtăşesc gândurile şi impresiile şi împreună cu care am un schimb constant de replici, vizite şi impresii; 2) Cei care nu-mi răspund cu vizite decât extreeeeem de rar, dar pe care am ajuns să-i admir şi să-i respect, fără să mă intereseze părerea lor despre mine - deci continui să-i vizitez eu pe ei şi să-i 'comentez', whatever the case may be (atâta timp cât nu-mi cer ei în mod explicit să-i las în pace); 3) Persoane publice pe care le admir, le respect şi a căror părere mă interesează constant, urmărindu-le gândurile exprimate pe blog.
    Am la activ destule 'ştergeri' din blogroll, fix din cauza lipsei de reciprocitate. Şi culmea e că eu nu simt nevoia acelei reciprocităţi din prima. Adică dacă ne vizităm şi ei rămân tăcuţi în timp ce eu îi spamez ca disperatu' (că-mi stă în caracter), nu am pretenţii de la ei/ele. Dar dacă ajungem la un nivel decent al dialogului, iar apoi totul încetează, ei tac de parcă nu mă cunosc, şi nici nu mă mai vizitează, atunci pa-pa, fără să clipesc.
    În concluzie, eu n-aş putea să joinez în vreunul dintre jocurile astea socialo-blogăristice, pentru că mi-ar da sângele pă nas de nervi. :)))

    ReplyDelete
  14. pai, eu nu particip decat la WW. mi-a placut acest joculet de cand l-am descoperit.
    cum fac?
    salut gazda de unde rezulta ca sunt educata , nu??? :))
    iar in rest comentez unde consider eu! nu am pretentia sa mi se intoarca comenturile. e ok asa cum simte fiecare. nu cred ca am comentat vreodata tuturor participantilor din motive pe care nici eu nu vreau sa le dezvolt.
    insa referindu-ma strict la joc, intorc comentariile celor ce ma viziteaza in caz ca eu nu am ajuns pe la ei.
    cam asa. fiecare face cum considera , zic....
    zi faina , Elly!

    ReplyDelete
  15. Eu particip de puţină vreme la provocări din astea săptămânale, dar n-am stat să fac contorizări. Am înţeles deja că online regulile sunt un pic altfel: multe vizualizări şi comentarii mai puţine, cititori fideli şi cititori ocazionali, lumea are ore diferite când stă la calculator şi, uneori, dacă alţii au spus deja acelaşi lucru pe care l-aş fi vrut spune şi eu, e cam aiurea să repet.

    ReplyDelete
  16. Bunul simț și respectul față de semeni au devenit o rara avis, Elly dragă. Mie mi s-a întâmplat să fiu ”comentată” pentru că sunt amabilă, că salut și că ”mă pup” cu toți prietenii pe blog! Dar n-am de gând să mă schimb, am suficientă personalitate pentru a-mi păstra blogul și atitudinea așa, cu respect față de cei care au respect față de mine. Și nu numai. Și încă ceva: e firească reciprocitatea, e normală, naturală. Nu insiști acolo unde nu-i cazul, dar nici nu întorci spatele unui gest frumos, cum e simplul salut, de cele mai multe ori. Te pup, să ai o zi minunată! ;) ;) ;)

    ReplyDelete
  17. De asta e cel mai bine ca in tot ce faci sa nu astepti ceva in schimb:)
    Eu am parte de circumstante atenuante?:)
    Multumesc anticipat!:)
    O zi minunata!

    ReplyDelete
  18. Ai dreptate.
    Am observat un lucru, nu stiu daca mi se pare, dar l-am analizat eu mai profund. Cei care au foarte multi vizitatori si tot atatea comenatrii, nu se mai "obosesc" sa-ti dea atentie stiind ca oricum au trafic.

    ReplyDelete
  19. Mama draga, da' sa intri pe 80 de bloguri intr-o zi inseamna ca ai timp, nu gluma!

    ReplyDelete
  20. Am observat si eu asta! Si mie mi se pare urat. Bine uneori inteleg, poate este lipsa de timp, dar cred ca adesea este si lipsa de interes...

    ReplyDelete
  21. Apropo, le-a zis colegilor o profesoară că în codul bunelor maniere scrie să nu spunem "Sănătate" când strănută cineva. Văd că în ultimul timp zice în continuare. E adevărat ce a zis? Te întreb pentru că nu știu cum să reacționez acum...

    ReplyDelete
  22. Scurt: Salut !:)

    PS. nu tin evidenta numarului de bloguri, pe care intru, dar pe aici trec mereu !!

    ReplyDelete
  23. Draga Elly, eu am ajuns doar astazi la postarea ta...
    Sunt placut impresionata de faptul ca ai acordat atîta atentie postarii mele despre felicitari - multumesc :)
    In al doile rând, trebie sa iti spun ca ma bucur ca ai deschis aceasta tema! Oamenii sunt asemanatori si totusi foarte diferiti... Nu poti niciodata sa ii impaci pe toti! Daca la inceput ma consumam, citind cate o remarca rautacioasa, acum zambesc si... imi vad mai departe de viata mea! Spre exemplu, eu am fost acuzata ca raspund tuturor comentariilor la rubrica MfC, interpretându-se ca "ma dau mare!" Alta data am fost acuzata ca ma bucur=profit ca mi se piune link spre postare... De aceea joia, pun link catre postarile participantilor, tocmai sa nu care cumva sa aiba vreunul sentimentul de nereciprocitate. Bineinteles ca ma costa timp! 80, alte ori 100 de linkuri spre 80 sau 100 de postari... hm! asta ma costa mult timp si rabdare - o fac însa cu placere.
    Dar, am observat asa cum spui tu, ca multi - chiar foarte multi participanti, nu comenteaza nimic cand se inscriu si nici nu pun link in postare catre mfc! nu au timp decat sa se inscrie si apoi asteapta vizitele de care, precis se bucura!!!! Elly draga, fiecare face asa cum crede si asa cum simte. Daca asa se simt ei bine... asta e! :(
    Nici eu nu am timp totdeauna sa vizitez toate blogurile, pentru ca lucrez 10 ore si am si acasa gospodarie si alte activitati pentru timpul liber si, de aceea, atunci cand sunt in criza de timp, vizitez doar pe aceia care au lasat comentariu la postarea mea. Si, in ultima vreme fac economie si la timpul pentru linkuri, adoptând pozitia de reciprocitate. Si timpul meu este pretios! Dar, de suparat nu ma supar... pe nimeni! Asa este peste tot in viata... unii sunt mai sensibili, alti mai din topor! Tine, asa cum bine spui tu, de educatie!

    ReplyDelete
  24. De cand exist si eu in blogolume,multe am aflat.
    Clarcasi eu tot pebaza "ma saluti!Te salut!"pornesc la drum.Nu ne potrivim toti,asa ca cine nu stie saluta sa-i fie de bine!
    Multe lucruri nu stiu eu inca in aceasta lume,dar aici am gasit persoane care imi plac,cu care pot schimba o vorba,pot zambi sau minuna,chiar ma pot si intrista.
    Timpul e chiar pretios pentru toata lumea,dar atunci cand nu reusesc sa intru mai mult timp in aceasta lume,mi-e dor de voi,ce de niste prieteni dragi.
    Ma bucur cand descopar cate o persoana care imi place,ma intristez cand unele bloguri se inchid,din motive doar de stapan stiute,iar cei care nu intra,nu terebuie sa-i conduc.
    Un sfarsit de saptamana pe placul tau!

    ReplyDelete
  25. Iti amintesti cat ma suparam inainte, cand pierdeam timp intrand la ceilalti participanti HW, incercam sa las comentarii cat mai la subiect si nu primeam in schimb nici macar un multumesc? Intre timp am cam renuntat la aceste vizite. Incerc sa imi fac timp pentru prietenii mei, pe care ii vizitez mereu, chiar daca participa sau nu la aceste jocuri. Nu reusesc sa ajung mereu la timp, pentru ca ... nu reusesc.
    Stiu ca mai sunt saptamani in care nu reusesc sa ajung la toti, uneori nici macar la cei care deja au trecut pe la mine... Imi cer scuze celor care m-au asteptat...

    ReplyDelete
  26. nu pot sa cred :) Am scris un comentariu si l-am pierdut :)
    O sa revin cand am conexiune mai buna.
    Am vrut doar sa spun "salut"

    ReplyDelete
  27. Imi scot palaria in fata ta , femeie! Si permite-mi sa-ti adresez un salut simplu, de suflet, pornit din suflet: bine te-am gasit in virtual!

    ReplyDelete