Thursday, November 1, 2012

Pământul suferea, plângea....


Căței de usturoi pt. semănat (foto proprie)
Acum cateva nopți a plouat o vreme aproape torențial, apoi timp de trei zile a plouat mărunt, picurat. Ca o ceață uneori. Azi din nou plouă, de azi-dimineață. Sper sa continue, deși nu-mi place ploaia. Însă este bine să plouă, este foarte mare nevoie. După atâta timp fără ploaie, pământul suferea, plângea...

Am grădină și încercând să săpăm, pentru a pune un răzor cu usturoi, a fost foarte greu, o adevărată odisee. Să vă povestesc ce am făcut ca să putem săpa?
Vă povestesc, nu vă rețin mult timp. Se întâmpla acum trei săptămâni.

Am marcat suprafața care trebuia săpată și am început să car apă cu gălețile, furtunul de la pompă neputând ajunge acolo, fiind prea departe, cam 100 de m de la fântână. Pentru acea suprafață, de 11-12 mp, a fost nevoie de 25 de găleți cu apă. Apă pusă cu stropitoarea. Știu, pare o glumă.

A doua zi am săpat cu cazmaua, împreună cu mama. Cu toată acea apă, nu s-a săpat prea bine, adâncimea până la care pământul era umed era foarte mică., cca. 11-12 cm. După ce am săpat, pentru a putea semăna (înfige în pământ) cățeii de usturoi, a trebuit din nou să ud. Aceeași manevră, însă doar pentru 14 găleți. A doua zi s-a greblat locul pentru răzor și s-au înfipt cățeii de usturoi. A mers bine. După atâta muncă... 

Știu, pare să nu merite. Poate că așa și este. Dar avem pământ și este mare păcat să nu-i folosim potențialul...

De vreo săptămână suntem chiar fericiți. Am și uitat cât am muncit cu căratul apei și cu udatul. De fapt,  am scris această postare ca să nu uit și pentru că poate mai este cineva interesat să afle ce se poate face în această situație. La noi este primul an în care s-a întâmplat așa ceva. Primul an în care seceta a fost atât de prelungită...
Iată rezultatul muncii noastre. După cum se vede, usturoiul a răsărit foarte bine.

Răzorul de usturoi, protejat cu ramuri (foto proprie)
 
Răzorul de usturoi - Detaliu (foto proprie)
 

28 comments:

  1. Miamm....Da roade tehnica ta!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna seara, Vera!
      A dat roade, intr-adevar. A fost destul de multa munca, dar am cam uitat. Cand ne aducem aminte, zambim...
      Multumesc :)

      Delete
  2. Ce bine arata, ce poate fi mai frumos decat sa te bucuri de rezultatul muncii tale?
    Cred ca e tare greu sa lucrezi pamantul, dar si satisfactiile sunt pe masura: cum sa nu te bucuri cand mananci o rosie din gradina ta, o ceapa sau un usturoi? Mai ales acum cand se pune atat accent pe produsele bio. :)
    Cata nevoie de ploaie avea pamantul nostru... Dar nu de cativa stropi razleti ca pana acum, ci de o ploaie adevarata, sa il ude bine. :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu e foarte usor. Noi nu cumparam vara si toamna legume, avem de toate in gradina proprie. Doar varza si cartofii ii cumparam. Rosii, ceapa, usturoi, ardei de toate felurile, fasole verde, vinete, verdeturi, dovleci (dar nu din aceia uriasi ci albi, obisnuiti).
      A ploua putinel si azi, acum se mai poate sapa pamantul :)
      Multumesc, Nice! Chiar arata bine, deocamdata insa e foarte micut.

      Delete
  3. Dupa munca au iesit si roadele! :)
    Ce bine arata!
    Seara placuta Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da...cam greu :)
      Multumesc mult, Melly, draga!
      O seara placuta si tie!

      Delete
  4. Si eu tot injur ploaia asta care nu se mai opreste, dar pe urma imi dau seama cata nevoie era de ea si imi trece supararea.N-am mai auzit sa uzi ca sa poti sapa, e chiar multa munca.Cred ca usturoiul chinezesc era mai ieftin...:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nici eu n-am crezut sa fac asa ceva vreodata. E o mare noutate. O sa zic si eu ca a fost o mare provocare ;) :))
      Nu cred ca era mai ieftin usturoiul cumparat. Munca noastra nu costa nimic si apa...costa doar putin curent electric. Cca. 1kWh... Iar mama n-ar concepe sa cumpere ceva ce se poate face in pamantul propriu. Daca nu se face, nu se face. Dar daca se poate... :)

      Delete
    2. Nimic bun despre usturoiul chinezesc, e groaznic, ca aproape toate mărfurile lor. Eu nu mă mai ating de Made in china...Dar aș cumpăra usturoi de la tine, serios! :)

      Delete
    3. Nu l-am incercat niciodata pe cel din China. Am avut mereu de-al nostru :)

      Delete
  5. harnica este raspaltita! si munca din pasiune aduce mari saitisfactii personale.
    Numai gânduri bune!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa este, munca ne e rasplatita. Totusi, seceta de anul asta ne-a adus mari pagube. Multumesc, Carmen!

      Delete
  6. Agricultura bio ... ar trebui sa faci o micro ferma :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu am chef sa fac doar asta. Nu fac din foarte mare placere ci doar fiindca ne trebuie. :)

      Delete
  7. Dupa atat de multa munca se vad si rezultatele ... si ce rezultate parfumate! Recunosc, nu am intalnit astfel de probleme niciodata. Cand eram mica si stateam la bunica, gradina era langa casa si alimentarea cu apa se facea foarte usor. Ma bucur insa ca ai impartasit aceasta experienta cu noi, cine stie, poate undeva, candva intr-un viitor indepartat vom avea nevoie de un pont. O zi frumoasa!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am o curte si o gradina foarte mare. O mare parte din ea e aproape de casa, de fantana si pompa. Insa razoarele, pentru care trebuie teren mult, sunt mai departe.
      Multumesc si eu! Numai bine!

      Delete
  8. Elly, ai o adevărată pasiune pentru grădinărit. Asta îmi amintește de bunică-mea, care efectiv își încărca bateriile când era în grădină. Venea de acolo obosită, dar teribil de fericită! Te pup! ;)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu chiar :)) Fac multe lucruri fiindca trebuie, fiindca avem pamant si e pacat sa nu-i utilizam potentialul. Altii nu-l au si si-l doresc. Ar fi pacat sa ne baten joc de el.
      Cand avem rezultate bune, suntem si noi foarte multumiti. Merci, Mirela!

      Delete
  9. Dar operatiunea inversa, de uscare a pamantului, o stii?:))
    Aici ploua si ploua si ploua........

    ReplyDelete
    Replies
    1. O stiu. O facuse soarele toata vara :))
      Cheama soarele...dar sunt sanse slabe. La voi nu vine mereu nici vara :)

      Delete
  10. Nu cred ca m-as fi gandit la asa ceva...Bv...O idee excelenta..

    ReplyDelete
    Replies
    1. Stii? Nevoia te invata... :)
      Multumesc!

      Delete
  11. Munca multa dar roade pe masura! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa e normal si de regula asa merge. Dar mai e si altfel: munca multa si rezultate deloc...

      Delete
  12. dupa munca si rasplata! ce frumos e!
    cu siguranta ai uitat de munca depusa...uite ce frumusete de usturoi...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am cam uitat :)
      Acum e si mai frumos :)

      Delete
  13. Usturoi verde in noiembrie. Stii ce pofta mi-ai facut? Oare gasesc in piata sau pe la magazine?
    Articolul tau mi-a amintit ca si pamantul din ghivecele mele sufera din cauza secetei prelungite. A trecut mai mult de o saptamana de cand nu am udat florile. :((

    ReplyDelete
    Replies
    1. E verde, dar e micut. Nu se poate manca. S-ar putea sa gasesti.
      Stii ce e haios? Eu nici macar nu mananc. Decat gatit :))

      Delete